11,260 matches
-
unor edificii romane și câteva țevi de canalizare. (Un mozaic frumos, descoperit tot aici, a fost transferat la muzeu.) Este singurul loc unde poate fi văzută de public manifestarea „naturală“ a marelui izvor: un bazin de piatră, din care ies aburi (poate că aici s-a petrecut isprava jucăușă menționată în Sonetul 153) și din care țâșnesc din când în când jeturi de apă opărită până la o înălțime de un metru, un metru și ceva. Bazinul nu este ornamentat, ba e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
forme de delfini sau alte asemenea modele. Dreptunghiul spațios cuprins între aceste patru laturi conține „Baia Exterioară“, o întindere de apă caldă naturală (între 26 și 28 de grade în toate anotimpurile), peste care, în timpul iernii, plutește un giulgiu de abur gros. Se zice că Baia Exterioară ar fi cel mai mare bazin din Europa, dar s-ar putea să fie o exagerare. În orice caz corespunde standardurilor olimpice și e folosită, în special în lunile reci, de atleți care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adâncește în apă și cu o bancă circulară la margine, pe care scăldătorii se pot așeza ținându-și capetele peste nivelul apei. Fiecare bazin poate cuprinde zece-cincisprezeee oameni. Aceste hedoniste locuri de meditație sunt cunoscute sub numele de „oalele cu aburi“ sau, pur și simplu, „la aburi“. Cu aceasta se încheie descrierea mea asupra exterioarelor Institutului. Trec acum la interioare. Pe o ușă ca de palat renascentist, pe frontispiciul căreia te întâmpină inscripția, în stil de mozaic roman, Natando Virtus, pătrunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bancă circulară la margine, pe care scăldătorii se pot așeza ținându-și capetele peste nivelul apei. Fiecare bazin poate cuprinde zece-cincisprezeee oameni. Aceste hedoniste locuri de meditație sunt cunoscute sub numele de „oalele cu aburi“ sau, pur și simplu, „la aburi“. Cu aceasta se încheie descrierea mea asupra exterioarelor Institutului. Trec acum la interioare. Pe o ușă ca de palat renascentist, pe frontispiciul căreia te întâmpină inscripția, în stil de mozaic roman, Natando Virtus, pătrunzi în prima zonă publică: promenada. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uși de bronz, bătute în ținte false, care oferă accesul (așa cum spunem și cum ne imaginăm) la „izvorul în sine“ sunt ferecate pentru toată lumea, cu excepția „personalului autorizat“. Până și a întrezări aceste uși, prin care și pe sub care răzbește întruna aburul, constituie un privilegiu rar pentru cetățenii care, aflați pe promenadă, reușesc să arunce o privire furișă. O ușă dinspre capătul mai îndepărtat al Baptisteriului duce la „Camerele din Ennistone“, dar intrarea publică în aceste apartamente se face, firește, din stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreme, a fost folosit ca adăpost împotriva raidurilor aeriene (Baia Exterioară, însă, a funcționat în tot timpul războiului și a fost foarte frecventată de militarii campați în împrejurimile localității.) În general, întreaga decorație interioară a camerelor a fost deteriorată de aburi, într-un mod care ar fi trebuit să fie prevăzut de arhitect, întrucât apa caldă picură necontenit din robinetele grele de alamă, menținând în căzi un nivel minim de căldură (care poate fi ridicat prin apăsarea unor butoane). Temperatura este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
anotimpurile. Baia Exterioară, puternic iluminată după căderea întunericului, are un farmec cu totul special în timpul iernii, când alergăm din cabine, dezbrăcați, străbătând o scurtă pârtie de gheață sau zăpadă și plonjăm în apa caldă, peste care planează un nor de abur atât de dens, încât vizibilitatea e redusă doar până la doi-trei metri, și înotăm, fiecare izolat în strania lui găoace de ceață. Majoritatea înotătorilor preferă Baia Exterioară, care-i mai potrivită pentru înotul de performanță, una dintre mândriile orașului nostru. Baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
De ce naiba nu ai grijă de lucrurile tale? Îmi pare rău... Era sâmbătă dimineața. Sâmbătă toată lumea se duce la Băi. (Și eu mă aflam acolo în acea sâmbătă.) Era o dimineață înghețată și peste Baia Exterioară plana un baldachin de abur dens. Supraveghetorul, cocoțat pe scara lui, putea desluși doar câte un înotător ici-colo, când norul de abur alb era destrămat de vântul pișcător dinspre răsărit. Brian, Gabriel și Adam se aflau pe promenadă și priveau pe fereastră. Tocmai sosiseră. Fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
