3,053 matches
-
mai sunt, constată Jenică, gâtuit. — Or mai fi niscaiva la gheretele dinspre bulevard, presupuse Tili. Și, dacă ne vede careva, ce zicem ? Maca scoase frunza care-i mai rămăsese și o aruncă prin rombul lui. Frunza se răsuci, căutând o adiere pe care să se sprijine, apoi căzu, cu totul nepotrivită pe întinderea de beton. De aceea, nici Magul frunzelor nu veni. — Am venit la serviciu, râse Maca, încercând astfel să ofere, așa cum îi era felul, o explicație în care nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce puteau ajuta lumea să se lecuiască. Se căută prin buzunare și scoase peticelele de hârtie pe care notase sudălmile, înjurăturile și blestemele ce făceau să se des chidă chivotul legii. Pe măsură ce le citea, le arunca. Hârtiile se înălțau în adierile stârnite de flăcări și se roteau, ca niște vrăbii de foc. Podurile rulante, brațele de fier, boturile căscate, frunțile încovoiate, înzorzonate și încornorate înce pură să se topească. El blestema și idolii se scurgeau ca o lavă. În depărtare se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în formă de fluture, făcut din jad verde. Înainte de a ne părăsi, cărăușii au dus sicriul pe malul Marelui Canal, astfel încât să vedem bărcile în trecere, de unde am putea obține ajutor. Arșița s-a înrăutățit și nu se simte nici o adiere de vânt. Mirosul de descompunere din sicriu e din ce în ce mai puternic. Ne petrecem noaptea sub cerul liber, chinuiți de căldură și țânțari. Eu și frații mei auzim cum ne chiorăie mațele. Mă trezesc în zori și aud în depărtare tropotul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-un tablou străvechi. Imaginea e alcătuită din copaci eleganți, joarde de viță-de-vie legănate de adierea vântului, frunze fremătânde de bambus și tinere fecioare. Mă tot uit la acest tablou, până când o siluetă mișcându-se ca un șarpe printre bambuși îmi atrage atenția. E An-te-hai. S-a întors cu o cupă în mână. Pașii săi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în robele aurii de Curte. Ne așezăm la locurile noastre, umăr lângă umăr, în spatele tronului. Câteva minute mai târziu sosește împăratul Hsien Feng. Se târăște pe platformă și se prăbușește fără suflare pe tron. Pare atât de fragil, încât o adiere de vânt l-ar putea face să cadă. Roba îi este încheiată în neorânduială. Nu s-a bărbierit, și pe față pare că i-au crescut niște buruieni. Kuei Liang este chemat să vină în față. Înfățișarea lui mă neliniștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai se uită la mine cu o expresie uluită pe chip. — Sunt la fel ca toată lumea, îi zic. Nu mai există nici un loc în care să mă pot refugia. Ați făcut imposibilul, doamnă. A doua zi nu se simte nici o adiere de vânt. Razele soarelui răzbat printre norii subțiri. Merg în palanchin și gândurile îmi sunt mai liniștite. Cred că aș putea acum să mă gândesc la Yung Lu într-un mod diferit. Mă simt mai puțin sufocată. Inima mea acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Înainte s-o ceară În căsătorie pe femeia visurilor lor. Acestea erau În mod evident cuvintele unui bărbat care voia să mă anunțe că era Îndrăgostit - doar că nu de mine. Nu mă credeam În stare să suport nici măcar o adiere de veste proastă. —O, zău? am reușit să spun, Încrucișându-mi brațele pe piept Într-o Încercare inconștientă de a mă pregăti pentru vești. Ce anume? Încă o expresie ciudată Îi străbătu fața, apoi am fost Întrerupți de chelner, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
apus de soare, descoperind locuri fantastice. Setea de frumos și aventură mi-a purtat pașii în diminețile senine spre locuri încântătoare. Am străbătut cu barca luciul de ape, am servit gustări delicioase la umbra stufului ce-mi atingea fața la adierea vântului. Pe apa calmă sau agitată, pe ploaie sau furtună, în arșița verii sau pescuind la copcă în zilele geroase, întotdeauna am fost copleșit de tainica frumusețe mirifică. O varietate uimitoare de păsări și animale, plante și flori dădeau imaginea
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
un fotoliu lipit de vreun perete? Își apasă brațul dezgolit pe mâneca hainei lui întunecate. Piciorul îmbrăcat în mătase ajurată freamătă nerăbdător pe perina de stofă roasă. La fiecare mișcare a evantaiului împodobit cu pene lungi și moi, bărbatul simte adierea dulce a parfumului răspândit de ea, de umerii delicați, de rochia foșnitoare, de părul ei în care licăresc nestemate. Ea îi vorbește, în atmosfera intimă a acestui colț de salon, pe un ton discret. Ce-i șoptește oare? Și ce
