3,132 matches
-
o sărută lung pe fata așezată pe genunchii lui, fluierăturile englezilor sporiră harababura. Aerul era plin de praful ridicat de ciubotele grele ale oamenilor și cenușiu din pricina fumului. Era o căldură înfiorătoare. În spatele tejghelei era așezată o femeie care-și alăpta copilul. Chelnerul, un puști cu o față lătăreață și pătată, alerga de colo până colo cu o tavă încărcată cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
model alb. E purtat în jurul șoldurilor și atârnă până la genunchi. O fetiță de vreo cincisprezece ani, cred, împletea frunze de pandanus ca să facă o pălărie și o bătrână ședea pe vine fumând o pipă. Apoi am văzut-o pe Ata. Alăpta un sugar, iar un alt copil, gol pușcă, se juca la picioarele ei. Când m-a văzut l-a strigat pe Strickland, care a apărut în ușă. Nici el nu avea alte haine decât un pareo. Era o siluetă extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trăiești în mijlocul lor, zise dl Van Busche Taylor. — Da, sunt fundamental decorative! — Asta e și una din convingerile mele cele mai profunde, spuse dl Taylor. Marea artă e întotdeauna decorativă. Ochii lor se opriră asupra unei femei despuiate care își alăpta copilul în timp ce lângă ea îngenunchea o fetiță arătându-i sugarului indiferent o floare. Stând într-o poziție dominantă deasupra lor era o babă zbârcită și ciolănoasă. Aceasta era Sfânta Familie în versiunea lui Strickland. Am bănuit că pentru figurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
compus poezia „Marea simfonie,” pe care am închinat-o secerătorilor. Umbra mă urmărește de la naștere, din minunatul leagăn colorat cu peisaje neasemuite. Leagănul sfânt pentru al meu spirit și suflet a rămas într un îndepărtat trecut minunat care m-a alăptat și m-a crescut, m-a învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc la cerul puternic luminat cu albastrul Dumnezeiesc și înțesat de nenumăratele stele și împodobit cu minunatul șirag de mărgele din Carul mare și Carul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să facă rost de niște afrodisiace, fără de care seara ar fi fost un eșec răsunător. Tipul cu tricou strâmt de la magazinul de unde le luase o privise condescendent peste mustață. Își încordase pectoralii, de parcă ar fi avut de gând să o alăpteze cu testosteron, și o avertizase destul de răspicat în privința dozei maxime. Numai că, privindu-l pe Dan de la înălțimea propriei sale erecții, Carol îi aprecia bărbăția fleșcăită la justa ei valoare. Când Dan se duse să spele, zdrobi două dintre gângăniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deveni, de asemenea, una cu Spiritul al Tatălui Ceresc. Pentru că nimeni nu poate ajunge la Tatăl Divin Ceresc decât prin Mama divină Natura, așa cum nici un nou-născut nu poate înțelege pe deplin învățăturile tatălui său, până când mama sa nu l-a alăptat, nu l-a scăldat, nu l-a hrănit și nu l-a adormit. Când copilul este încă mic, locul său este cu mama sa și el trebuie să o asculte. Când copilul a crescut, tatăl său îl ia la lucru
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ieșea din zidul de sub placa memorială, pe placă scria că aici și-a alinat setea Iancu Jianu, faimosul haiduc, ocrotitorul săracilor, pe când fugea de poteră, și mai scria că e apă minerală, nu se recomandă femeilor gravide și celor care alăptează, când Szabi s-a aplecat să bea, i-am și zis s-o ia mai încet, n-a văzut ce scrie, gravidele n-au voie să bea, dar Szabi n-a râs deloc, deși altădată o făcuse, acum a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
canale Pentru a preveni dezastre naturale. Nu știm, însă, când se va găsi soluția, Care să înlăture sărăcia și corupția. Mamei, de oricând și de oriunde Punându-și viața în pericol, naște viață: „Un boț cu ochi” pe care-l alăptează și-l înalță, l s-ar cuveni un monument de maximă cinstire, Pe care să-l admire întreaga omenire. Lumini și culori Viața este trăită și văzută diferit, În tonuri de lumină și de colorit. Bogătașilor ea le apare-n