duce la Băi. (Și eu mă aflam acolo în acea sâmbătă.) Era o dimineață înghețată și peste Baia Exterioară plana un baldachin de abur dens. Supraveghetorul, cocoțat pe scara lui, putea desluși doar câte un înotător ici-colo, când norul de abur alb era destrămat de vântul pișcător dinspre răsărit. Brian, Gabriel și Adam se aflau pe promenadă și priveau pe fereastră. Tocmai sosiseră. Fereastra era aburită, dar fiecare dintre ei o ștersese în dreptul său, creînd trei petice rotunde de geam curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de abur care vătuia bazinul. Înota frumos în plăcuta apă caldă, pe sub protectorul nor alb. Diane înotase mai devreme și acum, îmbrăcată într-un elegant pulovăr de lână, o elegantă șăpcuță de lână, mănuși la culoare, ciorapi de lână trași peste pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a artritei, George, în chiloți de baie, apăru dintr-odată la marginea bazinului. Diane își smulse mâna, lăsându-și mănușa în mâna preotului. Se întreba dacă George o fi văzut-o. Dar George se cufundase în bazin lăsându-se de aburi. — Bătrână imbecilă, ticăloasă! exclamă părintele Bernard. Sper să se înece. Cu un aer distrat îi înapoie Dianei mănușa. Eu predic veștile bune. Nimeni nu-mi dă ascultare. Mântuire automată. Fără pierdere de timp, fără dificultăți. Răsucești un buton și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Gabriel să observe asemenea lucruri. Îi mai plăcea și că-l putea urmări fără știrea lui, precum și faptul că, ori de câte ori executa o întoarcere, mâna lui George atingea peretele bazinului chiar sub picioarele ei. Dispărea aproape imediat în norul de abur. Dar Gabriel îl aștepta să revină. Brian, la rândul lui îmbrăcat, se apropie urmărind-o pe Gabriel cum îl urmărea pe George. Înaintă spre ea. — L-am zărit pe George, îi spuse Gabriel. Nu crezi că ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întorcând capul ca să se uite la amprentele lăsate de tălpile lui calde pe pojghița de brumă. Se simțea ușor amețit și orbit, nu numai de aerul rece dar și de lumina puternică. Cât timp înotase în semiobscuritatea învăluitorului nor de abur, ieșise soarele și cerul se albăstrise. O luă pe lângă gardul viu, înalt, care mărginea grădina Camerelor din Ennistone, apoi coti pe lângă celălalt gard viu, de lângă bazin, și pe lângă peretele galben, smălțuit, în direcția „oalelor cu aburi“. Văzu în fața lui, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
semiobscuritatea învăluitorului nor de abur, ieșise soarele și cerul se albăstrise. O luă pe lângă gardul viu, înalt, care mărginea grădina Camerelor din Ennistone, apoi coti pe lângă celălalt gard viu, de lângă bazin, și pe lângă peretele galben, smălțuit, în direcția „oalelor cu aburi“. Văzu în fața lui, stând chiar pe marginea „oalei“, silueta masivă, aproape complet despuiată, a lui William Eastcote. Își dădea părul pe spate, pieptănându-și cu degetele șuvițele ude, ușor rărite. Discuta cu un bărbat gras ai cărui chiloți de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum în acea clipă bărbatul își întoarse capul, George îl recunoscu pe John Robert Rozanov. Reîntorcându-se, din trei pași, îndărăt la bazin, George plonjă din nou în aburul dens. Și Alex îl văzuse pe Rozanov. Îndreptându-se spre „oale“ pe lângă Grădina Dianei, se oprise ca fulgerată, apoi făcuse cale întoarsă. N-o zărise pe Diane, care se găsea încă în grădină, arzând să-l anunțe pe George că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
holbându-se la el. Se apropiaseră și alți câțiva cetățeni care-l recunoscuseră pe filozof, dar care nu îndrăzneau să-l abordeze. Oricum, John Robert nu o zărise și continua să discute cu Eastcote pe treptele uneia dintre „oalele cu aburi“. Așa cum am mai arătat, „oalele cu aburi“ sunt niște gropi rotunde, de vreo patru metri adâncime și cinci metri lățime, cu o bancă joasă de jur împrejurul peretelui. O scară de fier, spiralată, coboară în apă, care-i adâncă atât cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alți câțiva cetățeni care-l recunoscuseră pe filozof, dar care nu îndrăzneau să-l abordeze. Oricum, John Robert nu o zărise și continua să discute