220,173 matches
-
poți să te rogi pentru aproapele tău aproapele tău va fi lup și va fi în gura rănii tale eu nu mai am timp să mă rog culegîtorii de rodii știu mi-a fost sete și apa a fost inventată acum foarte mult timp eu locuiesc aici între fascinația mașinii și culegătorii de rodii privește mâinile mele cum pot să crească din ele unghii cum se poate ca nici un fir de sânge să nu caute aerul și totul să fie atât
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
grijă decât scrisul și manipularea mușchilor faciali ai cititorului tău ai făcut abstracție de liberul arbitru al fiecăruia și ne-ai făcut o lume de triști de sinucigași de apartamente ferecate la etajul 10 aproape de soare deschide-ți inima abia acum suntem sinceri cu tine abia acum disperarea ta ne atinge ca mierea ne linge cuminte pe frunte indiferența ta e o bătaie din aripi după ce tai capul găinii și ea zboară lăsând urme de sânge și poftă în gura tăietorului
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
faciali ai cititorului tău ai făcut abstracție de liberul arbitru al fiecăruia și ne-ai făcut o lume de triști de sinucigași de apartamente ferecate la etajul 10 aproape de soare deschide-ți inima abia acum suntem sinceri cu tine abia acum disperarea ta ne atinge ca mierea ne linge cuminte pe frunte indiferența ta e o bătaie din aripi după ce tai capul găinii și ea zboară lăsând urme de sânge și poftă în gura tăietorului ai fost ieșirea noastră de incendiu
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
lui iehova Kafka se va pocăi Eu n-am liniște până când ochii tăi mari nu vor pocni de-atâta floare a conștiinței dragostea mea Beau un icetea in cinstea ta Glumesc fără cale de-ntoarcere când liniștea atunci noi abia acum după ce petrecerea care nici asta n-a fost se închide și chelnerul moare abia acum tac bărbații și mamele lor cu mai mare înflăcărare plâng că după legea lui Dumnezeu ele cu rănile lor nu mai întorc pe nimeni din
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
vor pocni de-atâta floare a conștiinței dragostea mea Beau un icetea in cinstea ta Glumesc fără cale de-ntoarcere când liniștea atunci noi abia acum după ce petrecerea care nici asta n-a fost se închide și chelnerul moare abia acum tac bărbații și mamele lor cu mai mare înflăcărare plâng că după legea lui Dumnezeu ele cu rănile lor nu mai întorc pe nimeni din drum abia acum se liniștește pe stradă o luptă abia acum iese luna de după Ambianța
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
care nici asta n-a fost se închide și chelnerul moare abia acum tac bărbații și mamele lor cu mai mare înflăcărare plâng că după legea lui Dumnezeu ele cu rănile lor nu mai întorc pe nimeni din drum abia acum se liniștește pe stradă o luptă abia acum iese luna de după Ambianța și pe ușa ei scrie spațiu de închiriat abia acum ne înstrăinăm noi pe noi și alții întreg cartierul nostru fiindcă noi n-am muncit făcut nimic pentru ca
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
și chelnerul moare abia acum tac bărbații și mamele lor cu mai mare înflăcărare plâng că după legea lui Dumnezeu ele cu rănile lor nu mai întorc pe nimeni din drum abia acum se liniștește pe stradă o luptă abia acum iese luna de după Ambianța și pe ușa ei scrie spațiu de închiriat abia acum ne înstrăinăm noi pe noi și alții întreg cartierul nostru fiindcă noi n-am muncit făcut nimic pentru ca locul pe care ne-am născut să ne
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
plâng că după legea lui Dumnezeu ele cu rănile lor nu mai întorc pe nimeni din drum abia acum se liniștește pe stradă o luptă abia acum iese luna de după Ambianța și pe ușa ei scrie spațiu de închiriat abia acum ne înstrăinăm noi pe noi și alții întreg cartierul nostru fiindcă noi n-am muncit făcut nimic pentru ca locul pe care ne-am născut să ne țină ca un plămân să ne ridice să ne coboare să ne lase cu
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
noi și alții întreg cartierul nostru fiindcă noi n-am muncit făcut nimic pentru ca locul pe care ne-am născut să ne țină ca un plămân să ne ridice să ne coboare să ne lase cu ochii în soare abia acum după ce morțile noastre nu mai sunt noi și nu mai dau de gândit tac bărbații și îl vedem pe Dumnezeu în genunchi pe o undă radio aproape acum tac bărbații când liniștea a început n Scenia 18 la un moment
