25,860 matches
-
Dunăre- Marea Neagră, pe care prozatorul X, om proaspăt debutat și cu cert viitor literar, era obligat (!) să-l publice în „Scînteia”. Când prozatorul cu pricina te invita, împreună cu alți prieteni, la el acasă ca să-ți proiecteze Căința lui Abuladze, Munții albaștri, 1984 sau Falling in love, toată lumea uita de reportajul grețos - iute dosit la capitolul „riscurile inerente ale meseriei”, „pagube colaterale în războiul de gherilă cu stăpânirea” etc. Mizeria comună spală tot, efasează complicitățile, nivelează vinovățiile și fixează traverse peste șinele
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
rumegase ideea asta mult timp. Mama nu era conștientă de albinismul meu. Nu cred că a înțeles vreodată ce handicap social este din perspectiva unui albinos cu ochi roșii să fie în competiție cu băieți norvegieni bronzați frumos, cu ochi albaștri și păr blond ca spicul, pentru a atrage atenția fetelor. Mă întreb adesea care dintre noi a tras cortina între viețile noastre. După moartea tatei, mi-a dat impresia că nu mai vrea să aibă de-a face cu mine
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
iau la revedere. De acum faci parte din trupa noastră. A fost o seară minuntă. Maria Tănase a cântat, a spus glume, a râs. Trecuse de miezul nopții și am ieșit afară. Era o noapte de vară caldă, cu cer albastru fără urmă de nor, pe care sclipeau feeric stelele. — Îți plac stelele, băiete dragă? am auzit glasul doamnei Maria Tănase În spatele meu. A Îmblânzit apelativul „băiete”, adăugând cuvântul dragă. Am simțit vorba ei ca o mângâiere. — Îmi plac stelele, doamnă
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
îndrăcit cu mînie la focuri orbite / prin somnul care nu se mai trezește, / dansați îndrăcit, cuvioase cucuvele. De ce blestemi, popo, de ce sudui, părinte, / de ce nu-ți îngropi copilul, mamă? // Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum exilați-vă / în cerul vostru albastru, că pe-aici nu-i nevoie de voi, / și pe-aici umblă lupii desculți și desfigurați,/ trîmbițași și slobozi / prin creiere sterpe. // Secerile zbîrnîie prin lanurile pîrjolite, / prin ficatul galben, prin luna tumorală a mileniului. / Ciocanele bat cuie peste tot
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
mai degrabă pe structura Pactului lui Ezra Pound decât pe aceea a plângerilor lui Ieremia, acesta propunea ludic un schimb de tip win-win: „Te-ai retras din afaceri ai/ milioane de euro ne privești/ din panoul publicitar/ cu ochii tăi albaștri relaxat// Dorin Gherman să facem un schimb./ Îți las ție coșmelia de la doi care/ Decanat se cheamă îți/ Las ție toți colegii și colegele îți/ Las ședințele îți las toate/ Hârtiile pe care trebuie să le dau până la liniile morții
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
inexistenței./ nu am fost eu cel care și-a dorit devorarea în trepte ci/doar inaparentul portar teobald care fără să vrea/păzește grotele întrezărite pe drumu-n spirală/în peisajul uitat la fereastra picturii el însuși/lupă la poalele stîncii albastre: o liniște/fără trecut și viitor încremenit-n ghereta/portarului teobald care azi ar comuta canalele/a miriade de televiziuni cu circuit închis...” (imnul 115). Avem de-a face, pe ansamblu, cu o meditație poematică despre trecerea timpului, neliniștea apropierii
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
ca gândacul și mică de statură. Nu i-a dat bluza pentru că era o amintire de la mama ei - bluza era verde, un verde chinezesc, avea nasturi îmbrăcați și flori de mătase cusute pe umeri. Mai era o a doua bluză, albastră, dar mama a cerut să fie îngropată cu ea. Era friguroasă, se temea de frigul din groapă și a cerut s-o înmormânteze cu bluza albastră și ciorapii de lână. Așa a și făcut Zinaida, cum a cerut mama, și
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
