9,352 matches
-
memoria reginei sale moarte; despre moartea lui Socrate sau despre crearea geometriei de către Euclid, acum trei mii de ani. După-amiaza, stă În grădină. Sprijinit cu spatele de cireș, În pantaloni scurți, simte covorul elastic al ierbii. Simte căldura soarelui. Lăptucile absorb căldura soarelui; absorb de asemenea apă, Michel știe că la căderea serii va trebui să le ude. Continuă să citească Tout l’Univers, sau cărți din colecția Cent questions sur; Michel absoarbe cunoștințe. De asemeni, pleacă adesea cu bicicleta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
moarte; despre moartea lui Socrate sau despre crearea geometriei de către Euclid, acum trei mii de ani. După-amiaza, stă În grădină. Sprijinit cu spatele de cireș, În pantaloni scurți, simte covorul elastic al ierbii. Simte căldura soarelui. Lăptucile absorb căldura soarelui; absorb de asemenea apă, Michel știe că la căderea serii va trebui să le ude. Continuă să citească Tout l’Univers, sau cărți din colecția Cent questions sur; Michel absoarbe cunoștințe. De asemeni, pleacă adesea cu bicicleta pe drumurile de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
covorul elastic al ierbii. Simte căldura soarelui. Lăptucile absorb căldura soarelui; absorb de asemenea apă, Michel știe că la căderea serii va trebui să le ude. Continuă să citească Tout l’Univers, sau cărți din colecția Cent questions sur; Michel absoarbe cunoștințe. De asemeni, pleacă adesea cu bicicleta pe drumurile de țară. Pedalează din toate puterile, umplându-și plămânii cu mireasma eternității. Eternitatea copilăriei este o eternitate scurtă, dar el Încă nu știe; peisajul defilează. La Charny n-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
perioadă, Michel păstra o fotografie, făcută În grădina familiei Annabellei, În vacanța de Paște din 1971; tatăl ei ascunsese ouă de ciocolată În boscheți și În straturile de flori. În fotografie, Annabelle era În mijlocul unei tufe de forsythia; Îndepărta ramurile, absorbită de căutarea ei, cu gravitatea copilăriei. Chipul i se limpezea, se putea ghici de pe-acum că va fi extraordinar de frumoasă. Pieptul i se contura ușor sub pulover. A fost ultimul Paște cu ouă de ciocolată; peste un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dacă e chiar atât de important... — Da. Înghit în sec. E important. Viața mea personală e importantă. În clipa în care rostesc aceste cuvinte, mă ambalez și-mi vine să-i zic despre priorități, despre echilibru... Însă Trish e deja absorbită de un articol despre „Dieta cu vin roșu - cum poți să-l pui să lucreze pentru tine”. Nu sunt prea sigură că i-ar plăcea să fie întreruptă. CINCISPREZECE Pe la ora șapte seara, dispoziția lui Trish s-a schimbat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
urechii. Acuma fă la fel cu tot rândul. Asta categoric a fost ceva intenționat. Fără doar și poate. Mă întorc pe călcâie, vrând să-i răspund cu un gest similar, dar el se află deja pe partea cealaltă a rândului, absorbit de un arac de mazăre, de parcă nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Are un plan al lui, îmi dau seama brusc. OK, acum chiar m-a stârnit. Zvâcnetul îmi pulsează tot mai tare în trup pe măsură ce trec de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
De-asta n-ai vrut să vin să stau la tine. Dar nu zic nimic. Chiar nu vreau să intru în amănuntele astea. Sunt de domeniul trecutului. — Bine, zic într-un final. Mă rog. Pornim pe hol împreună, Guy încă absorbit de BlackBerry-ul lui. Doamne, e total dependent de drăcovenia aia, mă gândesc ușor agasată. Și unde naiba ai dispărut ? În fine, se oprește din scris. Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? Doar nu ești chelneriță pe bune ! — Nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pune-ți mintea la contribuție. Trebuie să existe o soluție. Trebuie să... Da ! Mi-a venit o idee cu adevărat genială. Care n-are cum să nu meargă. Trei minute mai tîrziu mă apropii iar de ușile de la Panther, complet absorbită de un articol din The Times. Nu văd absolut nimic În jurul meu. Și nimeni nu-mi poate vedea fața. E camuflajul perfect ! Împing ușa cu umărul, străbat holul și urc scările, toate astea fără să ridic privirea măcar o dată. