6,858 matches
-
doborît pe faleză? zîmbi Marie. Lucas nu dădu atenție notei de umor, În schimb Îi vîrÎ sub nas velatura, arătîndu-i găurile din țesătură. - Și astea ce-s? Șase găuri de glonț, toate la țintă! Armelle, care nu pricepea nimic, se agita În jurul lor cerșind explicații. Lucas o fulgeră cu privirea. - Chiar vrei să-ți spun ce Înseamnă? Înseamnă dovada culpabilității soțului dumitale pentru tentativă de omor asupra unui polițist! Marie preluă ștafeta fără să-i lase timp să reacționeze. - În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
veșmintele sfîșiate, o mîngîie ușor pînă ce lacrimile Îi secară și adormi lipită de el. 27 Christian, sunat de pe telefonul direct al lui Lucas, Încercase să se scoale, dar, sub efectul amestecului de alcool, adrenalină și impulsuri contradictorii care se agitau Înăuntrul lui, recăzuse greoi pe podea. Zgomotul făcut de deschiderea ușii de la cabină Îl scoase din prostrație. Avu o sclipire de speranță, Înălță capul schițînd un zîmbet, crezînd că o va vedea pe Marie ivindu-se În prag. Stupoarea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe altul. Marie Încuviință și rămase surprinsă cînd Jeanne o cuprinse brusc În brațe și o strînse la piept. - Du-te repede, te așteaptă, Îi șopti ea desprinzîndu-se la fel de brusc. La capătul ultimului loc de oprire din port, Christian se agita pe goeletă, ocupat cu ultimele pregătiri de plecare. Cu coada ochiului o văzu pe tînăra femeie desprinzîndu-se de părinți și străbătînd piața portului fără să se Întoarcă. Marie deveni conștientă de privirile care se aținteau asupra ei. Părinții, Christian, Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
De câteva mii de ani, aceste organisme erau Într-o stare de viață suspendată. Pentru a le readuce la viață, procedura era destul de complexă: apa trebuia decantată timp de trei zile, Încălzită ușor, apoi se adăuga conținutul plicului și se agita ușor. În zilele următoare, recipientul trebuia ținut lângă o sursă de lumină și căldură; se adăuga regulat apă la temperatura potrivită pentru a compensa evaporarea; amestecul trebuia clătinat ușor pentru a fi oxigenat. Câteva săptămâni mai târziu, În vas mișunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
brunet Îndesat, vioi, cu părul negru și creț, cu ochi veseli. Îi făcu un vag semn de recunoaștere - pe care ea nu-l remarcă - și se trânti alături. Un tip În trecere Îi strigă brunetului: „Salut, Karim!” Cel astfel numit agită mâna În chip de răspuns, fără să-și Întrerupă discursul. Catolica Îl asculta În tăcere, lungită pe spate. Între coapsele delicate, avea o tufă drăguță, proeminentă, cu părul creț și negru, un deliciu. În timp ce-i vorbea, Karim Își masa alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Scăpă un oftat, se lăți pe nisip. Isprăvise. Rituri primitive la aperitiv Aperitivul, moment convivial al zilei la Locul Schimbării, era de obicei Însoțit de muzică. În seara aceea, trei inși băteau tam-tam-ul pentru vreo cincizeci de spațioți care se agitau pe loc fâlfâindu-și brațele În toate direcțiile. De fapt, era vorba de dansuri ale recoltei, Învățate la atelierele de dansuri africane; de regulă, după câteva ore, unii participanți trăiau sau simulau o stare de transă. Într-un sens literar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ceva de centimetri, unde se fixează cu un clic. — Așa ! Râd pentru a-mi ascunde fâstâceala. Păi atunci... să o reglez. Ridic scândura și încerc să-i modific înălțimea picioarelor, dar chestia nu vrea deloc să se miște. În timp ce mă agit în gol cu scândura, întorcând-o pe toate fețele, obrajii încep să-mi ardă din ce în ce mai tare. Cum dracu se face cu chestia asta ? — Sinceră să fiu, dacă mă gândesc mai bine, arunc în treacăt, parcă prefer ca scândura de călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte franzele, spune Iris bătându-mă ușor pe umăr și dispare în iarba din direcția casei. Mă ridic și mă uit la Nathaniel peste pâinea din mână. Simpla lui vedere mă agită și mai tare : și mai mulți pești se zvârcolesc în jurul meu. Deși, dacă stau să mă gândesc, sunt cam aceeași specie de pești. — Ești bine ? spune, văzându-mi lacrimile. — Da. A fost o zi ciudată, atâta tot, spun, ștergându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