îmbrăcați și flori de mătase cusute pe umeri. Mai era o a doua bluză, albastră, dar mama a cerut să fie îngropată cu ea. Era friguroasă, se temea de frigul din groapă și a cerut s-o înmormânteze cu bluza albastră și ciorapii de lână. Așa a și făcut Zinaida, cum a cerut mama, și Maria Ignatievna n-a căpătat nimic, de aia s-a supărat. Și a mai vrut mama ca Zinaida să se bizuiască pe Maica Domnului și, când
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
Alex Goldiș Gheorghe Crăciun, Femei albastre, Iași, Polirom, 2013, 264 p. Una dintre surprizele editoriale ale anului e, cu siguranță, Femei albastre, romanul neterminat al lui Gheorghe Crăciun. Anunțat de autorul însuși într-un interviu din „Bucovina literară” ca „ultima carte de proză”, el a fost
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
Alex Goldiș Gheorghe Crăciun, Femei albastre, Iași, Polirom, 2013, 264 p. Una dintre surprizele editoriale ale anului e, cu siguranță, Femei albastre, romanul neterminat al lui Gheorghe Crăciun. Anunțat de autorul însuși într-un interviu din „Bucovina literară” ca „ultima carte de proză”, el a fost recuperat de Carmen Mușat - care semnează și o prefață comprehensivă - dintr-un fișier datat 27 iulie
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
ajustări și reechilibrări ale materiei”. Aceste permanente reechilibrări și reajustări fac ca opera ca produs finit să nu reprezinte, în fond, mai mult decât o convenție literară printre altele. Așa încât e greu de spus cât din indecizia stilistică a „Femeilor albastre” se datorează faptului că prozatorul n-a apucat să încheie propriu-zis romanul și cât ține de provizoratul asumat al acestuia. Cert e că de la un capăt la altul, cartea lui Gheorghe Crăciun pare să bată pasul pe loc din unghi
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
prin apelul la câteva trucuri senzaționaliste. Personaje care nu anunțau evoluții considerabile din unghiul evenimențialului se înscriu într-un scenariu polițist rămas și el în efigie. În forma în care el ne-a rămas (și poate tocmai datorită ei!), Femei albastre nu e mai mult decât o meditație complexă, la mai multe nivele, pe tema provizoratului și a dezorientării existențiale. Personajul central e cea mai completă manifestare a bovarismului masculin - dacă mi se permite formularea ușor oximoronică - din literatura ultimelor decenii
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
destinatari greu de identificat o are viața erotică a bărbatului, pe cât de variată, pe atât de dezabuzată și de scăzută în temperatură pasională. Situat la antipodul lui Don Juan - la care au trimis primii comentatori ai romanului -, bărbatul din „Femei albastre” pare să sterilizeze cam tot ce atinge. De vină sunt atât indecizia de fond, cât și intelectualitatea exacerbată, predispusă la chestionarea permanentă a afectelor. De aici, bizara frivolitate a personajului, pe cât de dornic de aventură (și plin de succese la
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
identificat într-un soi de emfază problematizantă vizibilă imediat în lipsa de variație stilistică. Prozatorul se ia prea în serios chiar când subiectele sunt frivole, nereușind să-și calibreze discursul în funcție de contextul ficțional. Lentilele teoretice transformă cam toate temele din „Femei albastre”, fie că e vorba de relațiile erotice, de înregistrarea atmosferei premergătoare Revoluției sau de scene din cotidianul tranziției - în „cazuri” numai bune de tras întrun eseu. De aici caracterul izolat al scenelor și al observațiilor, precum și impresia, mai generală, că
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
de relațiile erotice, de înregistrarea atmosferei premergătoare Revoluției sau de scene din cotidianul tranziției - în „cazuri” numai bune de tras întrun eseu. De aici caracterul izolat al scenelor și al observațiilor, precum și impresia, mai generală, că puține pagini din Femei albastre pot depăși stadiul de problematizări pe teme date pentru a se închega într-o ficțiune de sine stătătoare.
