6,798 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ROMÂNIE MARTIRĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Gânduri hrănite cu suspine o lume fără înțeles povară agățată cu ghearele de umeri îți pare crucea grea mai rece martiră-i viața o trăim din toate cele doar praful s-a ales și-a rămas cenușa firii iar noi sclavi ai amăgirii ninge cu secunde ce nu poți să
ROMÂNIE MARTIRĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372504_a_373833]
-
nedefinit, parcă și cursul vremii încet s-a mai oprit. Din frumuseți ivite de sus, din alt mister, se scutură albastrul venit direct din cer. Și aripa-nălțimii prin dorul ce colindă, iubirea prinde aripi și macină ispită. Frumosul se agață încet și floarea vrea, să iasă la lumină spre înălțimea sa. Culoarea ca un foc în clipă ne agață, prin unda unui joc ne cerne iar în față. Poem încătușat din frumuseți și clipe, la ora de-mprumut se plimbă
ÎN DEȘTEPTĂRI DE ROUĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372507_a_373836]
-
scutură albastrul venit direct din cer. Și aripa-nălțimii prin dorul ce colindă, iubirea prinde aripi și macină ispită. Frumosul se agață încet și floarea vrea, să iasă la lumină spre înălțimea sa. Culoarea ca un foc în clipă ne agață, prin unda unui joc ne cerne iar în față. Poem încătușat din frumuseți și clipe, la ora de-mprumut se plimbă în firide. Să mulțumesc de-a pururi natură minunată, în desfătări de rouă am mai trăit odată. Referință Bibliografică
ÎN DEȘTEPTĂRI DE ROUĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372507_a_373836]
-
făclia se desprinse și căzu în hăul care se căsca în dreapta lui. Rămas fără lumină Baraba se aruncă înainte știind că o mică distanță mai avea de parcurs. Se lovi însă de marginea unei pietre enorme și încercă să se agațe haotic de vre-o crăpătură. Sacul din spatele lui se desprinse pe jumătate deoarece una dintre chingile umărului îi alunecă. Mâinile întâlniră o fisură de care se agăță cu disperare însă sacul din spatele său pendulă amenințător riscând să-l tragă în
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
parcurs. Se lovi însă de marginea unei pietre enorme și încercă să se agațe haotic de vre-o crăpătură. Sacul din spatele lui se desprinse pe jumătate deoarece una dintre chingile umărului îi alunecă. Mâinile întâlniră o fisură de care se agăță cu disperare însă sacul din spatele său pendulă amenințător riscând să-l tragă în adânc. Era momentul în care dacă s-ar fi descotorosit de greaua povară ar fi ieșit la liman. Cu o smuncitură a corpului Baraba făcu însă o
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
Mai găsești un ciob ce bizar te-arată. Alte trăsături și altă privire, cu ochi osteniți și fața fardată de-a ta menire. Prea puțin zărești. Împrejur e ceață și un frig cumplit sângele-îți usucă. Numai din instinct mâinile se-agață de tot ce-apucă. Te-ntristezi văzând pletele-ți cărunte. Ți-e chipul sculptat de ciudate riduri. Te doare că-n zări nu vezi niciun munte de-atâtea ziduri. Obosești prea des, ai în glas rugină, inima e-n cârji
SUFLETUL CÂNTÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372552_a_373881]
-
pată alburie. Își zise că, poate era conturul unei turme,cu siluetele mișcătoare ale oilor, ca niște scântei ce-i provocau arsuri pe retină. De fapt, îi ardeau neuronii,care-i atârnau grei în tâmple,cu atâtea griji și temeri agățate de ei. Mărășteanu se resemnă. Fluieră a pagubă și trase o înjurătură: --Asta e! Mama ei de viață! De ce să fie simplă, când poate fi încâlcită cu atâtea probleme? Ca să am eu ce rezolva. Și continuă să bată țărușii de
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
ducă numele. Se ocupau cu agricultura, cultivând pe ogoarele ce înconjoară satul de-o parte și de alta grâu, porumb, bumbac și tutun. Când se cultiva tutunul toate gardurile gosopodăriilor satului erau împodobite cu șiraguri cu frunze de tutun arămiu, agățate la uscat. Măgarii erau animalele des întâlnite la tracțiune, la căruțele (fig.2) grele sub povara recoltelor. Pământ aveau destul. Nu era familie care să aibă mai puțin de cinci hectare. Cultivau pe pantele Dealului Oltina și vița-de-vie, peste care
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