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În halul ăsta de lamentabilă ? mă gîndesc furioasă. De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strîng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atît de absorbită de moment, Încît nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, rîzÎnd stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zîmbet. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ieșit din comun, nimic superinteligent, nu am propria mea firmă, n-am inventat nimic... — Vrei să știi de ce am reținut absolut toate secretele tale ? mă Întrerupe Jack. Emma, În clipa În care ai Început să vorbești În avion - m-ai absorbit. Mă uit la el uluită. — Te-am absorbit ? am zis, ca să mă asigur că am Înțeles bine. Eu ? — M-ai absorbit, a repetat el blînd și s-a aplecat spre mine și m-a sărutat. Absorbit ! Jack Harper a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mea firmă, n-am inventat nimic... — Vrei să știi de ce am reținut absolut toate secretele tale ? mă Întrerupe Jack. Emma, În clipa În care ai Început să vorbești În avion - m-ai absorbit. Mă uit la el uluită. — Te-am absorbit ? am zis, ca să mă asigur că am Înțeles bine. Eu ? — M-ai absorbit, a repetat el blînd și s-a aplecat spre mine și m-a sărutat. Absorbit ! Jack Harper a fost absorbit de viața mea ! De mine ! Și ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
toate secretele tale ? mă Întrerupe Jack. Emma, În clipa În care ai Început să vorbești În avion - m-ai absorbit. Mă uit la el uluită. — Te-am absorbit ? am zis, ca să mă asigur că am Înțeles bine. Eu ? — M-ai absorbit, a repetat el blînd și s-a aplecat spre mine și m-a sărutat. Absorbit ! Jack Harper a fost absorbit de viața mea ! De mine ! Și ideea e că, dacă n-aș fi vorbit atunci În avion cu el - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mă uit la el uluită. — Te-am absorbit ? am zis, ca să mă asigur că am Înțeles bine. Eu ? — M-ai absorbit, a repetat el blînd și s-a aplecat spre mine și m-a sărutat. Absorbit ! Jack Harper a fost absorbit de viața mea ! De mine ! Și ideea e că, dacă n-aș fi vorbit atunci În avion cu el - și dacă nu aș fi Început să-i turui toate chestiile alea - nimic din toate astea nu s-ar fi Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bune, Lissy, n-ai nici cea mai mică idee cît de drăguț e. E atît de romantic ! Știi ce mi-a zis azi-dimineață ? Mi-a zis că În clipa În care am Început să vorbesc, atunci În avion, a fost absorbit. — Serios ? Lissy mă privește plăcut surprinsă. A zis el asta ? E destul de romantic, ce să zic. — Ți-am spus ! Nu mă pot abține să n-o privesc radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămîni, nimic nu-mi poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și am găsit din nou inspirația. Și mă bucur iar de viață. Mă trece un mic fior de Încîntare. La mine se referă. Categoric. I-am schimbat radical viața ! Chestia asta e chiar mai romantică decît aia cu „am fost absorbit“. — V-ați lansat deja pe piața băuturilor energizante, spune moderatorul. Bănuiesc că acum aveți de gînd să vă extindeți pe piața produselor destinate exclusiv femeilor. — Poftim ? Asistența e traversată de un fior general, și toți cei prezenți Întorc capetele către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
timp de Încă una. Jack s-a folosit de mine. De asta m-a invitat În oraș. De asta era atît de fascinat de mine. De asta era de părere că tot ce ziceam e interesant. De asta a fost absorbit. Nu a fost vorba de dragoste. Ci de afaceri. Pe neașteptate, fără să vreau, suspin adînc. — Iartă-mă, zic, cu un nod În gît. Scuze. Doar că... a fost un șoc enorm. — Nu-ți face griji, spune Aidan cu compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prima clipă. Nu l-a interesat nici un gram cu adevărat persoana mea. Pentru el, eu eram doar... un proiect de cercetare de piață. — N-ai de unde să știi asta ! spune ea supărată. — Ba da ! Așa e. De-asta a fost absorbit. De-asta era atît de fascinat de tot ce spuneam. Și nu fiindcă mă iubea. Doar din cauză că a avut revelația faptului că are lîngă el consumatorul țintă. Fata normală, banală, de-pe-stradă, căreia