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
naziste cu Ungaria horthistă. NAȚIUNEA: DE LA COMPETIȚIE LA CATHARSIS Proiectul comunist bate pasul pe loc: industrializarea epuizează omul nou care întîrzie să apară. Națiunea istorie și folclor oferă siguranță, dar și alienează. Deceniul șapte presupune mai mult și pentru că nici o adiere nu vine dinspre Estul cenușiu, în timp ce vîntul suflă dinspre Vest, elitele conducătoare românești vor inventa un triumfalism nu lipsit de resentiment. A existat un Octombrie roșu, va fi existînd și gestul sublimat al României ca stat al muncitorilor. Acest gest
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în colaborare cu Carolina Ilica); Falanga. Lirică macedoneană, pref. trad., Chișinău, 1990 (în colaborare cu Carolina Ilica); ed. Chișinău, 1993; Rade Silian, Zidirea umbrei, București, 1992; Dina Cuvata, Sfânta speranță, București, 1992; Sande Stoicevski, Poezia Despot, București, 1992; Branko Țvetkoski, Adiere de molitvă, București, 1993; Eftim Kletnikov, Poezii, București, 1993; Miloș Lindro, Poezii, București, 1993; Vesna Ațevska, Caussa Sum, București, 1993; Esad Bayram, Divan, București, 1993; Justo Jorge Padron, Cercurile infernului, București, 1995; Antologia poeziei chineze, I-II, București, 1995; Dimitar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
sănătos și teafăr. Erai un prunc zdravăn, de aproape cinci kilograme; lumea stătea la coadă să te vadă, nu le venea să creadă că te-ai născut din carnea mea. Cuvintele acestea, amintindu-și-le, i-au dat întotdeauna fiori, adierea unei presimțiri, entuziasmându-l. Copil fiind, ori de câte ori se simțea împilat de gânduri, se apropia de maică-sa în orice loc ar fi fost și i se ghemuia la piept ca un câine ciomăgit. Simțea nevoia să-i vorbească și Catarinella
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și perenității. Ea stabilește ordinea, dă substanță și relief în artă prin calmul pe care-l impune în imagine. Privind linia de orizont a mării, liniștea și tihna pe care o sugerează, ne gândim că e îndeajuns o mișcare, o adiere de vânt pentru a începe vălurirea neliniștită a apelor. III. Verticala Nicolae Tonitza Un element fundamental care intră în structurile artelor vizuale este verticala. Privind natura suntem impresionați de verticalitatea plopilor, atât de dragi lui Eminescu și lui Nichita Stănescu
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
aceeași familie de forme se înscriu și chiparoșii, care, prin silueta lor verticală, aspiră spre înălțimi. Trestiile constituie cel mai convingător exemplu de verticalitate, atât prin puritatea formei, cât și prin fragilitatea ei, fiind știut că la cea mai mică adiere de vânt ele devin oblice. Poate datorită ținutei sale și omul este considerat „o trestie gânditoare“, prin verticalitatea posturii sale, cât și prin faptul că este singura făptură creatoare de frumos care știe să pună în relație formele din natură
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva: deci inactual, ba chiar desuet. Narațiunea curge În șuvoaie limpezi, neologismele, puține, au Întotdeauna o funcție explicativă, niciodată estetică, nici o adiere de giumbușluc tehnic nu se face simțită, spre plăcerea sau Îngrijorarea eventuale ale cititorului. Asta pentru că pe scriitor Îl interesează sau cel puțin reușește să convingă de acest lucru mesajul. Mesajul, pentru a trece, trebuie să fie exprimat clar și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lectură” al subiecților cu obiectele astfel valorificate caloric. Texte care mă Îngheață - suport ce suport, bine Îmbrăcat, după care o rup la fugă -, texte friguroase, dar lichide totuși, prin care mă pot deplasa, Întins, să nu strănut, dar pline de adieri primăvăratice, texte numai bune de citit pe o bancă, În mai, la fel de calde ca atmosfera de sezon, texte pe care, citindu-le, Încep să mi se zbată vasele sanguine, texte cu efect de seră, texte de Îngurgitat În vremuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
