7,862 matches
-
gîndim bine, e și firesc să fie așa. Lipsa de evenimente nu are jaloane care să marcheze durata. De la nimic la nimic nu se poate vorbi de vreo scurgere a timpului.” [...] În nesiguranța în care trăim, sînt convins că, în adîncul inimii lor, oamenii vor să fie buni și să fie iubiți. Într-adevăr, majoritatea viciilor lor sînt încercări de a obține mai repede dragostea.” [...] “Cea mai teribilă groază pe care o poate simți un copil este să nu fie iubit
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
trebuit să fiu pescar! Îl străfulgera un gând. Dar pentru asta am fost făcut.” Lupta cu peștele simbolizează bătălia omului cu existența, încordare surda (că atunci când bătrânul strânge în mâinile rănite frânghia de care trage din răsputeri uriașul venit din adâncuri), înfruntarea pe fata (că la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere înseamnă mai ales efort cotidian, bucuria, victoria și măreția înfrângerii. Impulsul îl constituie câștigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge să
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]
-
de la ambianța familială în prima copilărie, apoi din anii adolescenței petrecute la Cluj, din studenția cu refugiul la Sibiu, unde a dat măsura creativității sale excepționale, și până la târzia sa revenire în Cluj. Mereu se afirmă structura spirituală aparte, viziunea adâncului, observarea ineditului și bucuria cuvântului cioplit. Consistentă în capitolul “Evocări” este prezența fratelui mai mare, Horia Stanca, publicist și scriitor care, desigur i-a încurajat primele manifestări literare, pornind de la vârsta precoce de 12 ani. Provenit dintr-o familie distinsă
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai () [Corola-blog/BlogPost/339333_a_340662]
-
frumusețe prin fapte onorabile și prin cinstirea cu care îl poartă. Acum, când eu am mai mulți ani decât a avut tata când a trecut granițele acestei vieți, încă mă simt copilul drag al tatălui meu, încă aud cum din adâncul ființei mele răsună chemarea TĂTICULE, așa cum îl strigam în fragedă copilarie Pe măsură ce trec anii, având propria noastră experiență de viață, descoperim în părinți comori peste care am aruncat o privire mai de suprafață. Încă și acum mai descopăr valori ale
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
iartă-mă de am vre-o vină,/ Vor fi și alte dăți ce pot schimba/ Cuvintele ce-s spuse pentru tine.// (Tu iartă-mă) Dând sens căutărilor de sine, multe sunt și poeziile în care ne prezintă o neliniște din adâncul ființei sale. Trăiește tristețea cu intensitate considerând că: Tristețea nu are anotimp/ Când haina ei se-avântă în mișcare,/ Se sparg secundele rănite de pământ/ De parcă timpul o pune la-ncercare.// Tristețea nu are anotimp / Din unghiul său statornic te
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
țăruș din lemn. Poeziile Nonconformism sau Sfâșietor (In memoria mamei mele Ana) închinate mamei aflată în mâinile sale în momentul trecerii pragului mare al vieții, sunt tulburătoare, încărcate de substanță, cu sensuri mărturisite sau dezvăluite din subtext, dureri izvorâte din adâncuri: De azi înainte orfană-s de mamă,/ De azi înainte mi-i sufletul rană/ Și moartea îi pune pecetea pe mână/ Și mama se-nalță în Cer, spre lumină. Atmosfera e sfâșietoare, copleșitoare, încărcată de o durere absolută. Asemenea tristețe
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc într-un fel nou; florile albastre de cicoare ale căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
ireală, dacă mâinile mele te-ar strânge la piept, nu-i așa că întregul cuprins al firii ar tresări într-o lacrimă? Nu-i așa că mâinile mele te-ar sugruma de Cântec, ca apoi, să mă plâng în Tăcerea de mine Adâncului?” (Theodor Răpan) Întrebări, mirări, tăceri sunt tot atâtea forme ale rostirii, câte pot pătrunde în acel ton fonic afectiv pe care-l întrupează gândul omului. Consecvent crezului său de-o viață, prin Cuvânt, poetul face pururi dovada propriei sale identități
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
cu alaiul întreg al vorbirii mele: a sosit, a sosit Pessoa, a sosit, în sfârșit, Primăvara”, ci și de la percepția cititorului citind-o, dincolo de plăcerea lecturii: Cu lacrimile ploii vestească-mă lăcusta, c-am urgisit psaltirea și ființa, iar din adâncul slovei adormite n-a mai rămas durută, imberba mătrăgună, ucisă, nici căința...” (N.B. Da, ai dreptate, Prietene: „A simți înseamnă a nu fi atent!”). Acest florilegiu grupeză, în spațiul celor 735 de pagini, poeme în selecția autorului, din cele 17
