3,016 matches
-
tine”, „ți-am iertat toate”, „am crezut total în tine”. Ceilalți mi-au dat în parte, m-au iertat în parte, au crezut în mine în parte. În ciuda placidității mele exterioare, sufletul meu e ca frunza plopului: tremură la orice adiere sentimentală. Rigid, scorțos la suprafață, sînt neliniștit și ductil înăuntru. Par sever, distant, dar tînjesc după tandrețe. Sînt tendințe pe care mă feresc să le dau în vileag, care i-au rămas necunoscute și mamei. Și nu există ratare mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trăiește la oraș?” în deceniul care a trecut, „nemulțumirile personale” nu numai că nu s-au atenuat, cum nădăjduiam, dar s-au înmulțit și s-au adîncit. Întreaga societate românească s-a afundat într-o criză ideologică și morală. Nici o adiere de sinceritate. Noile curente de gîndire ocolesc Carpații. În țările din jur s-au produs revoluții, iar noi „jubilăm” sub povara dogmatismului și a amețitoarelor prestigii. Oricît m-aș mobiliza, nu mai pot să mă ridic deasupra decepției provocate de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu apar privilegiații ierarhiilor, nici cei care vor să le inverseze, nici șefi, nici subalterni. Nici măcar obișnuitele conflicte Între părinți și copii, Între datorie și liberul arbitru, Între tradiție și Înnoire, mai nimic din ceea ce structurează dinamica unei cărți. Doar adierea delicată și tăioasă a unei trestii care gândește. Care simte, Înregistrează halucinant și pendulează fără răgaz, lent sau frenetic, În ritmul neregulat al vieții Înseși. Se Înțelege de ce micul volum de 100 de pagini nu se poate povesti. O epopee
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
limba germană. Ne aflam cu un an Înainte de reforma Învățământului. Liceul «Bruckenthal», liceul de elită al sașilor din Transilvania, era cel mai vechi liceu din țară (560 de ani!), un centru al conservatorismului și Îngâmfării naționale - la cea mai ușoară adiere politică reacționam ca broasca-țestoasă, retrăgându-mă În carapace.” Consecința: „Cu inima arzând și bâlbâind marxist, m-am Înșirat În 1948 În brigăzile de muncă voluntară. În liceul confesional «Bruckenthal», timp de 560 de ani nu călcase picior de român! În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pășteau, nu scoteau nici un sunet. Când se săturau de iarbă proaspătă, își strângeau picioarele sub ele în cea mai deplină tăcere și apoi trăgeau un pui de somn. Primăvara a trecut, vara s-a sfârșit, iar lumina diafană anunța primele adieri ale vântului de toamnă care învolburau apele râurilor. Schimbările pe care le-au suferit animalele de-a lungul acestor anotimpuri au deservit vizibile. La început au apărut ici-colo fire aurii ce semănau cu mugurii unei plante care nu aparținea anotimpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tălpilor noastre de cauciuc, la îmbinarea dintre pereți. Ridicam din când în când privirile fără să vreau. Acolo, printre Întunegri, mă așteptam parcă să văd stelele și luna. Dar nu se vedea nimic. Simțeam greutatea beznei care mă apăsa. Nici o adiere de aer proaspăt. Nici n-avea cum să nu fie stătut. Mă copleșea tot mai mult. Trăiam cu senzația că se îngreunează chiar propria-mi existență. Respirația, mișcarea mâinilor, a picioarelor... totul părea învăluit într-o mlaștină densă. Parcă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trăiam coșmarul acela. Dispozitivul de înlăturare a Întunegrilor mai funcționa încă pentru că era aprinsă lumina albastră. Deci nu trecuse chiar atât de mult timp, deși eu aveam impresia că se duseseră vreo două-trei ore. În clipa aceea am simțit o adiere de aer. Era cu totul altfel. Nu mai mirosea atât de îngrozitor și mi-a mai slăbit tensiunea din urechi. Zgomotele erau și ele diferite. Sunetele scoase de Întunegri se auzeau undeva departe. Ce-a fost greu s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și drumul a cotit în unghi drept. Cred că deasupra noastră era bulevardul străjuit de ginkgo. Cum era doar început de toamnă, aceștia aveau cu siguranță frunzele încă verzi. Vedeam cu ochii minții lumina soarelui, simțeam mirosul ierbii și auzeam adierea vântului. Voiam să stau întins și să mă bucur cât mai mult de ele, privind cerul. Să trec pe la frizer să mă tund, să merg apoi în parcul Gaien și să mă întind pe iarbă. A, și să beau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deschis ochii. Aveam pe mine un halat de baie portocaliu. Ea purta un tricou bărbătesc alb și chiloți albi. Era subțirică și mică de statură. Trupul ei semăna cu al unui copil, gata să se dezintegreze la cea mai mică adiere de