viteză de la mine la el. Eu n-am pe mine decât fusta și sutienul, și sunt plină de praf și de pete de zmeură. Nathaniel e cam la fel, adică doar în blugi. — Repede ! Hainele mele ! îi șoptesc, ridicându-mă agitată în picioare. — Unde sunt ? spune Nathaniel, uitându-se în jur. — Nu știu ! Îl privesc și simt că mă înăbușă râsul. O să ne dea afară. — Samantha ? Aud ușa de la seră deschizându-se cu un clanc. — Shit ! spun cu glasul pierit. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un braț mă ia de mijloc, iar cu celălalt îmi acoperă ochii. Pe aici... hai că te conduc eu... În timp ce pășesc în întuneric, condusă doar de brațul lui Nathaniel, aproape că mi se face rău de frică. Mintea mi se agită în toate direcțiile, încercând să priceapă ce se întâmplă pe la spatele meu. Cine mă așteaptă ? Te rog, Doamne, te rog, nu-mi spune că au încercat să-mi aranjeze viața. Te rog nu spune că mi-au pregătit nu știu ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în vacanță - în afară de Trish, care arată ca și cum ar fi cu toate motoarele turate la maxim. Săptămâna viitoare dă un mare prânz de binefacere, fiindcă așa a citit ea într-o revistă că fac doamnele din clasa de sus. După cât se agită, ai crede că e vorba de o nuntă regală. Strâng ziarele pe care Melissa le-a împrăștiat pe masă, când zăresc sub un dosar broșura cu Carter Spink. Nu rezist să n-o ridic și să nu mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cap. Orașul nu e deloc cum mi-l aminteam. Nu-mi vine să cred cât e de murdar. Cât de agitat. În după-masa asta, când am ajuns în gara Paddington, am fost aproape buimăcită de mulțimile de navetiști ce se agitau ca un furnicar prin holul gării. Am simțit în nări mirosurile care-ți mută nasul. Am văzut mizeria. Lucruri pe care nici măcar nu le remarcam înainte. Oare cum de nu le vedeam niciodată ? Oare eram atât de obișnuită cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de ventilație. Sau aș putea să iau liftul. Ajungem la bucătăriile atașate zonei de protocol și mă uit în jur mirată. Habar n-am avut că există așa ceva aici. E ca și cum aș intra în culisele unui teatru. Bucătarii șefi se agită de zor la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme frumos împăturite. Va trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de sinceră. Fără să-i spun chiar tot adevărul... — Hei, ia uite. GÎndurile Îmi sînt spulberate de glasul lui Katie și mă uit În direcția În care se uită ea. Prin geamul de la intrarea În clădire, văd lume care se agită În hol. Nu e un lucru normal. Ce se Întîmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mie. Treaba mea era să duc călătoria la bun sfârșit, căci despre cuvinte aflasem eu dinainte că erau un rău necesar. În aceeași zi, ne-am urcat În luntrele lui Dyas și bine am făcut, căci marea Începea să fie agitată. Oamenii lui au Întins bucățile largi de piele În care prindeau vântul ce bătea dinspre puntea de gheață, și am pornit spre Miazănoapte Înainte de lăsarea Întunericului. 34. Mai călătorisem pe apă dar atunci, văzusem pământul de pe care plecasem și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un camion a căzut pe asfaltul Înghețat. Aerul e cenușiu Închis ca o căptușeală de palton. Un animal mai pirpiriu ar fi izbutit să se ridice În picioare, dar matahala asta, cu coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu coamă lungă, din rasa Percheron, cu ochii Înspăimântați și venele ca niște funii, ar fi avut nevoie de un uriaș ca să‑l salveze, dar mica mulțime Îngrămădită la colțul străzii nu putea decât să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În scenă soțul Într‑un scaun cu rotile, Împins de soție. El arată complet vlăguit. Înfofolit În pături ca un invalid. Ea e Îmbrăcată Într‑o fustiță de tenis și ține o rachetă sub braț. Are o mină Înfloritoare. Se agită În jurul lui, Îi aranjează pernele, Îl sărută. El ține ochii Închiși. Pare un cadavru viu. Și ea Îi spune: „Odihnește‑te, dragule, mă Întorc imediat după partida de tenis - foarte curând”. După ce ea se Îndepărtează, nenorocitul de soț Își duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