risca să le răpesc iluzia eternității care le hrănește elanurile. * Apropierea morții odată cu vârsta aduce cu sine pasiunea pentru contabilizarea celor care mor ori doar se îmbolnăvesc din comunitate. Atenția este cu atât mai mare cu cât cel atins de adierea Doamnei în negru este mai tânăr decât cel ce le ține contul. Semn că începem să fim atenți la criteriile pe baza cărora moartea ne selectează încercând să-i dejucăm logica. Jurnalul este o formă anume de luptă cu timpul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
simțit minunat, am făcut ședință și am hotărât să introducem suplimente în toate punctele importante din programul de seară. La televizor nu reușeam să ne uităm mai mult ca de obicei, dar îmbogățirea programului de sex a fost ca o adiere de primăvară în relația noastră... Nu se cade să intru în amănunte, dar să știți că a fost minunat. Deși au trecut atâția ani de la acel eveniment, și acum mă cuprinde fierbințeala când merg la raionul de mezeluri și văd
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
peisajul mirific realizat în primele două versuri, de personificarea mioarei năzdrăvane care vorbește și se înțelege cu oamenii, comunicând print-un limbaj comun, este completată de aceste două portrete. Tot elemente de basm constituie și fluierele care cântă singure, la adierea vântului, sau oile care, auzindu-le, se vor strânge și "îl vor plânge" pe păstor "cu lacrimi de sânge". Mai presus de toate acestea se află însă alegoria morții prezentată ca o nuntă de proporții cosmice, fantastice. Ca și în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
orice murdărie infamă. Ceea ce nu-i greșit în vremuri normale. Pe cînd ședeam de vorbă cu distinsa doamnă, am zărit pe tricoul ei de flanelă un mic punct de sidef, un fel de fragment de floare de cireș, fluturată de adierea aerului. Privirea mea s-a fixat curioasă spre acel punct suspect, pînă ce, născîndu-se certitudinea, am deschis o paranteză: - Doamnă, am zis, ai un gîndăcel pe haină, și l-am luat repede și discret cu mîna și l-am aruncat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță cu totul deosebită, ca o adiere eoliană. Cred că din clipa aceea poezia ne-a logodit pentru totdeauna, deși cealaltă logodnă avea să fie tîrziu, mult mai tîrziu...” („Sunt singur și mă duce-un gînd”, în Luminile oglinzilor, Ed. Minerva, 1974, p. 59-60) Palatul 1. Opere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la marginea mării, dar mormîntul să-i fie înconjurat cu toate elementele reprezentative din peisajul ipoteștean, în care el a copilărit și s-a născut ca poet: Să-i fie codrul aproape, ca să audă cum stejarii își scutură creanga, la adierea vîntului; sub cer senin, somnul să-i fie îngînat de sunet de talangă, de cîntare de bucium, și de glas de corn, iar teiul sfînt să-l acopere cu florile și cu aducerile aminte... Se simțea atît de străin, atît
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în plan existențial, conștiința dramatică a naturii trecătoare, iar în plan poetic, dorința de a produce stihuri care să definească ființa căutătoare de și trăitoare în sacru: "Adu-Ți aminte de omul Tău, căci sunt trecător pe Pământ ca o adiere", "Da, omul este ca o umbră ce umblă în neștire și se frământă în zadar, căci bucuria lui se poate preface/ într-o clipită în amare tânguieli" sau "carnea noastră miroase a putred din cauza/ nebuniei care ne-a cuprins (...) suntem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
golul și moartea) și celebrare a întâlnirii cruciale cu sufletul nocturn, care capătă o corporalitate grea într-o celebră întrupare a alterității în romantism, umbra: "mă locuiesc oarecum cu indiferență/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/.../ prin noapte vine cu pași ca de umbră sufletul/ poartă-n spinare capul palid cu păr de cenușă/ se mișcă prin camera goală/ abia răsuflând/.../ îmi duc umbra bolnavă de rău/ furișată/ cu petele vineți/ tăiată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Evul Mediu european. Povestea lui Sindbad, o istorie foarte veche din seria celor O mie și una de nopți, cuprinde cîteva descrieri de acest tip. De la începutul povestirii, tărîmul pe care îl descoperă Sindbad-cel-de-pe-țărm este descris ca o grădină paradisiacă (adiere dulce, concert instrumental și voci etc.). Insulele pe care Sindbad marinarul le va întîlni în călătoriile sale se aseamănă toate în mod straniu. Insulele din prima și a cincea călătorie sînt descrise după același model: (5) [...] și ajunserăm, călăuziți de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]