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
ridice să ne coboare să ne lase cu ochii în soare abia acum după ce morțile noastre nu mai sunt noi și nu mai dau de gândit tac bărbații și îl vedem pe Dumnezeu în genunchi pe o undă radio aproape acum tac bărbații când liniștea a început n Scenia 18 la un moment dat se creează un gol în stomac și vrei să-l bagi acolo pe Dumnezeu inevitabil chiar îl aduni din toate cotloanele casei tale pentru că noi credem că
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
vreme la un moment dat se creează un gol în stomac pe care dacă l-aș părăsi mi-aș pierde numele eu locuiesc aici între fascinația mașinii și Dumnezeu Anyela de ce ar vrea viața asta să-mi joace o festă acum când după 19 ani se răstoarnă lumina și-i văd scheletul iar carnea ei mai mult atârnă decât coboară din os direct în gura de leu a hărmălaiei zilnice fiindcă tu știi că sora ta se înalță precum un zid
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
facem culcuș în patul nostru în retină și-n suflet, pitindu-se printre idei ca ielele și strigoii. Scările lumii s-au încâlcit și răul a prins contur din abstracții. Le-am făcut altare și le-am ridicat idoli. Și-acum mai aud prin somn scâncetul lor stârnind rumegușul din păpuși în lemnul cerului. cronicile nu mai vor sî ne apere Cenușa ne poartă sâmbetele frate, îmi zise sora mai mare, ne poartă pică, cronicile nu mai vor să ne apere
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
tăcerea apuseană a arborelui cu lalele, cel mereu cercetat de albine și de o ploaie de aur și tăcerea răsăriteană a cedrului din Liban mereu cercetat de mirese dar și de cei ce vor tocmi Crucea acest ghimpe de foc, acum în marele și Sfânt Post picură sânge. Anatolia, Bucovina, Transilvania, Moldova în voi răsună cântări bizantine mai vechi decât Bach Și timpul domol pe dealurile voastre scrie. Vecernii-magnolii scuturate în sufletul pribeag Și băiatul care sărută orice lingură căzută pe
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
vechi decât Bach Și timpul domol pe dealurile voastre scrie. Vecernii-magnolii scuturate în sufletul pribeag Și băiatul care sărută orice lingură căzută pe jos Și își închină seara perna Și ziua farfuria cu mâncare El care odinioară purta haine scumpe Acum urcă muntele desculț Și ridică la răscruci câte o troiță. Anatolia, Bucovina, Transilvania, Moldova Și drumul iconarilor străbătându-vă satele Și același băiat cântă din fluier, el cel atât de îndrăgit De păsările și urșii și lupii Pe care îi
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
plicul micuț și norul cel roșu, verde, albastru, galben în care voi scufunda ouăle în Joia Mare. Deasupra lor vor răsuna apoi cele mai tainice și trainice cuvinte ale anului HRISTOS A îNVIAT! ADEVARAT A îNVIAT! Și același băiat e acum în stupina Mânăstirii Și înmulțește rugăciunile peste ceara lumânărilor, peste albine, peste iarbă, peste stele și lume după rânduiala gramaticii sufletești. El cel care cunoscuse tăcerea cea zămislitoare Și tihna din cuiburi și de sub aripi Și ținuse postul tăcerii în
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
înmulțește rugăciunile peste ceara lumânărilor, peste albine, peste iarbă, peste stele și lume după rânduiala gramaticii sufletești. El cel care cunoscuse tăcerea cea zămislitoare Și tihna din cuiburi și de sub aripi Și ținuse postul tăcerii în Sfântul Munte își meșterește acum Din lemnul unui stup străvechi O cruce. Poveste adevîratî din Apoldu de Jos Soră lobodă, frate leuștean, verișoară leurdă, cumătră ștevie, smerit cartof, tainic busuioc și văr dulce cimbrișor laolaltă viețuiți în grădina de pe deal botezuri, nunți, înmormântări pe toate
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
Juan întreabă ca de obicei despre ce e vorba. Enrique îi spune. Juan mă privește râzând, dar i se adresează tot lui: "De ce nu-i spui omului că pe vremuri într-o casă cu 17 camere locuia o familie, iar acum 17?" Enrique strânge din umeri și tace. Dar îl înțeleg pe șofer neașteptat de ușor: spre deosebire de restul spaniolilor din lume are vorba rară și dicția îngrijită. Ș-apoi, dacă pricepi două-trei cuvinte... Practica apartamentelor "la comun" nu e o descoperire