moment dat, și‑a Întors fața către mine și ochii i s‑au dat peste cap - nu i se vedea decât albul orb al globurilor. Infirmiera a strigat: - Ne părăsește! Dar Shimon a ridicat glasul și a rostit: - Nu vă agitați! Calm! Erau cuvintele pe care le adresa foarte des soției și copiilor lui când se Încăierau și Începeau să se certe. A ține lucrurile În mână era funcția lui În familie. Nu era conștient că globurile oculare Îi reveniseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și chel, dar Își lăsa părul de la baza craniului să crească și să i se reverse peste guler. Țeasta, larg deschisă ca un estuar, era străbătută de vinișoare; părea congestionată. Opusă calviției de pepene oval‑verzui a lui Ravelstein. În timp ce agita curățitoarele de pipă ca niște omizi păroase, Grielescu continua să dezvolte câte un subiect ezoteric. Avea sprâncene stufoase și fața lui lată părea mereu pregătită pentru un schimb de idei. Dar de fapt nu avea loc nici un schimb, pentru că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Cotlete, pui și homari erau oferiți de vreo douăzeci de grătare Înghesuite unele Într‑altele În stradă, cu mai multă flacără decât era nevoie pentru o frigare normală. Și fiecare tarabă avea propriul ei crainic‑reclamagiu, care rânjea, urla, râdea, agitând În mâini homari vii, ținuți de antene sau de coadă. Dacă vreo parte a creaturii se desprindea și cădea pe jos, cu atât mai mare distracția. - Hai să ieșim de aici! Îmi cerea Rosamund. Se plângea de fumul grătarelor. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
accente controversate, atitudinea lui Bloom față de negrii americani, pe care gînditorul i‑a văzut În acțiune pe vremea cînd preda la Cornell University (1963‑1970). Acolo a asistat la revolta studențească din 1968, i‑a Întîlnit pe studenții negri radicali agitînd revolvere și chemînd la violență și anarhie. Bloom s‑a refugiat oarecum la University of Toronto (1970‑1979), după stagii mai scurte la universitățile din Tel Aviv și Paris (toamna 1969, respectiv primăvara 1970) și Înainte de a ajunge la Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
PĂLĂRIE se îndreaptă de șale și-și pune pălăria.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ar trebui luați tare. BĂRBATUL CU BASTON: Îți spun eu ce-ar trebui făcut. Ar trebui bătuți de-a dreptul. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Așa e. BĂRBATUL CU BASTON (Agitându-și bastonul prin aer): Bateți până nu mai rămâne nimic din ei. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Așa e. Bătuți măr. BĂRBATUL CU BASTON: Striviți ca viermii. Asta ar merita, striviți ca viermii și lăsați în praf ca viermii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și mieros.): Zău, nu e vina noastră... MAJORDOMUL: Știu eu a cui e vina. Da’ dacă se mai întâmplă... GRUBI: Nu se mai întâmplă, șefule. MAJORDOMUL: Păi, să nu se mai întâmple. (Pe fondul ultimelor replici, Pendefunda - FETIȘCANA - s-a agitat în culise și a tot încercat să atragă atenția personajelor de pe marginea gropii.) FETIȘCANA (Din culise, șoptit.): Acum? GRUBI (Către MAJORDOM.): Acum, șefule? MAJORDOMUL: Să mai aștepte. GRUBI și BRUNO (Strigă șoptit către FETIȘCANĂ.): Mai așteaptă! MAJORDOMUL (Către VIZITATOR care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
RECRUȚII (În cor.): Nu mai bem apă din groapă! BRUNO: Ah! Sunteți inconștienți! RECRUȚII (În cor.): Tu să taci! VIZITATORUL: Și eu! Nu mai vreau să știu ce se petrece-n actu-ntâi! BRUNO: Stai jos, nenorocitule! VIZITATORUL (Ridicându-se și agitându-se.): Da! Da! M-au obligat în modul cel mai mârșav s-ascult ce se-ntâmplă-n actu-întâi. Nu mai vreau! FETIȘCANA: Să plecăm în provincie! RECRUȚII (În cor.): Vrem să plecăm în provincie! VIZITATORUL (Turbat.): Domnilor, m-au chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lumini orbitoare se aprind pretutindeni; pe ușile teatrului, din spatele spectatorilor precum și prin deschiderile laterale pătrund fastuoase cortegii, purtători de cocarde tricolore; trompetiști, dansatori, lachei cu imense tăvi cu pahare de șampanie, arlechini, acrobați, muse, ROBESPIERRE, DANTON și MARAT, regele însuși agitând în mână Constituția, etc. etc. etc.; sunt aruncate în sală, de sus, confetti, serpentine și artificii, fanfara intonează Manseilleza și toți cântă, dansatorii își fac numărul, arlechinii jonglează cu bile colorate, lacheii încep să împartă pahare spectatorilor; în general, personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]