3,379 matches
-
datinii dănțuitoare de la Um Junaiba. Singur Dumnezeu este stăpânul răsplății și al pedepsei! Eram permanent la căpătâiul unchiului, atent la cel mai mic gest, la cea mai mică grimasă, contemplându-l uneori ceasuri întregi, pe când dormea cufundat într-un somn agitat. L-am simțit dintr-odată îmbătrânit, moleșit, dezarmat, când, cu doar două zile în urmă, era în stare să țină o întreagă adunare cu sufletul la gură vorbind despre rumi, lei sau șerpi. Datorită calităților lui de poet și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unui culoar ai cărui pereți sunt înveliți în scânduri zdravene, și doar gardienii cu experiență cutează să se apropie. Cel care le dă de mâncare este înarmat cu un baston gros și, dacă vede că vreunul dintre ei este mai agitat, îi altoiește o ploaie de lovituri, care sau îl potolesc, sau îl doboară. Când mi-am început treaba la maristan, am fost pus în gardă în privința acestor nefericiți. Nu trebuia să le adresez vreodată cuvântul, nu trebuia nici măcar să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ea nu rupse contactul vizual, păstrând, în același timp, tăcerea. În cele din urmă, el se ridică și începu să se plimbe prin cameră, privind în jos. —Fiul lui Ahmed Nour a fost pe la mine acum o oră. Era foarte agitat. —De înțeles. Mi-a zis că a căutat prin lucrurile tatălui său în după-amiaza asta, vrând să găsească o explicație. A dat de niște e-mailuri. Printre care și unul - foarte ciudat - de la o persoană pe care nu a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să mă ajutați. Pentru că vărul dumneavoastră nu a fost ucis la întâmplare. Și vor muri mulți alți oameni dacă nu ne dăm seama ce se petrece. Aweida deveni palid. — Continuați. —L-ați cunoscut pe Shimon Guttman? Din nou, Aweida păru agitat. —Numele mi-e cunoscut, da. A fost faimos în Israel. A fost omorât sâmbătă. Maggie îi cercetă chipul. Văzu aceeași nervozitate pe care o surprinsese cu o clipă înainte, când îi pomenise de biroul din spate. Începu să se lămurească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi putut sta scornelile aiurite ale unui om care o luase razna, în pragul unui colaps, dovedit de încercarea de tip kamikaze de a sta de vorbă cu prim-ministrul. Sau era posibil să fi fost perfect lucid, chiar dacă destul de agitat, înaintarea lui spre rândurile din față fiind doar o dovadă a intențiilor lui serioase. Kishon puse în balanță tot ce știa despre Guttman, anii în care lucraseră împreună, îmbinarea de măiestrie tactică și erudiție profundă, faptul că fusese coerent când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
propria eliberare, știa că și el putea auzi nevoia, dorința ei înfocată de a fi liberă după atâta vreme. Rămaseră îmbrățișați ore întregi, chiar după ce primul val de pasiune trecu, ardoarea lor potolindu-se cu greu. Poate era ea prea agitată, dar când se trezi, undeva după ora 2.00 a.m., nu mai putu ațipi. Uri dormea profund lângă ea, pieptul ridicându-i-se și lăsându-se de fiecare dată când respira adânc. Își zise că acesta era primul lui somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
filați și, după cât se părea, lucrul ei pe calculatorul lui Shimon Guttman fusese supravegheat. Cineva, undeva, probabil că citea asta chiar acum. Închise laptopul, lăsând camera să se cufunde din nou în întuneric. Știa că nu poate dormi, era prea agitată. Așa că își trase niște haine pe ea, deschise ușa cu un scârțâit și se strecură afară. Merse pe vârfuri de-a lungul coridorului, îndreptându-se către camerele pe care toate hotelurile le mențineau chiar dacă, în epoca tehnologiei BlackBerry și wi-fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Khan Yunis, Gaza, vineri, 2.40 a.m. Nu adormise. Nici măcar nu se întinsese. Stătea, cum făcuse de atâtea ori zilele acestea, în capul oaselor, întorcând pe o parte și pe alta scenariu după scenariu. Măsuri, contramăsuri, mintea lui era permanent agitată, mai ales noaptea. Avea atâtea planuri, încât abia aștepta rugăciunea de dimineață. Voia să vină zorii ca să iasă din nou la lumina zilei și să se apuce de treabă. Era treaz, așa că auzi chiar el pașii. Instinctiv, trase piedica pistolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sus se aude un zgomot puternic ca și cum două trape grele s-ar fi dat la o parte. Lumină celestă inundă pe verticală toate etajele universului. Un început de muzică de catedrală care crește maiestuos.) BĂRBATUL CU BASTON (Luat prin surprindere, agitat.): Dumnezeule, văd că-ncepem azi mai devreme! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum începem mai devreme? BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu. Văd că începem mai devreme. Hai sus! Hai sus repede! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Pe unde naiba să vin? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prin gură... PARASCHIV (Pare că se trezește.): Ce? MACABEUS (Violent, adormindu-l la loc): Stai, stai... N-au cum să ne găsească... Au făcut focul și-au plecat PARASCHIV: Auzi... MACABEUS (Alintător.): Zi... PARASCHIV: Mai bine mă omor... MACABEUS (Ușor agitat.): Ce? PARASCHIV: Decât să te omor pe tine... Înțelegi? MACABEUS: Las-o baltă... Na, uite... (Îi arată un purice.) Vezi? Vezi? Vezi cum te suge? PARASCHIV (În transă.): N-are nici un rost să te omor pe tine. Tu și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
încet. Îl prind dormind. PARASCHIV: Nu te du. MACABEUS: Am un chef grozav să-l rad. PARASCHIV: Draci! MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Poate că te pândește. (Pauză.) Te așteaptă. MACABEUS: Mda.. (Pauză.) Mi-e foame. Se învârte prin încăpere; e ușor agitat.) Ar cam trebui s-o ștergem de aici.. PARASCHIV: Unde? MACABEUS: Vedem noi. (Pauză.) Undeva. (Pauză.) La dracu’. PARASCHIV: Am cam căzut de fazani. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Arm rămas ca proștii, aici. Le cădem în labă. MACABEUS: E-e! (Pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a ieșit din nori de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE. Este ușor neliniștit, parcurge de câteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se oprește, încearcă să ghicească sensul lucrurilor, își reia mersul agitat. În sfârșit, observă ghișeul deasupra căruia scrie CASA. Se apropie de CASIER, care se joacă netulburat cu zarurile pe banca din fața ghișeului. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frământându-se, către CASIER.): Nu vă supărați... dumneavoastră... CASIERUL (Își ridică ochii pentru o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și va asculta atent ceea ce se va întâmpla, uneori ascunzându-și capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu’... Zău... Grubi... HAMALUL (Încă agitat, către CASIER): Ai auzit? Ai auzit! Tu ai știut că e călător prin ploaie? CASIERUI (Vinovat.): N-am știut nimic... HAMALUL: Ți-ai bătut joc de el! CASIERUL (Speriat.): Nu-i adevărat... (Moale.) N-am știut... HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alte surprize. Mai mari? Mai mici? De aceleași proporții? Bine gândul nu sfârșeam; prima dintre ele s-a și ivit, În forma și formele răvășitoare ale Evelinei. Calma, ironica, miștocăroasa Eveline suferise o metamorfoză subită și cel puțin nedumeritoare. Era agitată și febrilă, așa cum nu mi-aș fi imaginat-o pentru nimic În lume. - Te rog să mă asculți fără să mă Întrerupi și să faci tot ce-ți spun. Nu e timp de explicații. Aici lucrurile Încep să se precipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noastră plimbare de dimineață a fost tulburată de un incident violent. Niște cazaci cu fețe fioroase și imbecile Învârteau niște bice, Îndemnându-și căluții care se ridicau În două picioare și fornăiau, să dea buzna Într-o gloată de oameni, agitată. O mulțime de căciuli și cel puțin trei galoși zăceau ca niște pete negre pe zăpadă. O clipă am crezut că unul dintre cazaci vine spre noi și l-am văzut pe Max scoțând pe jumătate dintr-un buzunar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu trosnetele și gemetele lor În noaptea agitată. Suspinul lor va dăinui. Burlanul dintr-o parte a terasei se aude bolborosind constant, ca o persoană pisăloagă. Uneori, un foșnet tulbură ritmul ploii printre frunze, făcând-o pe Tamara să se Întoarcă În direcția unui imaginar zgomot de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să