4,644 matches
-
să fie aici permisiv, și nu directiv 2". Oricât de inovator ar fi fost, contractul de amenajare a orașelor mijlocii nu poate fi asimilat unui veritabil acord între voințele unor parteneri egali. E vorba mai curând de un "contract de adeziune" la un model de urbanism specific care vizează "să ajute orașele mijlocii să promoveze și reabiliteze zone pietonale mai ales în centru, să permită realizarea de spații verzi, constituirea unor rezerve pentru urbanizarea viitoare, facilitarea mijloacelor de intervenție asupra centrului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un mijloc de asigurare a predominanței proiectului asupra procedurii. Urmând o orientare deja schițată de Legea de orientare funciară din 1967, se voia o planificare mai strategică și mai puțin constrângătoare. Acestei diminuări a constrângerii trebuia să i se substituie adeziunea la proiect. Perfecționarea planificării urbane și stăpânirea incidențelor sale economice primesc denumirea de "proiect strategic", sau de "proiect al orașului", în ciuda eforturilor teoretice de a favoriza o utilizare mai puțin confuză și nediferențiată a acestor termeni 342. Aceste proiecte, care
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în parteneriat, alegerile fundamentale și ambițiile orașului pe termen mediu și lung, oferă un cadru de cooperare a diferiților actori ai amenajării urbane. Pentru Ministerul Echipamentului: "Planificarea strategică testează posibilii (voințe, alegeri de dezvoltare), dă corp unui demers, materializează o adeziune, afișează o ambiție rezonabilă, profesional fondată, constituie o referință pentru ajustări, decizii cotidiene publice și private"343. Miza este aceea de a construi un proiect consensual, susceptibil de a liniști investitorii în privința perenității alegerilor lor. Această căutare a coerenței inspiră
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să se plictisească. Ei ar vrea mai multă aventură în viața lor cotidiană. Oferindu-le sarcina comună, extraordinară, pasionantă de a construi o nouă cetate ai cărei beneficiari ar fi ei înșiși, responsabilii de astăzi ar obține fără îndoială o adeziune mai mare decât și-ar putea imagina"553. Dorințele lor se întâlneau cu proiectele tehnocraților obsedați de depolitizare și consecințele acesteia iresponsabilitatea față de treburile publice. Aceștia înțeleg să invite cetățeanul, "situat" în relațiile sale economice și sociale, să participe, dincolo de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rugătoare spre Roma” (Iorga, 1987, 108-109). Imperiul a servit nu numai Romei, ci mai ales indivizilor care-l alcătuiau. Marea abilitate a Romei a constat în a demonstra limpede că popoarele barbare se pot integra Imperiului numai dacă-și exprimă adeziunea la un set de valori și acceptă regulile de drept cuprinse în viața cetății, în viața publică (du Rèau, 1995, 19). Ideologia romană a fost în totalitate deschisă, având un aer de modernitate care se reflectă atât în raport cu particularitățile locale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
trebuie însușită de oameni, trebuie să devină „cunoaștere tacită” încorporată în „corpul oamenilor”. Cunoașterea explicită (din cărți, reviste, teorii, documente, brevete, protocoale, TIC etc.) nu poate avea nici un efect practic dacă nu trece în cunoaștere tacită (cunoștințe, comportamente, know-how, deprinderi, adeziuni valorico-normative, experiențe etc.). Cunoașterea tacită mai este prezentată operațional pe următoarele dimensiuni: a ști, a ști să faci, a ști să trăiești, a ști să înveți. Din ce în ce mai mult, întreprinderile sunt evaluate pe baza bunurilor intangibile pe care le posedă (pregătirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
opusă - rezistența la schimbare. În acest caz, nu este eficient ca efortul de persuasiune să fie intensificat, acest lucru doar ar crește intensitatea forței opuse, de rezistență la schimbare. Schimbarea se obține doar dacă se schimbă norma de grup, dacă adeziunea la norma de grup scade în intensitate, dacă individul nu îi mai acordă aceeași valoare. Numai atunci rezistența la schimbare nu se mai manifestă, deoarece nu mai are în contra a ce să se formeze. Experimentele realizate de către Kurt Lewin pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ăCarpentras, 1794- Arcueil, 1878). Chimist, medic și om politic. Face parte dintre intelectualii idealiști câștigați, sub Restaurație, de ideile republicane și hotărâți să le pună în aplicare; membru al organizației revoluționare „Societatea drepturilor omului“, a participat la Revoluția din 1830; adeziunea la societățile secrete sub Ludovic Filip îl duce la închisoare, de unde iese ca să înființeze ziarul republican Prietenul poporului. După 15 mai 1848, ziua eșuatei lovituri republicane - despre care vorbește Tocqueville - este din nou încarcerat și pleacă în exil la Bruxelles
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asigură șansa construirii propriei identități a organizației în relațiile cu mediul, iar pentru indivizi acestea le oferă ocazia de a se considera parte integrantă a organizației. Nu se recomandă absolutizarea unor valori în defavoarea altora, riscul fiind ca indivizii să simuleze adeziunea la acestea, pentru ca în profunzime să apară conflicte ce vor rămâne în stare latentă până la apariția unei ocazii care să producă declanșarea și escaladarea acestora. De exemplu, în organizațiile care valorizează exclusiv cooperarea, munca în echipă, dincolo de avantajele acesteia, se
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
identitate de apartenență. Aceasta este geografică, specifică unui anumit continent european, american sau asiatic la care se adaugă alte trăsături de identitate diferențiale, ale țării de care aparțin, a tradiției culturale sau spirituale, a opțiunii de a-și fi exprimat adeziunea la anumite curente de idei, de a reprezenta o anume universitate, școală sau credință. Această identitate este cea a psihologiei de care aparții, a psihologului care o practică. Dacă un psiholog, oriunde și-ar fi făcut studiile, pentru a-și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