cu Eastcote pe treptele uneia dintre „oalele cu aburi“. Așa cum am mai arătat, „oalele cu aburi“ sunt niște gropi rotunde, de vreo patru metri adâncime și cinci metri lățime, cu o bancă joasă de jur împrejurul peretelui. O scară de fier, spiralată, coboară în apă, care-i adâncă atât cât să îngăduie ca umerii și capul celor așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umerii și capul celor așezați pe bancă să iasă la suprafață. Temperatura apei, diferind de la o „oală“ la alta, este considerabil mai ridicată decât cea a bazinelor, iar pe vreme rece atmosfera din adâncime e densă și aproape irespirabilă din pricina aburilor. Ruby se uita peste marginea „oalei“, dar nu-și putea vedea eroul. În timp ce fierbeau la o temperatură de 45° Celsius, John Robert îi vorbea pe vocea lui aspră și fermă prietenului său William Eastcote (Bill Șopârla): — Slavă Domnului că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert. Și-ți poți închiria una, ca la un hotel? — Da, răspunse Eastcote. Și ai să poți sta liniștit acolo, ai să poți lucra netulburat. John Robert rămase tăcut. În momentul acela Adam coborî scările de fier în groapa cu aburi. Se opri pe trepte, apa fierbinte ajungându-i până la genunchi, și se uită să vadă și el cine mai e pe acolo. Sperase ca „oala“ să fie pustie. Îl recunoscu pe Eastcote, dar pe Rozanov nu-l văzuse niciodată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nostru“. — Ție nu ți-aș spune una ca asta. — Mie poți să-mi spui orice, Hai să mergem, mă simț ca un rac fiert. Urcară scările, ținându-se vârtos de bara de oțel și ieșiră în aerul rece, trecând din abur în lumina soarelui. — Uite-l pe preot, spuse Eastcote. Câțiva metri mai încolo, părintele Bernard, care încă nu plonjase, contempla apa. Făcea o notă discordantă, pentru că nu purta chiloți de baie, ci un costum întreg, negru, cam lăbărțat, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l fi auzit. Încuviință din cap și continuă să se uite extaziată la filozof. Nu-i dădea prin minte să scoată vreo vorbă. În momentul acela Ruby auzi vocea lui Alex strigând-o peste întreg spațiul bazinului înecat în abur: „Uhuu, uhuu!“. Țipătul acesta strident era chemarea specială prin care Alex o striga pe Ruby, o chemare pe care o folosea oricând și oriunde, în orice situație, în centrele comerciale, la Băi, în parc, ca și în grădina Belmont. Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a-și împreuna tocul cu hârtia era prea atrăgătoare. Răspunsul ei trebuia să prindă încă poșta de azi. După ce hotărî acest lucru, își prelungi reflecțiile și se bălăci în ele până la gât, ca în apa fierbinte a „oalei cu aburi“. În cele din urmă, se îndreptă cu mișcări lente spre birouașul ei, scoase tocul și hârtia și scrise: Belmont, Victoria Park, Ennistone „Dragă domnule profesor Rozanov, Vă mulțumesc pentru scrisoarea Dvs. Aș putea să vă vizitez miercuri (adică poimâine) în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primii ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși toate acestea se topiseră acum în aburul maroniu al trecutului. Oare tristețea ei viitoare făcea ca totul să-i apară atât de tulbure și nesigur? Era greu de crezut că, în curând, avea să părăsească școala pentru totdeauna. Hattie, deși subțire și palidă, era voinică și sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acele bazine în formă de barcă cu capetele retezate și căptușit cu plăci de faianță albă. La fiecare dintre capete se afla câte o banchetă din faianță, scufundată în apă când bazinul era plin. Exista și un ventilator care împrăștia aburul, dar John Robert nu-l pusese în funcțiune, pentru că-i plăcea atmosfera aburită. Apa fierbinte, tămăduitoare, curgea de zor, de fapt se prăvălea, urlând ca o cascadă, din robinetele late, din alamă aurie, care erau lăsate deschise zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
negre. În fotoliu capitonat cu creton, o masă de birou funcționărească, acoperită cu plastic, și un scaun pătrunseseră ca intruși, reprezentând, în felul lor umil, utilitatea și confortul. Pe sub ușile de lemn sculptat ale băii se strecura o șuviță de abur. Camera era caldă și duduia de zgomotul apei care, curând, deveni inaudibil. — Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându-se pe fotoliul capitonat cu creton și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]