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
m-a dus azi cu gîndul la Joachim Wittstock? Vorbeam pe o terasă, la o cafea, cu Octavian Soviany, despre acei scriitori ubicui care trăiesc trecutul ca pe un prezent continuu. Tocmai citisem cartea scriitorului sibian Die blaue Kugel (Bila albastră). Titlul m-a trimis imediat la Bila vrăjită a australianului Patrick White, care mi-a arătat prima dată realismul magic. Octavian urma să plece la Brașov, orașul lui natal, unde nu mai călcase de ani buni, și-mi mărturisea contrariat
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
din povestirea Zaunholzgasse (Strada Joagărului), cățărat pe-un gard înalt de unde cade, spunîndu-le celorlalți că a privit în cer și toți își bat joc de el. Ca în mai toate textele acestui prozator, semnificatul iese din corsetul semnificantului. În Bila albastră istoricul se dăruiește cu voluptate cercetării trecutului, urmărind pas cu pas destinul (coridorul imaginar) - cum inspirat îl numește Wittstock însuși al familiei Hochmeister care a dat animatori culturali, tipografi și comercianți de vază, lăsîndu-ne să descifrăm pe acest coridor ravagiile
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
istoriei „la grandeur et la decadence” a unui Hermannstadt, aparent apus, pe care sașii ardeleni, rămași în țară, nu încetează să-l arate Occidentului, ca pe o emblemă de cinste și demnitate, imposibil de șters de pe harta României. De ce Bila albastră? Acest autor nu este un postmodern. Unul care trăiește într-un „trecut continuu”, un ins a cărui dimensiune principală e „memoria” condamnat să care cu el un sac de vechituri tot mai greu, nu poate fi postmodern. El trăiește în
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
sera, sera!“ și, culmea, se poate extinde și la destinul unei întregi comunități care urcă în secole ca apoi brusc să se destrame. După o curbă ascendentă încurajatoare - am pomenit deja de „grandeur et decadence” - urmează regretul vag ironic: „Bile albastre, înzestrate cu puteri magice nu se mai proiectau, iar de executat nici nu mai putea fi vorba. Wilhelm von Hochmeister regreta mult acest lucru...” Și totuși, în finalul povestirii, deasupra acoperișurilor Sibiului apare, pentru cel ce știe să privească, imaginea
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
în finalul povestirii, deasupra acoperișurilor Sibiului apare, pentru cel ce știe să privească, imaginea vagă a „unui pod fragil - aproape acorporal, de consistența sticlei, clătinat de vînt”. Joachim Wittstock nu ne poate păcăli că n-ar crede în semne. Bila albastră e o culegere de povestiri, unele revăzute și reeditate, al căror personaj central rămîne imperturbabil acel ins aproape anonim, l-aș numi „domnul Hermannstadt”, de care te lovești pretutindeni pe străzile care urcă și coboară, urmărind cu ochii de sub fruntea
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
în țară liber azi trăim Scrie cât mai frumos așa cum știi Să scrii că noi muncim din greu Că totul nu-i așa cum vrem Dar mergem înainte tot mereu Noi făurim uniți tot ce avem În tricolor avem simbol deplin Albastru cer cu stele și senin Galben din holdele bogate aurii Roșu ca sângele vărsat în bătălii
Poezie scrisă de Ceaușescu, descoperită în arhivele comunismului by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/36093_a_37418]
-
va fi dificilă.” „Dificilă din cauza artrozei mele degenerative, nu-i așa, doctore?” „Da, din cauza vârstei.” Acea scurtă conversație o definea exact pe Mama sau cel puțin o bună parte din ea. Peste corset îi puseseră o cămașă de noapte urâtă, albastră ca cerul. Penumbra din cameră îi accentua cearcănele aproape vineții în care abia se distingea o venă mică, ca un mușchi ciudat crescut pe sub piele. Ținea palmele deschise și ridicate și avea paloarea și aspectul cadaveric al unui răstignit. „Ai
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
îndepărtat. Nu mi-am închipuit niciodată că menținerea păcii ar fi atât de derutantă, dar aici nici măcar războiul convențional nu are parametri clari. Toți se omoară unii pe alții, iar noi venim cu curățenia generală. Bosniaci, croați, sârbi, sloveni, căști albastre din țările ONU și mai știu eu cine altcineva, toți încearcă să facă lumină în haosul ăsta. Împușcăturile au durat doar treisprezece minute. Am cronometrat pe ceasul cu curea măslinie pe care l-am cumpărat de la magazinul militar înainte să
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
caută lupta cu lumânarea e un mare prost. Cât despre Wiggins, mai mult gura e de el, că nu cred că-i așa prost cum pare. Niște lumini roșii sclipesc în vale, semn că-s ai noștri. Nu oricare căști albastre, chiar americani. „Tre’ să fie Hansen,” zice Stubb. Hansen vine cu doi soldați după el, care par că de-abia au ieșit din pregătire. Au uniforme noi și curate. Uniforma lui Hansen e uzată, dar el e ras proaspăt pe
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
mulțime de câini. Câini mari, blânzi și politicoși. Cu zelul unor elevi interpretăm limba cunoscută, profundă, eu fac poze cu câini galbeni, albi, negri.. „Nu-i nici unul micuț.” Te bucuri ca un savant: „Cei mici au murit deja cu toții!” Ochii albaștri sunt emoționați. Amigdala cândva era otrăvitoare, mazărea, mititică, omul, o ființă sângeroasă! Nu-i așa? Suntem mai mari decât predecesorii noștri Și noi doi - extrem de politicoși. „Este ceva melancolic în aceste javre rămase în viața.” „Câinii cei buni i-au
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]