efecte politice, în funcție de contextul în care este produs și de emitent. În această situație, devine imperioasă delimitarea unor parametri externi de identificare a limbajelor politice precum: efectele urmărite în comunicare (schimbarea unei ordini politice, legitimarea unui act politic, suscitarea unei adeziuni politice din partea receptorilor etc.) sau statutul emitentului (om politic, jurnalist, analist etc.). Care sunt trăsăturile care conferă unui limbaj sau unui discurs caracterul politic și cum putem identifica aceste trăsături? Jean-Marie Denquin propune, în acest sens, trei criterii de identificare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de legitimare, limbajul politic este orientat spre receptor, urmărind modificarea comportamentului acestuia în sensul idealurilor politice ale locutorului. Mai mult decât să informeze, actorul politic este interesat să convingă, să seducă, să modeleze gândirea politică a potențialului electorat, suscitându-i adeziunea la valorile și atitudinile politice afirmate. f) Conținut ideologic. Fiecare manifestare discursivă din spațiul politic oferă informații privind ideologia împărtășită de emitent. Pe această linie de interpretare, actorul politic este interesat să comunice prin intermediul limbajului adeziunea la valorile ideologice ale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
potențialului electorat, suscitându-i adeziunea la valorile și atitudinile politice afirmate. f) Conținut ideologic. Fiecare manifestare discursivă din spațiul politic oferă informații privind ideologia împărtășită de emitent. Pe această linie de interpretare, actorul politic este interesat să comunice prin intermediul limbajului adeziunea la valorile ideologice ale grupului sau partidului politic din care face parte. Miza persuasivă și conținutul ideologic motivează apelul la strategii eufemistice și tendința de clișeizare 42. Funcțiile limbajului politic Lucrările de specialitate recunosc întâietatea funcției conative în cadrul comunicării politice
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
referențialului politic, în vederea obținerii unor efecte particulare asupra receptorilor); funcția decizională (în măsura în care în domeniul politic parler c'est faire); funcția pedagogică (caracteristica discursului politic este aceea de a furniza informații, cel puțin la nivel teoretic, dar și de a genera adeziunea, consimțământul publicului receptor la un set de valori și credințe); funcția terapeutică (discursul politic furnizează un tip de raționalitate politică, conferă un sens spațiului politic, împiedicând astfel apariția îndoielilor, a angoasei, prin reînnoirea permanentă a anumitor certitudini)44. Registrul funcțiilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursul (...) nu este doar cel ce traduce luptele și sistemele de dominație, ci este acel ceva pentru care și prin care se duce lupta: este chiar puterea care trebuie cucerită"51, spațiul politic recurge la limbaj pentru a obține sprijinul, adeziunea opiniei publice. Pe scena politică, puterea depinde de opinia publică, având nevoie permanentă de legitimare discursivă în fața alegătorilor. Aici, luptele se câștigă și se pierd prin discurs, cuvântul prezintă și reprezintă în același timp, slujește, dar și trădează pe cel
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în principal, din scopul urmărit: legitimarea puterii, justificarea accesului/menținerii la putere a locutorului. În literatura de specialitate, orice limbaj politic este considerat prin definiție ideologic și propagandistic, având ca finalitate susținerea unor interese individuale sau de grup, prin câștigarea adeziunii auditoriului. În opinia lui Olivier Reboul 65, miza principală a limbajului politic devine reconstrucția realității, prin prisma valorilor și credințelor împărtășite de emitentul politic sau de gruparea politică pe care o reprezintă și în concordanță cu scopul urmărit în comunicare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a emitentului. Mijloc de semnificare a evenimentelor din câmpul politicii și de structurare a modalităților de acțiune ale acesteia, ideologia vehiculează noțiuni care sunt rezultatul unor taxonomii. În acest context, existența unor constante la nivelul conținuturilor și al expresiilor trădează adeziunea locutorului la o ideologie sau alta. În Les discours de la politique, Frédéric Bon analizează ideosistemele care organizează percepția în cadrul câmpului politic, structurează discursurile actorilor săi și, mai mult, promovează o viziune particulară asupra lumii, în funcție de convingerile politice ale locutorilor. Potrivit lui
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limba acționează mai degrabă la nivelul expresiei, ideologia organizează mai întâi planul conținutului, structura de profunzime a discursului. Astfel, o analiză lingvistică a impactului ideologiei asupra discursului politic ar avea ca sarcină izolarea structurilor care exercită constrângeri asupra locutorilor, exprimând adeziunea lor la credințele unui grup. Perspectiva nu anihilează în totalitate libertatea creatoare a locutorului care continuă să dispună de un anumit spațiu de libertate, guvernat însă de regulile grupării politice din care face parte. Abordarea semiotică a relației dintre ideologie
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Ele propun individului o lectură a realității, prin prisma ideologiei împărtășite în cazul politicului, și din unghiul sacralității, în cazul limbajului religios. Ca și politica, religia recurge la manifestări discursive pentru a-și face cunoscute valorile și pentru a câștiga adeziunea credincioșilor, fără de care instituția bisericii nu și-ar dovedi utilitatea. "Atât discursul religios, cât și cel politic desemnează valori și le decid ierarhia"100. În vreme ce limbajul politic se construiește în jurul unor valori precum adevăr, dreptate, egalitate, libertate, dreptate, solidaritate etc.