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
Corina Anghel Prolog Pentru ea - ce trecuse prin Lethe văzându-i murind, reînviind pe cei dragi - strămutarea aceasta a fost o desprindere... acele maluri neștiute - spre care a navigat mereu, chiar și împotriva gândului - i se-aștern acum înainte locuite de larma unui stol de nagâți, de tăcerea unor paltini înalți, pierduți ca și zarea, în semitonul ierbii... pentru ea - apa aceea are alt gust; altă substanță emană trecerea timpului-melc aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
firea copiilor noștri, care gânduri vor trece în aprigă luptă rostuindu-se-n voie pe buzele lor? 3. Tu și inconștienta blândețe netezindu-mi amarnic dunele pântecului - până la capătul lumii, unde sângele meu se transformă în altul, unde toate de-acum îmi vorbesc în duet. 4. Oare ce-a fost ce taină a crescut - săvârșindu-se sub haina-mi de carne, ce gesturi simple s-au adunat ca și cum aș fi șters o fereastră, în rotire mărind-o, deschizându-i lăcașul cel
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
ciocolată, să se usuce pe șevalet. (Onești, vineri, 12 ianuarie 2001) Una postvulcanicî Nu-ntrebam graba verde la ce și de unde venea luându-se cu mine (de nu cumva eu cu ea), cum cu-atât mai mult n-o-ntreb acum, că nu o mai văd, când, poate verzuie, ea pune totu-n mișcare și nu vopsește nimic. (Onești, sâmbătă, 13 ianuarie 2001)
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
nici tu nu te prea sinchisești) așteptăm să ajungă la un echilibru - cu tine în pumnul stâng și cu mine în cel drept drept în inimă pumnii ei se potrivesc așa cum ar scrie în instrucțiunile de asamblare în spațiul până acum numai croncănituri unde aruncam c-o ușurință mincinoasă ceea ce nici măcar nu-ncepuse de-acolo iese de după perdea mezina ursitoare toată-mpăienjenită cu nelipsitul cadou din ghinioane dezamorsate și mai nimic pe drumul care-aduce ne trezim într-un berlin la pământ sub
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
în octombrie (ii) iubire lumea se schimbă brusc își schimbă culoarea lumina străzii îmi ciugulește din ochi ce-am mai rămas după un an și sute de ciorne cu marginile ferfeniță până la cadra pe care-o voiam ideală pentru tine acum dintr-o dată în cărbune iubire îmi ard obrajii simt că-s invizibilă implozia mă trimite într-un recycle bin pentru stane de piatră când fiecare gest al mâinii tale se-nnoadă pe-un altul - fragil și durabil deopotrivă de balerină
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
te abandonează acolo între ceșcuțe și pătuțuri să te imaginezi potolindu-ți setea dormind...joaca asta chircită maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină povestea-miriapod a bunicului (cu omul negru și câinele) pe ce tocuri înalte mărșăluiește ea acum - zidul chinezesc - aici da poți spune că există o spărtură numai pentru tine capul în piept genunchii la frunte brațele de jur împrejur "hai ce mai aștepți!" curentul sec te soarbe de partea cealaltă uite: sclipirile galbene ale lui muri
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
de lună plină pe fundul butoiului hipnotici și ce poduri peste frică n-au reflexii... contratimp în timp ce tu îți tai unghiile eu mi le rod blocul nostru sigur o să se dărâme la următorul cutremur trebuie doar să ne hotărâm de pe acum dacă o să fim acasă și mai ales de ce nu ne vom putea niciodată întâlni în același parc pe timp de iarnă ție ți-e bine mie mi-e frig... fulgii cad pe umerii noștri ca-n tranșee două armate pândind
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
trăiască la Paris. Cu buzele mereu lipite de viitor se insinua cu brațele mereu în prezent. Voia să nu mai aibă trecut. O natură tonică într-o lume sceptică. Pesimistă? Nu, mai mult indiferentă. Lumea. Parisul. Ea. Lumea ei era acum acolo. Viața ei era acolo. A ales ea, nimeni altcineva cum se întîmplă adesea. Parisul ca vis, Parisul ca idee, ca iluzie, ca o noapte luminoasă. Orașe unde se poate sta de vorbă și fără să te îmbeți. Orașe unde
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]