3,823 matches
-
de fapt și mama ei, că a fost foarte impresionată de felul în care cântam la pian și că se oprea în fața casei mele ca să mă asculte, că mă văzuse de câteva ori pe stradă și că mă adora. Chiar „adora“ a fost cuvântul pe care l-a folosit. Eu m-am înroșit toată. Îți dai seama cum m-am simțit când am auzit că mă adoră o fată frumoasă ca o păpușă, deși nu știu dacă pot să susțin categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asculte, că mă văzuse de câteva ori pe stradă și că mă adora. Chiar „adora“ a fost cuvântul pe care l-a folosit. Eu m-am înroșit toată. Îți dai seama cum m-am simțit când am auzit că mă adoră o fată frumoasă ca o păpușă, deși nu știu dacă pot să susțin categoric că mințea atunci. Împlinisem treizeci de ani, nu fusesem niciodată atât de frumoasă, deșteaptă și sclipitoare pe cât era ea, dar probabil că aveam ceva care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îndreptat spre lumina lunii și am văzut că era ora trei și patruzeci de minute. M-am dus la bucătărie și am băut câteva pahare cu apă, apoi m-am băgat iar în pat, dar nu a fost chip să adorm până când primele raze ale soarelui au pătruns în toate ungherele încăperii, topind urmele palide ale lunii. Eram undeva între veghe și somn când Reiko a venit la mine și m-a bătut ușor pe obraz, spunându-mi „bună dimineața“. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și îngrijind legumele, trupul acela frumos, acoperit de pelerina cea galbenă cu glugă. Mi-am luat penisul în mână și m-am gândit la Naoko până am ejaculat. Creierii mi s-au mai limpezit puțin, dar tot nu puteam să adorm. Eram epuizat, nu-mi doream decât să dorm și cu toate acestea, somnul nu mi se lipea de gene. M-am ridicat din pat și m-am dus la fereastră. Am privit în zare și ochii mi s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
străzile orașului. Am hoinărit pe străzi o vreme și apoi Midori mi-a spus că ar vrea să se cațere într-un copac. Din nefericire, nu a găsit nici un copac adecvat prin Shinjuku, iar grădina Gyoen era închisă. — P\cat! Ador să mă cațăr în copaci, spuse Midori. Ne-am continuat plimbarea și am căscat ochii prin vitrine și străzile au început să mi se pară mai reale decât fuseseră înainte. Îmi pare bine că te-am întâlnit. Parcă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu e genul acesta. El se înfurie când am eu chef de ceva și sfârșim întotdeauna prin a ne certa. Ești singurul pe lumea asta căruia pot să-i spun orice și acum sunt cumplit de obosită și vreau să adorm spunându-mi-se că sunt plăcută, drăguță și alte prostii de felul acesta. Este tot ce-mi doresc. După ce mă scol mâine dimineață, o să mă simt iar bine și nu o să te mai bat niciodată la cap cu tâmpenii. Jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Midori mi-a întins așternutul pentru oaspeți pe dușumeaua camerei cu altar. — Nu ți-e frică să dormi în fața altarului, nu? m-a întrebat ea. — Deloc. N-am făcut nimic rău, am zis eu, zâmbind. Dar stai cu mine până adorm, bine? — Bine. M-am întins pe marginea patului lui Midori, dar era să cad de câteva ori. Am luat-o în brațe și am rămas nemișcat. Și-a băgat nasul în pieptul meu și mi-a pus mâinile pe coapse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe după gât. Însă fiecare tentativă de a-mi apăra o parte a corpului dezvelea alte părți, și, doborât de durere, mi-am dat seama că trebuia să mă ridic - cu cât mai repede, cu atât mai bine. Altfel, riscam să adorm de tot. Nu-mi dau seama cât a mai durat bătaia. Într-o clipă de o luciditate absurdă, am descoperit că stăteam În patru labe, ca un câine, apoi un șut m-a pocnit atât de tare În coaste, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Maică-mea se purta de parcă aș fi fost ciumată; Adele era de negăsit. Singurul care se purta frumos cu mine era fratele meu. Mă lăsa să mă strecor În fiecare noapte În camera lui și mă mângâia până când reușeam să adorm. Apoi, Într-un final, sosise și ziua dării de seamă. După cină, tata l-a rugat pe fratele meu să se ducă În camera lui. Am rămas doar eu cu el și cu mama. După un timp, a rugat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