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
literară. Ceea ce se observă de la o primă și atentă lectură, este tocmai această așezare a lui dincolo de orice limitare, mai exact, în sfera libertății totale de exprimare și utilizare a limbajului poetic. Sensul profund al celor exprimate trebuie căutat în adâncuri, nu la suprafață adesea înșelătoare a cuvântului, ori aceasta presupune înarmarea cu instrumentele cele mai fine de analiză. Căci Constantin Frosin te poate înșela prin suprafețele versurilor lui, adâncimile însă scot la suprafață un poet fără niciun fel de complexe
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
pe sine și se comportă ca un „chirurg de gramatici” („Râia”). Estetica distructivă produce otrăvuri formulate într-un limbaj operat, supus unei intervenții chirurgicale, dator unei gramatici transplantate: o gramatică rănită, o gramatică tulbure și tulburată. Materia toxică scoasă din adâncuri și gramatica nenaturală fac uneori acest lirism concentrat și profund să fie „greu de comunicat” (cum spune profesorul Marin Beșteliu). Găsim ca admirabilă estetica toxicității și drept memorabile 9 sonete: ”Ascultă frumusețea cum ucide”, „Luceafăr întors”, „Lumina”, „Hârtia”, „Tranzit”, „Vânzare
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
cu Divinitatea, ca de la persoană la persoană, în chip tainic. Nu e un colocviu distant ci, intim, aproape familiar, ca între părinți și copii. Poetul îi cere lui Dumnezeu să-și pună Atotputernicia în cuvinte și să trimită oamenilor povești. Adâncurile lui lirice, pline de înțeles sunt comori de spiritualitate românească. El știe să pună punctul pe „i” și „degetul pe rana de veacuri” a românului. Merge până-ntr-acolo că scoate cu ciutura ideii, o dată cu apa proaspătă, frumuseți fără seamăn
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
inimile noastre. Cel mai umil țăran, cel mai necăjit om, cel care stă la vreo stână și se roagă cu lacrimi lui Dumnezeu, sau este la închisoare și se roagă, sau este undeva străin, sau bolnav în pat, suspinând din adâncul inimii către Dumnezeu, sau o văduvă săracă căreia nu-i deschide nimeni ușa și zace cu copiii ei în necaz și în scârbe, dar se roagă lui Dumnezeu, toți aceștia vor fi în ziua judecății mai mari decât împăratul lumii
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
cale se strecoară din inimă în gură mai multe în fluviu se-adună ce curge la vale înspumat, ziua și noaptea pe lună râul de cuvinte născut din păcat. Se-adună toate în Marea Limbii Române, Furtună de verbe în adâncuri și valuri, Seninul cuvântului rămâne în patria întinsă la plaje pe maluri... Fluturele de pe fundul apei Cerul se privește în oglinda apei Stele sus , planete pe fundul oceanului, Nimeni nu cere socoteală sapei Când imaginea cade în lentila ocheanului. Pești
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340819_a_342148]
-
în acest context e necesar să sondăm modelele pentru a descoperi semnele de criză ale complexului structural, negativitățile aduse complexului, orizontul unui viitor eliberat de prejudecăți. În condițiile ființei lucide ce aduce și produce conjucturile mari ale istoriei provenite din adâncul istoriei le putem prevedea, alimenta cu mituri și aduce în terenul poeziei,a fabulației. Misiunea criticului de poezie este mai dificilă decât aceea a simplului critic literar, deoarece acesta trebuie să fie și poet, căci venind din interiorul acestui univers
CRITICUL DE POEZIE-UN PARAZIT AL SPIRITULUI UMAN?, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340822_a_342151]
-
figuri de stil extrem de expresive: " Soarele era uneori la asfințit/ Valea suna a pustiu/ Deși era primăvara,/ Se topeau zăpezile/ Zăpezile...ah, zăpezile.../ Atâta fum de aburi/ Se-nalță din florile/ Ce urmau să înflorească/ Dar unde înfloriseră,/ Unde era adâncul neștiut/ Nevăzut încă de oameni,/ Plutitor dincolo de cuvinte?" Plinătatea luminii, fecunditatea cosmică revarsată în plan terestru vor transforma toate elementele în principii vegetale, redate prin florile ce urmează să se deschidă. Poeta conservă în aceste versuri o lume fixată într-
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