cu acoperișurile țuguiate să poată aluneca zăpada sau apa ploilor care erau abundente, până toamna târziu. Podurile caselor erau frumos amenajate, cu rafturi cioplite de mâna bărbatului, pentru proviziile de iarnă și bârne groase unde se băteau cuie și se agățau funiile de ceapă și usturoi, pieile de oi, puse la uscat. Aici, se depozitau și preparatele din carne, de la Ignat până primăvara, târziu, pentru că frigul le dădea pace abia după începutul lunii iunie. Acoperișurile erau construite cu susținători din lemn
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
peste câmpuri înflorite gânduri născute în zbor vertical aripi pe care culoarea se joacă. uneori aleargă în stoluri albe ningând peste verdele câmpurilor alteori razboinici zboară deasupra apelor astăzi mă pierd în albul zăpezii negăsind trilurile de care să mă agăț de cer ascult cum șușotesc apele în adâncuri povești despre zmei îmi povestesc rădăcinile. azi nu mai sunt om sunt doar o întindere albă atotcuprinzătoare ascultând clopoțeii sunând la gâtul îngerilor, privind cum albul acoperă întunericul. din sufletul meu ies
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
Nu vezi cum arde iubirea? Mai tare ca soarele! Ocrotește-mă! Coboară o lacrimă. Nu pe obraz. În suflet! Iubește-mă! Hai să trăim înserarea iubirii, hai s-o însăilăm în culori într-un tablou pe care să-l uităm agățat într-un cui pe perete. Eu, în fața ta, goală. Privește-mă! Atinge-mă! Mângâie-mi rotunjimile! Sângerează la colțuri! Pătrunde-mă! Împlinește-mă în sămânță! În ploaie săruturi! În rafale mângâieri! Simți răcoarea oceanului? Vâslește! Corăbier înăuntrul meu. Nu te
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
să ne facă cunoștință cu prietena Giuliei, pe urmă era treaba noastră să ne ... XXIV. PRIVATIZAREA, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011. Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit ... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
bunătăți de tot felul. Trei dintre ei întârziaseră și căutau grăbiți numărul casei; erau fără mașini deci aveau intenții clare ... să petreacă împreună cu prietenii pe care ... Citește mai mult Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit ... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
sau ``Timpul macină zilele frumoase/ Acoperind trecutul cu voalul amintirii`` (Plutire). Universul ``de acasă`` este creionat de un timp moral, în care evocarea tradițiilor devine amplă, duioasă, sub pana memoriei afective : Ies chipuri dragi din nebulozitate... Boabe de rouă se-agață de pleoape``... (De Sfintele Paști). Din aceeași linie se desprind portretele : grava imagine a lui Eminescu, Măritul Domn al poeziei românești, jucăușa figură a Emiliei, emblematica prezență a poetului Octavian Goga, blânda lumină a mamei, așezată într-un poem superb
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se prăvălește soarele pe-o rână, Și asfințește licărind arar. Închide iute poarta, gazdă bună, Și-agață usturoiul în prăgar, Că lupii-n haită urlă pe coline! Se face tot mai frig la asfințit. Speriată, luna chipul și-l ascunde Și-i vai de călătorul rătăcit! Scapăr-amnarul și fă focu-n sobă, Fumul pe coș să iasă-n
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372946_a_374275]
-
Pe ochi și buze, mâna-mi cu tăgada, Alunecând, alene se jertfea. Mă doborau oștirile de pătimi, Și-n legiuni coșmaruri mă zdrobeau... Dar nu-mi pasă de ochi-mi plini de lacrimi, Când chipul tău de înger îl sorbeau. AGĂȚAT ÎNTRE STELE Inima mi-a rămas agățata între câteva stele, de unde speranța fulguia însingurata spre pământ. Erai lângă mine și te vedeam din ce in ce mai puțin. De ce te-am urmat acolo? De ce ai plecat fără mine? Sunt întrebări la fel de trecătoare precum un
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
zorile. Și pe tine. Jos, mult sub mine, simțeam ninsoarea fulguind înspre abis. Auzeam cântându-se colinde și vedeam moș-crăciuni rotofei alergând de colo-colo. Deodată nu te-am mai simțit. Te zăream încă, dar nu mai erai cu mine. Îmi agățaseși înadins inima între niște stele; printre fulgi, mi-ai făcut cu mâna și mi-ai strigat să aștept. CANIBALII Îmi spuneai să nu mă agit, dar canibalii automatici smulgeau din mine ciosvârte cât niște continente mai minore. Îmi lipseau deja