inimii fostei iubiri se afla În mâinile lui sau ale ei. De Îndată ce se ajungea În această fază și fosta iubire Își pierdea atracția, cei chinuiți de suferințe stăruitoare ale inimii puteau În sfârșit să renunțe la obsesia lor, pentru că iubirea adoră puterea. De aceea ne putem Îndrăgosti nebunește de alții, dar rareori putem răspunde iubirii celor Îndrăgostiți nebunește de noi. Istanbulul fiind unor oraș al inimilor frânte, mătușii Zeliha nu i-a luat mult timp ca să-și extindă afacerea, devenind faimoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu uita, draga mea, a continuat ea pe un ton mai blând care știa că ar părea mai convingător, că ești o Kazanci, nu o vegetariană! Asya a Înghițit cu greu, simțindu-și dintr-odată gura uscată. — Iar familia Kazanci adoră carnea roșie! Cu cât e mai roșie și mai grasă, cu atât e mai bună! Dacă nu mă crezi, Întreabă-l pe Sultan al Cincilea, n-am dreptate, Sultan? Mătușa Zeliha a Întors capul spre pisica supraponderală care stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l aveau: acela de a iubi pe altcineva mai mult decât pe sine. Deși prea tânără și lipsită de experiență la șaisprezece ani, Petite-Ma era destul de Înțeleaptă ca să Înțeleagă ce fericire ieșită din comun era să fii iubită și adorată de un bărbat care avea un asemenea dar. Ochii lui Riza Selim Kazanci erau blânzi și scânteietori, Întocmai ca și vocea sa; avea ceva care te făcea să te simți În siguranță În prezența lui, iubit și ocrotit, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
noțiune de totalitate. Din când În când mătușa Feride visează că are un iubit. Își dorește o dragoste care să o absoarbă În Întregime, până Într-acolo Încât să cuprindă nenumăratele ei anxietăți, excentricități și anomalii. Un iubit care să adore totul la ea. Mătușa Feride nu vrea o dragoste care să fie benefică părții ei bune și să neglijeze partea ei Întunecată. Are nevoie de cineva care să fie alături de ea la bine și la rău, În sănătatea ei mentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fără nici un fel de surprize pe parcurs. Nu i-a luat mult până să-nceapă s-o iubească. Dimineața Mustafa o urmărea pe Rose trebăluind prin bucătărie. Amândoi iubeau bucătăria, deși din motive complet diferite. Lui Rose Îi plăcea pentru că adora să gătească și o făcea să simtă acasă. Cât despre Mustafa, lui Îi plăcea s-o privească pe ea În mijlocul acelor multe detalii obișnuite, șervetele de hârtie care se asortau cu dalele, halbele care ajungeau pentru o Întreagă garnizoană, băltoacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai bună cafea din lume, sunt modest. Așa că povestea cu poet, prozator, dramaturg, traducător n-are rost s-o mai dezvolt, ea se explică singură, se așează justificat la locul ei la coadă sau în fața acestui inventar de disponibilități. P.S. Ador pisicile, câinii, toate vietățile și gângăniile, femeile frumoase, Italia, călătoriile, Renașterea, lumina, ah, lumina dimineții; sunt încă tânăr, abia am 80 de ani. V.P.: Să nu încheiem fără a spune ceva și despre premiile literare. Ce credeți despre instituția premiului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
atât, dar nu am îndemânare, nu am talent pentru desen. Deși pun pe hârtie pentru croitoreasa mea niște schițe de fiecare dată când îmi fac ceva de îmbrăcat, și-mi creez singură modelele. M-ar fi tentat mult designul vestimentar, ador moda. Care nu e altceva decât un simptom al gustului pentru ideal, nu așa spunea Baudelaire? V.P.: Da, așa spunea "președintele Baudelaire", cum inspirat l-a numit Nichita Stănescu într-un poem memorabil. Cu voia dumneavoastră, citez doar patru versuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi 26 mari, cu părul blond” (Venere și Madonă). Revoltatul demonic află împăcarea în iubire, la întâlnirea cu o ființă excepțională: „Înger, rege și femeie” (Înger și demon). În următoarea perioadă de creație, iubita este o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi 26 mari, cu părul blond” (Venere și Madonă). Revoltatul demonic află împăcarea în iubire, la întâlnirea cu o ființă excepțională: „Înger, rege și femeie” (Înger și demon). În următoarea perioadă de creație, iubita este o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă iert și dispare printr-un număr de iluzionism care ne lasă descumpăniți toate obiectele din încăpere aplaudă, încăperea aplaudă aplauzele aplaudă, numărul însuși de iluzionism aplaudă imposibil să mai adorm în aceste condiții în orice moment risc să fiu trezit din somn de însuși visul care acum ține cu ea, îi povestește ce fac îi trimite în timp real note secrete despre mine chiar și acest poem, abia terminat zboară
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-l roage să dea puțin filmul înapoi, dar nu îndrăznea. Ken îi vorbise totuși de un cazinou și de un motel undeva pe lîngă o rezervație de indieni. Ceva o impresionase cînd Ken adusese vorba despre acești indieni care îl adorau pe Kokopelli. Și care îl pictau pe Kokopelli pe mici pietricele plate precum și pe bucăți de scîndură și chiar pe tricouri. De altfel, undeva, în drum, se opriseră și Ken îi cumpărase un mic medalion, o mică bucățică de gresie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
erau „în coadă de pește”. mama era capabilă, eventual, să accepte un film trist în care un erou exemplar murea la sfîrșit (russell Crowe în Gladiatorul) dar nu accepta nici un final „în coadă de pește”. Chiar dacă, în sufletul ei, îl adora pe marcello mastroianni, îi era imposibil să-l accepte integral în La dolce vita, de exemplu. Și aceasta pentru simplul motiv că nu și-ar fi dorit ca eu să ajung un jurnalist people, afemeiat și aventurier, precum personajul interpretat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că sute, mii, zeci de mii de oameni știau acum totul despre mine, că mă puteau examina ca și cum aș fi fost înfipt într-un insectar - o ființă monstruoasă expusă în toată goliciunea ei, interioară și exterioară. n-am reușit să adorm deși aveam nevoie să-mi refac forțele pentru a pleca în căutarea Domnișoarei ri. m-am răsucit de pe o parte pe alta, m-am forțat să-mi țin ochii închiși, dar auzeam în creier un fel de hohote de rîs
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
meu joc, a observat repezit Montenegro. Mult stimate don Parodi, nu cădeți, vă rog, Într-o regretabilă greșeală. Nu vă faceți visuri, confundând-o pe Madame Hsin cu unele poules de luxe pe care probabil că le-ați acceptat și adorat În marile hoteluri de pe Riviera și care Își Împodobesc pompoasa frivolitate cu un pekinez-surogat și un quarante chevaux fără cusur. Cazul prezentat de Madame Hsin e Întru totul diferit. Ea este un tulburător amestec de mare doamnă de salon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
produce o asemenea monstruozitate? Trebuia să înțeleg eu însumi și să văd dacă există o portiță de scăpare. Dacă eu însumi aparțin acestei monstruozități aflându-mă înăuntru. Vedeți, e o problemă vitală. Alături e spațiul european, Franța pe care o ador pentru că e lumea culturii, pentru modul ei de viață. De altfel, eu articulez cele două lumi. A vrea să trăiești în mod poetic în lume, adică să fii în iubirea pentru frumos, să exersezi zilnic imanența transcendentului, să știi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
moment dat, pentru raliuri, iar lucrul acesta s-a declanșat pe nepusă masă doar din pricina genialității unui pilot: Ayrton Senna. Știu că sună cât se poate de ciudat și că puțină lume va înțelege o asemenea pasiune a mea, dar adoram pur și simplu să urmăresc raliurile ploioase, cu asfaltul ud și lunecos, în care concura Senna. Era un pilot genial exclusiv pe pistele ude, unde riscul era mult mai mare decât pe pistele uscate, și unde acest pilot mă făcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]