Chișinău, 2010 Alte competențe și aptitudini Director executiv Editura POMPIDU, care deja a tipărit 15 volume semnate de autori diverși Director executiv al Tipografiei cu același nume Înființează în regie proprie primul ziar independent după 1990 din Valea Jiului, numit Glasul Adâncului Conduce după 1990, în calitate de redactor șef, publicații din București, Constanța, Iași, Tg.Ocna, Galați, Tecuci, Petroșani Scrie cronici și articole sportive de aproape 40 de ani în toate publicațiile de gen din țară Timp de 19 ani colaborator la Radio
POMPILIU COMSA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340880_a_342209]
-
îmi întinseseră la maximum neliniștea.de pretutindeni,eram șpionat de ochii sfinților din icoane.Mă mustrau pentru faptul că îndrăznisem să dau timpul înapoi.Să răscolesc ordinea lucrurilor.Umbrele vitraliilor accentuau înserarea din interior.Cupola înaltă,parcă,mă conducea spre adâncul de nepătruns al cerului. Deodată,din balconul din spatele meu,s-au auzit primele acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibră dând viața sufletului.În vârful picioarelor,m-am urcat la balcon.. Acolo,am văzut pe
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
păstrăvilor, Te-am ademenit cu respirația ciutei Până la cuibul ecoului În care s-a zămislit tăria întoarcerii, Acolo, am băut împreună otrava clipei Împărțită în jumătăți egale Și de atunci rătăcim Într-o risipă a chemării, Repetate ecouri înflorind Peste adâncuri de timp. SCRISOARE Doamnă veșnicie, Pe planeta Pământ s-a abolit sclavia. Am hotărât să trimit vestea Prin curierul care va veni Să mă ridice din toiul cărnii mele De care n-aveți oricum trebuință Și să mă facă rob
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
dintre veghe și așteptare dintre făptură și nălucă În acel atunci țipăt răgușit pe cerul cernit înfiorare rece creștea revolta mea durerea mea lacrimă necăzută să nu-ți tulbure frământul În acel atunci mă strigai cu numele celor plecați răscolitul adâncului te purta mai aproape de ei decât de mine eu încercam să întorc clipa tu vedeai scânteia luminii în acel atunci Referință Bibliografică: În acel atunci / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi
ÎN ACEL ATUNCI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341054_a_342383]
-
CÂND AM CĂZUT E seara mea în care marea mă strânge-n palmă , colb din drum, mă face val, mă face undă și mă îmbracă în sirenă, printre corali mă pune perlă, venele-mi umple cu parfum, mă încunună cu adâncul unde din lună-mi face trenă. E seara mea în care munții m-adună din îngenunchere, mă urcă iar pe vârf de stânci, căci prăvălit-am fost o vreme, mi-adună zilele pierdute, din ele-mi face coliere, îmi spală
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
început răsare la șase și un pic, apoi din ce în ce mai devreme. - Nu am avut somn și am vrut să profit de aerosolii dimineții și să fotografiez răsăritul soarelui, explică ea, mai împăciuitoare. Imi place nespus de mult când răsare soarele din adâncul mării. - Aha, sunteți o romantică incurabilă! Pentru fotografiat ați nimerit un timp superb, fără nori. Vedeți ce frumos se vede luna deasupra hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu
FEMEIA DE SUB LUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341203_a_342532]
-
Săndica se mișca într-un dans al plăcerilor nebănuite ale acestei noi experiențe, împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să mă alinți desăvârșindu-ți opera, precum un sculptor care tocmai și-a încheiat lucrarea și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
depărtare o bufniță își anunță prezența. Ca replică, un huhurez accentuă și mai tare tensiunea și misterul unei nopți destul de apăsătoare. Străjerii tresar și inima li se face cât un purice. Căpitanul își dă seama că duhurile rele ies din adâncurile pământului. Scrâșnește din dinți și pune mâna pe mânerul paloșului. Este pregătit să înfrunte demonul și-și face de trei ori semnul sfintei cruci, apoi așteptă ca un șoim cu privirea ațintită la orice mișcare din împrejurime. Ceilalți doi oșteni
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
urla de răsunau văile. În chinurile morții implora diavolii s-o salveze de la condamnarea păcătoșilor. Însă dracii, eliberați de puterea zgripțuroaicei pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbăteau din adâncul grotei, iar șopârle uriașe țopăiau de pe o stâncă pe alta. Deodată, dinspre creasta muntelui, o rază de lumină cerească străpunse negura luminând cărarea. - Tată, să lăsăm aurul și să ne salvăm viața, imploră Tudor în disperarea sa. Îngerii păzitori ne
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]