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
lumina dintre noi. Aprinde flacăra s-ajungă pân'la cer, Să-mi lumineze drumul spre-nălțare. Acolo gândul meu e prizonier Și mă așteaptă să îi cer iertare. Să mă înalț până la tine mi-este greu Întinde-mi brațele să mă agăț de cer! O novă m-am visat. Dar sunt eseu În care vise, azi se nasc și mâine pier... Referință Bibliografică: Sunt eseu / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor
SUNT ESEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371107_a_372436]
-
încrederea în om”. Omul e ca o salcie lângă ape. Se îndoaie, se frânge, se vaietă, plânge. Nu te poți sprijini pe salcie, pentru că te vei îndoi și tu. Cineva mi-ar putea spune: dacă ești în apă și te agăți de o creangă de salcie, aceasta te poate salva. Poate. Numeroase au fost prilejurile când am incercat sa reînnod o prietenie, o iubire, o relație bazată pe îndredere. M-am străduit degeaba. Fiindcă n-a durat mai mult de câteva
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371152_a_372481]
-
Regina, merge frumos în lungul cărării propriei vieți, chemând amintiri îndepărtate și totuși atât de apropiate pentru că nimic în răstimpul a peste o jumătate de secol nu i-a întunecat chipul și nu i-a ascuns pasul niciodată târâș, niciodată agățat cu ghearele și crampoanele puterii. Contemplând chipul Majestății Sale Reginei Ana, se intuiește în el mult din profilul Alteței Sale Regale Principesei Moștenitoae Margareta. Stând în admirația acestui portret se zărește pe deplin chipul de ieri al Majestății Sale în
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
-i iubești, te trezești la un moment dat că nu-i mai urăști. De aici pleacă totul. Și dacă nu-i urăști, ești deja pe o treaptă. Și cu harul lui Dumnezeu și cu marile simțiri duhovnicești din noi ne agățăm de altă treaptă, tot mai sus. Harul lui Dumnezeu vine dacă tu ești pe drum. Vreau să spun că mai întâi trebuie să fie dorință, voință, inițiativă și mișcare, căci în acest fel harul vine. Dacă stai, stă și harul
CONSTANŢA, ACUM LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA SA LA DOMNUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371158_a_372487]
-
nu fie văzut de nimeni. Când s-a întors înapoi, s-a strecurat prin livada de pomi, a trecut pârlezul din fundul curții, a tras portița după el și a legat-o cu o sârmă pe care a găsit-o agățată de ulucă. A stat cu Leana în casă toată ziua. Se priveau îngroziți, și nu și-au vorbit absolut nimic. Când s-a întunecat de-a binelea, Leana care venea de-afară i-a spus cu lacrimi în ochi și
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
Când a ajuns a doua zi în cancelarie, Narcis își scoase cojocul gen “Alain Delon” și-l agăță în cuier. Mergând spre liceu, și-a adus aminte de remarca Georgetei Zbihli precum că Finic Elvira - profesoara de româna, l-ar fi simpatizat într-un mod mai special. Nu-și putea explica de ce nu a sesizat până acum acest
IUBIRE INTERZISA CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344743_a_346072]
-
freamătă / același suflet de cireș”. Și altundeva: “luna s-a spart de necaz, / adun cioburi să scrijelesc pe cer un soare”, sau: “miros de suflet cosit prea devreme” ; “ascult cum râde luna la picioare / când tu mi-o dăruiești”; “mă agăț de fiecare deget de lumină” ș.a. Mihaela Aionesei este poeta care face din simplu amănunt, un fapt important de viață și această putere de transfigurare a nimicului în extraordinar este atu-ul ei, asul din mânecă. O vizită la liceu
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
îngerii / o altă dimineață”. Personificarea este figura de stil predilectă a poetei, reușind să dea cât mai multă expresie versului: “pomii își înghit limbile până la rădăcini / să nu-i doară nodul crescut în frunte de atâtea / frunze îngălbenite / cerul se agață de un felinar stingher și el / de cât întuneric poate încăpea între două tăceri / timpul lup flămând / stă paznic la turma de vise”(într-un august de miere). Sau: “lumina urcă treptele schiopătând” (Dragostea aproapelui) și: “inima scorbură / sparge toamna
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]