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discurs politic se află într-o triplă ipostază: el este purtătorul de cuvânt al unui grup, exprimând un discurs în care grupul se recunoaște; se adresează unui public pe care dorește să-l câștige, și căruia vrea să-i determine adeziunea la ideile exprimate; este purtătorul unei legitimități de expresie: are calitatea și statutul de e exprima un discurs politic și acest lucru este recunoscut și acceptat de publicul receptor; b) receptorii, la rândul lor, sunt purtători de reprezentări și de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în vederea întemeierii (dovedirii) altei propoziții, cu scopul de a convinge interlocutorul de adevărul sau falsitatea ei"151. Argumentarea vizează oferirea de temeiuri în sprijinul unei teze și are la bază adoptarea unei atitudini, a unui rol din partea locutorului: asentiment, confirmare, adeziune, justificare, probă, concesie, rectificare, obiecție, contestare, dezacord, critică, acuzație, reproș, teză, concluzie 152. În privința raportului dintre informare și argumentare, Sorin Stati afirmă că informarea este subordonată argumentării și că pretenția de a descrie realitatea ascunde de fapt pretenția superiorității în fața
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
așadar, prin urmare; generalizatori; modali; garanți; de relativizare; de întărire; alternativi (nu cred că, nu mi se pare că, nu mă convinge teza că)156. Conectorii argumentativi semnalează, la nivelul structurii de suprafață, rolurile argumentative asumate de locutori: asentiment, confirmare, adeziune (bine spus, ai dreptate, exact, foarte bine, natural, adevărat, normal, perfect etc.); rectificare sau reformulare: adică, anume; respingere: dimpotrivă, din contra. Eufemism și comunicare oblică în limbajul politic Un element cheie în analiza pragmatică a limbajului îl constituie competențele discursive
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
definesc, în egală măsură, personalitatea creatoare și geniul eminescian. În ceea ce privește gândirea politică a gazetarului, două sunt în principal atitudinile interpreților: pe de o parte, remarcăm susținătorii conservatorismului, care, pornind de la natura principalei publicații la care colaborează poetul, încearcă să demonstreze adeziunea gazetarului la ideologia conservatoare; de cealaltă parte, se află cei care vor să acrediteze ideea atitudinii liberale a lui Eminescu. Dincolo de opțiunile politice ale jurnalistului, publicistica eminesciană se constituie în expresie a luptei pentru apărarea drepturilor românilor, pentru păstrarea identității
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
încă pân-acum prin jurnale, nu mi-am putut netezi simțământul sub vorbe linse și lucii"202. Aflăm din aceste rânduri prima profesiune de credință pe care gazetarul o face în spațiul publicisticii și conștiința unui discurs original, nepervertit de adeziunea la o grupare politică sau alta și apt să oglindească problematica timpului. Publicistica eminesciană de factură politică este inaugurată însă de articolul "Să facem un congres", text publicat în Federațiunea din 5/17 aprilie 1870, care are valoarea unui adevărat
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic limbajul care tratează subiecte politice) și al emițătorului (persoana care utilizează limbajul politic are legitimitatea de a face acest lucru), cât și de criteriul contextului (în anumite situații, discursul unui emitent dobândește caracter politic)254. Fără a-și declara adeziunea la ideologia vreunei grupări politice din epocă, Eminescu face gazetărie cotidiană, prezintă și analizează evenimentele timpului, își manifestă aprobarea/ dezaprobarea față de deciziile clasei politice, propune soluții la problemele economice ale țării, militează pentru drepturile țărănimii, făcând din paginile de ziar
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]