vânt. Nici urmă de exces de mâncare italienească. Nu-mi găseam ceasul. Era întuneric încă. — Masa! Uită-te la masă! țipă ea. Era un obiect care semăna cu un brăduț de Crăciun. Dar n-avea cum să fie așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pângărit de picior de om. Liniștea perfectă din jur părea îmbietoare. Vântul spulberase frumos zăpada, lăsând în urma lui modele alese cu grijă, iar crengile răsucite ale ulmului, albe pe alocuri, se odihneau în aer. Nu mișca nimic. Doar câte o adiere ușoară mai amintea de existența vântului care plecase să se odihnească. N-am să uit niciodată cum am năvălit în oaza aceea de liniște mirifică. N-aveam însă timp de ezitări și nu exista nici cale de întoarcere. Am scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fost 14 de-cembri-e !!! Ați putea, domnule CaSSian să discutați etiologic fraza disociată ? Îmi adie în minte imaginea unui târg făcut între acel fantomatic FPR și cei cum le spuneți dvs“cu ochi albaștri cum cicoarea”? Nu vi se pare o adiere, așa ... de aranjament KGB-ist, chiar pe un eșichier anagramat? Pag. 262 - “Ziua de 14 Decembrie nu a fost recunoscută pe plan național ca simbol al Revoluției”. Pag. 278 - Contrar : Acțiunea revoluționarilor ieșeni a avut un larg ecou intern și
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva: deci inactual, ba chiar desuet. Narațiunea curge În șuvoaie limpezi, neologismele, puține, au Întotdeauna o funcție explicativă, niciodată estetică, nici o adiere de giumbușluc tehnic nu se face simțită, spre plăcerea sau Îngrijorarea eventuale ale cititorului. Asta pentru că pe scriitor Îl interesează sau cel puțin reușește să convingă de acest lucru mesajul. Mesajul, pentru a trece, trebuie să fie exprimat clar și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lectură” al subiecților cu obiectele astfel valorificate caloric. Texte care mă Îngheață - suport ce suport, bine Îmbrăcat, după care o rup la fugă -, texte friguroase, dar lichide totuși, prin care mă pot deplasa, Întins, să nu strănut, dar pline de adieri primăvăratice, texte numai bune de citit pe o bancă, În mai, la fel de calde ca atmosfera de sezon, texte pe care, citindu-le, Încep să mi se zbată vasele sanguine, texte cu efect de seră, texte de Îngurgitat În vremuri de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
micile frământări ale eului, concertate, susțin dorința de mântuire a lumii de tot ce are rău. În cântecul despre natură, iubire, suferință, viață, expresia traduce o sensibilitate modernistă. Adesea G. se află sub tutela lirică a lui Eminescu, dar intuiește adierea unui „cântec nou”. Versuri în curgere impetuoasă încearcă să dea sugestia puterii implacabile a destinului (Mare!...), dominant fiind însă lirismul solar (Devenire, Al vieții mele soare...ș.a.). Poetul scrie, de asemenea, balade fantastice, dintre care una mai reușită (Acvina), și
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
putea. Întregul dialog părea fără sens. Mai rău, brusc își dădu seama că nu auzise nici un sunet. Noaptea era liniștită. Numai câteva slabe ecouri veneau către el și toate de la distanță; o mașină îndepărtată, ciripitul unei păsări de noapte; o adiere stârnită prin copaci în capătul îndepărtat al curții. - De obicei - spuneau gândurile bărbatului în mintea lui - datorită marii capacități de control mental, o femeie mă accepta pe loc. E cu atât mai adevărat cu cât aceste tipuri umane străvechi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
săruturile lor: „Nimic nu e mai dulce, n-aduce mai a zahăr, decât sărutul de prințesă. Rar. A se conserva într-un flacon sau într-un colț al inimii, mereu, imponderabil, gata să-și ia zborul la cea mai slabă adiere. Fragil, nu suferă curentul. Sărutul de prințesă are puterea să le preschimbe-n prinți pe broaștele râioase, dar, uneori, și invers. Sărutul prințeselor se mai cheamă și guriță, pupătură, pusi, pupic sau pup“. Despre cum putem deosebi fetele ce se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Dar cum în jocul abstracțiilor și al incorporării, Cuvîntul joacă întotdeuna un rol esențial, Paul Neagu a scris: Leș Din cer, ceară Evidența ploii Căderea și deci Urcarea sevei spre înalt Rîurile duc Leșia pămîntului la ocean Destin al pocăinței Adierea lacrimei Aburii Înving metalul Organismul zburător Londra, 1987 V Pictura și sculptura sînt supuse, astfel, unei radicale voințe de geometrizare și de abstractizare, iar conceptele teoretice și ideile abstracte capătă pondere materială și formă cuantificabilă. Construcția și destructurarea sînt, în