lupte Împotriva Armatei Roșii, care ataca Crimeea dinspre nord. Tata a devenit ministru de Justiție În Guvernul Regional instalat la Simferopol și familia lui a fost instalată lângă Ialta, la Livadia, fostul domeniu al țarului. O veselie impertinentă și agitată provocată de cucerirea câtorva orașe de către Albi, a readus, Într-o versiune vulgarizată, bucuriile anilor de pace. Localurile făceau afaceri minunate. Toate genurile de teatru prosperau. Într-o dimineață, pe un drum de munte, am Întâlnit brusc un bizar cavaler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și m-a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu sunt genul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
val năprasnic, de un aisberg poate, am intervenit salvator, strigând cu tot entuziasmul studentului de demult care își revede profesorul iubit mai beat decât el: „Dom’ profesor! Ce mai faceți?“. A recepționat mesajul. Nu știa însă din care parte a agitatei mări vine chemarea. Și-a reluat scrutarea circulară a orizontului, mai curios decât Ulise ascultând cântecele sirenelor sau cercetând harta cerului, neștiind în ce parte s-o mai ia spre Ithaca și Penelopa lui. Am repetat strigarea și am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Uite, mă așez în genunchi și trec sub potcap. O-ncepem. Gata.“ Omul dădea să scape de mine, dar nu reușea să mă scoată din pasa mistică. În acel moment a venit și profesorul. Reușise să se strecoare printre talazurile agitate, ocolise aisbergul de pe care veghea triumfal bravul Mihai și se oprise în dreptul meu, urmărind preocupat cum bărbatul acela încerca să se descotorosească de mine. „Dom’ profesor“, am gemut, „ce bine-mi pare. Eu... Taica părinte a apărut... Mai ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mea. Nici eu nu mă îndemnam să o conduc într-acolo. Nu întârziau să apară veverițele. Aveau probabil cotloanele lor undeva prin scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că, în copilărie, pe la cinci-șase ani, se împrietenise cu o veveriță care își avea scorbura în stejarul din grădina unor bătrâni din Vorona, unde mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fii moartă după ce ai primit un glonț În piept, tras de la o aruncătură de băț. Dar zgomotul se risipi, scăpînd prin strîmta ieșire a peșterii, și din nou se lăsă tăcerea, În care nu se puteau percepe decît răsuflarea ei agitată și bătăile năvalnice ale inimii. Își căută rana, coborînd privirea, dar nu o găsi. El, monstrul, acum mai urît ca niciodată, continua să stea În picioare În fața ei, foarte liniștit, privind-o netulburat și batjocoritor. Înțelese adevărul, ochi la rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să o Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd marea cea mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o pentru totdeauna Într-o parte a ei. Ar fi fost un final frumos după atîția ani agitați și tulburați. Niña Carmen, născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului Quito, avea să dispară definitiv, Înghițită de nisipul de pe fundul celui mai mare și mai adînc dintre oceane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
descifrate, iar banii trecură dintr-o mână în alta, petrecându-se astfel un soi de comunicare minimală. Ideea mea inițială de a încerca o glumă părea din ce în ce mai riscantă, în vreme ce mi se apropia rândul, și am început să mă simt ușor agitat. Simțul umorului meu nu este cu totul neapreciat la tribunal, deși e puțin cam prea învechit, și exersat din plin, ca să fie atât de amuzant cum îmi pare mie, când stau în pat și planific. Dar, în general, înviorează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pot descrie. Nu prea mai aveam chef să vorbesc cu Sally, lucru pe care s-ar putea crede că l-aș fi făcut. Chiar și la telefon auzeam cât era de supărată, după tremurul din glas: suna gâtuit și foarte agitat, fie pentru că se abținea să nu zbiere la mine, fie pentru că faptul de a vorbi cu mine o emoționase foarte tare - nu-mi dădeam seama. Sau poate, desigur, din cauza faptului că descoperise că mama ei, la fel ca tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]