În mod normal nu i-ar da nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu un cărucior de cumpărături. Ai intrat În viața mea. Mi-ai băgat În cap ideea că toată povestea asta de dragoste e adevărată. M-ai făcut să mă Îndră... Mă opresc brusc, gîfÎind ușor. Mi-ai zis că ești absorbit de mine ! M-ai făcut... să-mi pese de tine... iar eu am crezut fiecare cuvințel al tău ! Începe să-mi tremure glasul, trădîndu-mi emoția. Am crezut tot ce mi-ai spus, Jack. Dar, tot timpul ăsta, tu aveai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Șovăie o clipă. Asta nu Înseamnă că ceea ce a fost... ceea ce este Între noi... nu e la fel de adevărat. Inspiră adînc și-și bagă mîinile În buzunare. — Emma, nu te-am mințit. Și n-am avut nici un plan dinainte. M-ai absorbit din clipa cînd te-am Întîlnit În avionul ăla. Din clipa În care m-ai privit și mi-ai spus „Nici măcar nu știu dacă am un punct G !“ Am fost pur și simplu vrăjit. Nu din motive profesionale, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu le dădea gata. Păsările verzi, zgomotoase, care scărmănau frunzele și se ciorovăiau, Înfulecând boabele roșii, Îi rețineau atenția lui Ravelstein mai mult decât m‑aș fi așteptat. Pe el, viața naturii Îl interesa prea puțin. Numai ființele umane Îi absorbeau interesul. A‑ți irosi gândurile cu iarba, frunzele, vântul, păsările sau animalele Însemna o evaziune de la Îndatoriri mai Înalte. Cred că papagalii i‑au reținut atenția pentru că nu se mulțumeau să se hrănească, ci se ghiftuiau hulpavi, or și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui „personale”, de prezența lui zilnică - știa că devenisem dependent de ele. Într‑una din zilele acelea fracturate și lipsite de speranță mi‑a dat prin minte că eram și eu unul dintre pacienții perfizi al căror plan este să absoarbă, să se Îmbete cu atenția medicului. Bolnavul Își dă seama că doctorul e silit să‑și distribuie atenția și atunci simte nevoia să le‑o ia Înainte celorlalți rivali Întru boală și moarte. În mod firesc, medicul trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi căzut în genunchi în fața mea și mi-ați fi sărutat tălpile pentru sinceritatea mea... și am fi plâns mult timp unul pe umărul celuilalt și v-ați fi topit desigur în brațele mele și creierul meu v-ar fi absorbit definitiv... Asta e! Totul ar fi putut fi real... Sunteți o mare pierdere pentru mine, domnule! V-aș fi putut convinge că sunteți un om de nimic, o lepădătură, numai bun de strivit fără milă. Îmi pare atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BRUNO (Revoltat.): Are draci! Tot timpul ne joacă feste. GRUBI (Enervat.): Ia dă o fisă! BRUNO: N-am! GRUBI (Către MAJORDOM.): Aveți o fisă? MAJORDOMUL (Căutându-se.): N-am. GRUBI (Către VIZITATOR): Aveți o fisă? VIZITATORUL (Căutându-se absent, total absorbit de jocul său amoros.): Poftim. GRUBI: Mulțumesc. (GRUBI se apleacă, introduce fisa într-un dispozitiv invizibil, undeva în adâncul gropii, reacție de tonomat; o melodie penibilă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Așezându-se și el pe marginea gropii.): Cântă! MAJORDOMUL (Revoltat.): Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
păcat, tocmai dumneavoastră, un om ca dumneavoastră... Puțină atenție, nu-i așa? Dacă dumneavoastră nu ne puteți urmări până la capăt, care sunteți, nu-i așa, angajat al teatrului, ce să mai zic de alții... Zău, dați un exemplu urât... VIZITATORUL (Absorbit de fată, dă afirmativ din cap.) GRUBI: E rușinos. BRUNO: Ne-am răcit gura de pomană. MAJORDOMUL (Mai sever.): Domnule, chiar nu vreți să știți ce s-a-ntâmplat în actu-ntâi? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Își bate joc de noi. GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-ți pun mâncarea? Poftim, acuma ești mulțumit? Of Doamne! Uite în ce hal te-ai făcut, ai bucățele de Dante pe cap. Nici nu-ți pasă, văd. Doamne, ce motan ai putut să-mi dai! Pleosc, pleosc, face motanul, absorbit de conținutul castronului. Las’ c-am eu timp și de igienă, dragă. Și dacă mi-ai da Dante ceva mai des, poate n-aș mai reacționa așa. Propac pentru pisici obeze, tu ce părere ai, o fi o chestie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]