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
roman al condiției umane, pe care o fixează Cel mai iubit dintre pămînteni; autoarea vorbește de „chei dostoievskiene”, despre asemănările de concepție a personajului feminin, despre tema comunicării și alteritate, laitmotivul crimei, revolta împotriva moralei, vina personală, revelarea foțelor malefice - „adierea altor lumi”, cum le spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovski descoperă „paralele contrastive” în tema dragostei, în „comportamentismul” lui Preda față de „realismul” lui Dostoievski ori în omul fericit din Cel mai iubit dintre pămînteni față de
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
în el. și cum purtăm în noi copilăria și locul nașterii și zâmbetul mamei și primele raze de soare ce ne-au zâmbit, tot așa ne întoarcem mereu; și nu doar cu fiecare Praznic, ci la fiecare răsărit, la fiecare adiere, la fiecare mângâiere, ori zenit. Ne întoacem spre locul unde a răsărit Neprihănirea, unde a fost proclamata Pacea și unde s-a săvârșit cea dintâi închinare Pruncului Slăvit. „Conduși de stea spre ieslea Lui săracă și noi că magii adânc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
în el. și cum purtăm în noi copilăria și locul nașterii și zâmbetul mamei și primele raze de soare ce ne-au zâmbit, tot așa ne întoarcem mereu; și nu doar cu fiecare Praznic, ci la fiecare răsărit, la fiecare adiere, la fiecare mângâiere, ori zenit. Ne întoacem spre locul unde a răsărit Neprihănirea, unde a fost proclamata Pacea și unde s-a săvârșit cea dintâi închinare Pruncului Slăvit.„Conduși de stea spre ieslea Lui săracăși noi că magii adânc ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349702_a_351031]
-
materiei acompaniază ideea nașterii, a cuplului și a extincției. La doar douăzeci și trei de ani, abia ieșită din atelierele școlii, Mirela Trăistaru este un artist adevărat, ludic și grav în aceeași măsură, estetizant și frust, sceptic și cercetat de adieri metafizice și, mai ales, unul cu o minte limpede și cu o sensibilitate a cărei prospețime nu subminează nicidecum coerentă gîndirii. A gîndirii plastice, dar nu numai.
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
Catone, picanta că întotdeauna.). Pus în pagina cu un umor trist, acest "caz" e mult mai dureros decît "cazul vedetelor Petroni": el sugerează condiția unei întregi generații, povestea atîtor ratări tăcute și neștiute, datorate unor turnătorii colegiale sau unor simple adieri de vînt! Cred că "dramă" ar fi avut de cîștigat dacă s-ar fi plasat printre "oameni obișnuiți", si nu "la vîrf". În loc să se identifice cu personajele și cu durerea lor, spectatorul încearcă, difuz, să descifreze posibile analogii cu actualitatea
Între legea dosarelor si legea inimii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18156_a_19481]
-
vînt, își schimbă locul, plutind încet prin aer, unele parcă vin pe ferești, și altele parcă stau să plece." Mișcări de același tip, colorate de obicei în ton elegiac, sînt îndoirea, inclinarea, încovoierea. La Traian Demetrescu, trestiile "se-ndoaie/ Sub adierile de vînt" (Pastel); O nalba voluptos se-nclină/ Pe-un stuf de liliac în floare" (Aquarele. I. În parc). La Ștefan Petica, fecioarele lui Botticelli, "Întristate, grațioase,/ Se înclină că un crin" (Fecioara în alb, III). O amplă suită de
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
Vladimirescu nr. 127, Spitalul de Pneumoftiziologie Ploiești Str. Tunari Str. Turda Str. Turnătorului Str. Țesătorilor Str. Țintea Str. Țițeiului Str. Turlei Str. Ulmului Str. Uranus Str. Uzinei Str. Vagonului Str. Vârful cu Dor Str. Vasile Boerescu Str. Vasile Lucaciu (fosta Adierii) Str. Văii Str. Văratec Str. Venus Str. Veronica Micle inclusiv blocurile F, F1, F1A, F1B și F1C Str. Victoraș inclusiv blocurile 18G, 18H2, 18H3, 18I Str. Viilor Str. Vintileanca Str. Vioarei Str. Violetelor Str. Viorelelor Str. Vișeului Ale. Vitioarei blocurile
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Văcărești - nr. 302 - 338 Cal. Văcărești - nr. 300 Int. Văcărești Str. Verzișori Int. Vicșani Str. Viorele Str. Vișana Str. Vitejescu Str. Volovăț Str. Vuetului Str. Xenofon Ale. Zânelor Str. Zebrului*(D) Colegiul uninominal pentru alegerea Camerei Deputaților nr. 17 Int. Adierii Str. Aluviunii Str. Anton Bacalbașa (fosta Oțelarilor) - nr. 17 - 21; Str. Anton Bacalbașa (fosta Oțelarilor) - nr. 22 - 28 Str. Anton Bacalbașa (fosta Oțelarilor) - nr. 11 - 15; 18 - 20; Str. Anton Bacalbașa (fosta Oțelarilor) - nr. 3 - 9 Str. Anton Bacalbașa (fosta
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]