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
șagă, acum. Dar, măi dulciule, măi, fie-ți milă de viața mea, și nu mă apăsa, atât de nemilos, pe gât. De ce să nu te apăs, dacă văd că nu scoți restul de bani? Adă-ți aminte, cum v-am alăptat, de la sânul meu, pe tine și pe frate-tu, pe gemenele de dincolo, când mamă-ta a fost bolnavă, și voi era să muriți, de înfometare. Fie-ți milă de mine. Nu mi-e milă de nimeni. Atunci a fost
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ei de obicei într-un leagăn. Întrebările standard pe care le pun medicii sună cam așa: Cine a găsit copilul mort? Când anume a fost găsit? A fost mișcat din loc? Când a fost văzut ultima oară în viață? Era alăptat la sân sau cu biberonul? Întrebările par puse la întâmplare, dar tot ce pot să facă medicii e să elaboreze niște statistici, în speranța că, la un moment dat, vor putea stabili un tipar. Camera copilului era decorată în galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea de vorbă cu oameni necunoscuți, femeia îl trase tare de mână înăuntru și trânti ușa după ea. Din dosul ușii se auzi glasul copilului protestând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de riscurile primelor luni de viață. Puiuțul creștea ca din apă, impasibil la problemele părinților lui. Pentru Lupino conta doar că-i avea aproape pe amîndoi și că-l iubeau ca pe lumina ochilor, că, sătulă sau nu, mama îl alăpta de fiecare dată cînd i se făcea lui foame, că, oricît ar fi fost gerul de cumplit, el putea să-și ascundă botul sub burta lupoaicei și să-și strecoare codița între labele tatei, adormind în căldura corpurilor lor iubitoare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
central este reprezentat de Vârfurile Gemene. Esența sa se numește Zăpadă Albă și este secretată din sfârcurile femeii. Este albă și dulce la gust. Dintre toate cele trei libații, aceasta este cu mult superioară, mai ales dacă femeia nu a alăptat niciodată. Vârful inferior se numește Poarta Întunecată. Esența sa se numește Floarea Lunii și este ascunsă în adâncimea Palatului yin. Acest fluid este un foarte bun lubrifiant. Totuși, Palatul yin este aproape întotdeauna închis și se deschide numai când femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ani de peregrinări prin Închisorile de la Pitești, Gherla și Aiud. A intrat În casă ținând Într-o mână un geamantan din carton presat, legat cu sfoară, În cealaltă un trandafir roșu. Îl caut pe domnul Moduna, a zis. Marta Își alăpta copilul și nu avea ochi decât pentru el. Semproniu s-a apropiat atunci de ea și a Întrebat: tovarășul Coriolan este acasă? Așteptând un răspuns, privea sânii mari și albi ai femeii și Își spunea că fratele său făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și ne aduceau o mică avere. A fost o perioadă de mare fertilitate și printre femei. O mulțime de copii s-au născut și cei mai mulți au și supraviețuit. Lea purta mantia de mare mamă, fiind mai tot timpul însărcinată sau alăptând. La doi ani după Ruben, a născut un al doilea fiu, pe Simon. Levi s-a născut doar optsprezece luni mai târziu. Apoi Lea a pierdut o sarcină, dar într-un an a uitat acea tristețe în bucuria aducerii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tristețea ne era cu măsură. După ce l-a născut pe Iuda, Lea a obosit. Ea, care mereu se scula prima și se culca ultima, care părea mulțumită doar când făcea două lucruri în același timp (amesteca într-o oală în timp ce alăpta sau măcina grâu în timp ce supraveghea torsul), începuse să se clatine după-amiaza și să vadă umbre acolo unde nu era nimic. Inna a sfătuit-o să nu mai facă copii un timp și i-a adus semințele de chimen arătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i facă un copil Bilhei, în numele ei. Nu era o rugăminte, pentru că era dreptul Rahelei să aibă un copil cu Iacob. Nu era nevoie de o altă permisiune. Iacob a fost de acord. (De ce n-ar fi fost? Lea îl alăpta încă pe ultimul ei fiu, iar Rahela îi întorsese spatele deja de câteva luni.) Așa că în acea noapte, o noapte cu lună plină și vreme rece, Bilha a intrat la Iacob și a ieșit a doua zi dimineața. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suferea pentru că se simțea așa de departe de viața surorilor ei. Zilpa vedea totul, spunea puțin și suspina mult. La întoarcere, Iacob i-a adus Rahelei un colier de mărgele și și-a petrecut prima noapte cu ea. Lea încă alăpta, așa că a chemat-o apoi destul de des pe Bilha la el în luna aceea, mai ales în serile când Rahela era plecată la vreo naștere. Iacob și cea de-a treia soție vorbeau puțin atunci când erau împreună, dar corpurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și zeiță, a spus ea. Sună ca numele unei povești din vechime. Și eu eram Ninmah, femeia nebună, care i-a născut pe amândoi. Zilpa a mâncat și a băut și s-a făcut bine. Dar nu și-a putut alăpta fiii. Pieptul i se uscase în timpul bolii. Însă asta era o tristețe pe care o putea suporta. Avea doi fii, amândoi sănătoși și puternici și nu-i părea rău după fiica visată. Când au crescut și n-au mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adunat placenta. Lea a splălat-o pe Rahela, iar Zilpa a șters copilul. Au suspinat și și-au șters lacrimile. Rahela avea să trăiască și să-și vadă copilul crescând. Rahela și-a revenit încet, încet, dar n-a putut să alăpteze. La trei zile după nașterea lui Iosif, sânii ei s-au întărit și s-au făcut fierbinți. I-au ușurat durerea cu comprese călduțe, dar laptele s-a uscat. Lea, care mă alăpta pe mine atunci, l-a luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încet, încet, dar n-a putut să alăpteze. La trei zile după nașterea lui Iosif, sânii ei s-au întărit și s-au făcut fierbinți. I-au ușurat durerea cu comprese călduțe, dar laptele s-a uscat. Lea, care mă alăpta pe mine atunci, l-a luat și pe Iosif la sânul ei. Vechea ranchiună a Rahelei a pâlpâit din nou, dar s-a stins când a văzut că Iosif, un copil agitat, care se zbătea și țipa, nu se liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
extraordinar. Lea a îngenucheat în fața lui Iacob, i-a luat mâna și i-a sărutat-o. S-o văd pe mama așa supusă era la fel de ciudat cum ar fi fost să văd o oaie vânând un șacal sau un bărbat alăptând un copil. Mama, care niciodată nu rămânea fără replică, aproape că se bâlbâia. - Bărbate, tată al copiilor mei, dragul meu prieten, a spus ea. Vin să te rog ceva, nu pentru că ar trebui, ci pentru că mi-e milă. Bărbate, Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se simt. Nu și-au mai dat părul cu ulei și nici nu și-au mai masat picioarele una alteia. Turtele dulci au rămas neatinse, doar copiii mici care intrau și ieșeau din cortul roșu, în căutarea mamelor care îi alăptau sau îi luau în brațe, s-au mai înfruptat din ele. Dintre femeile servitorilor, doar Zibatu și Uzna aveau să plece cu noi în Canaan. Celelalte rămâneau pe loc, cu bărbații lor. Era sfârșitul unei lungi frății. Își ținuseră picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au mai înfruptat din ele. Dintre femeile servitorilor, doar Zibatu și Uzna aveau să plece cu noi în Canaan. Celelalte rămâneau pe loc, cu bărbații lor. Era sfârșitul unei lungi frății. Își ținuseră picioarele la nașteri una alteia și-și alăptaseră copiii unele de la altele. Râseseră împreună în grădină și cântaseră imnurile pentru luna nouă. Dar vremea trecuse și acum fiecare rămânea doar cu amintirile și cu un gol. Pentru prima dată, cortul roșu era un loc trist, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
grăitoare decât orice psalm. Când ne întorceam de la înmormăntare, Zilpa a zis în șoaptă că zeii locului erau porniți împotriva vieții, dar, ca de obicei, mătușa mea nu înțelegea bine semnele. Pentru că servitoarele se umpleau de copii, imediat ce încetau să alăpteze. Chiar și oile și caprele fătau câte doi pui și toți trăiau. Turmele se înmulțeau foarte repede și tata era deja un om bogat, ceea ce însemna că frații mei se puteau însura. Trei s-au însurat în Succoth, Iuda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]