3,159 matches
-
că vrea să-l ucidă pe Sam "pentru că nu mi-e nici un fel de unchi", sugerînd că negrii sînt străini în Statele Unite. În cîntecele lui, furia lui Ice Cube ajunge la punctul de fierbere, cuvintele lui țîșnesc precum gloanțele, iar amărăciunea și furia lui sînt evidente în fiecare vers. Devenind mai blînd și mai grijuliu față de tinerii negri, în "Doing Dumb Shit" Ice Cube povestește cum trăgea fetele de păr cînd era în clasa a patra, cum îl provoca pe teroristul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lucra în direcția unei schimbări în cadrul comunității. O voce de la radio arată că Ice Cube însuși a rămas în comunitatea lui, a investit în ea și încearcă să schimbe ceva în bine. Într-adevăr, în "Vaseline" el atacă plin de amărăciune pe membrii fostei sale trupe N.W.A. pentru că au părăsit comunitatea, înhăitîndu-se cu albii și renunțînd la radicalismul lor (mai puțin plăcut este atacul lui homofobic împotriva managerului lor evreu, arătînd că "Easy E a devenit poponar" și că
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
caracteristică deliberărilor comune ale ilustrei adunări de care depindea în acele vremuri pacea sau războiul lumii antice. Reluînd proverbul, exclama și Albert Einstein: "Cîte nenorociri nu se fac în numele umanității! Ea e izvorul războaielor ce umplu pămîntul de durere, de amărăciune și de lacrimi"8. Și filosoful italian Gramsci, cel care avea o bogată experiență în privința oamenilor și a meditat îndelung asupra maselor, a lăsat o interpretare precisă a aceluiași proverb. După el, proverbul înseamnă: "O mulțime de persoane dominate de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
despre tranzitul de arme și voluntari pentru Serbia. Ca urmare a înțelegerii de la Reiehstadt și a destinderii raporturilor ruso austriece, puterile mari se dezinteresaseră de chestiunile care preocupă pe români și pe ceilalți creștini de sub suzeranitatea Porții. Neputându-și stăpâni amărăciunea, Mihail Kogălniceanu adresează la 1 august, o circulară agențiilor române din străinătate, cu instrucțiuni de a arăta guvernelor marilor puteri cât de strict neutră este atitudinea României, care nici nu provoacă Turcia,nici nu ajută pe sub mână pe răsculați. „Această
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
pentru proclamarea independenței cât și pentru apărarea drepturilor noastre și se conduce în chip strălucit în tot timpul războiului. Activitatea din această epocă este o altă mare parte a vieții lui Mihail Kogălniceanu. Au venit zile pline de dificultăți și amărăciuni ale păcii de la San Ștefano, și ale Congresului de la Berlin. Chiar când simte că dreapta noastră cauză este pierdută, are încă speranțe. Merge cu I. C. Brătianu înaintea congresului, aici încearcă să obțină schimbări și tot mai crede în izbândă. În fața
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
de ani... primar la Breaza!; nu știam nici că Florin Tornea care mi se părea o persoană onestă, în perioada în care colaboram la revista "Teatrul" a fost unul dintre cei care au contribuit la întemnițarea marii doamne Alice Voinescu; amărăciune (ca să nu zic silă!) mi-a provocat și episodul judecării marelui Calboreanu, fiindcă a refuzat să învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a întâmplat atunci. Cine oare își mai amintește de răscoala organizată de mine la Stilo împotriva spaniolilor? Apa trece... Cu toate astea eu sunt în viață și oaspete al curții Maestății voastre. În cuvintele tale există o umbră de regret; amărăciunea e un cariu nesuferit. Ai crezut cu adevărat că vei putea să sfidezi puterea unui împărat cu o ceată de sărmani? Cum ai putut să fii atât de naiv? N-am fost naiv; înainte de a da pe față intențiile și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de înger. Își tot repetă aceste bune intenții fără prea multă convingere. Așa s-a stabilit și nu se cuvine ca el, ultimul sosit, să schimbe cutume seculare și regulile de fier ale mânăstirii. Dar nu a fost scutit de amărăciune atunci când Starețul, după câteva zile, în mare grabă și vorbindu-i se sus, îi porunci să-și găsească alt nume în loc de Giandomenico. Nu era pregătit să devină un altul. La ora de rugăciune ieșea la câmp, dădea ocol mânăstirii, smulgea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
când se putea citi fără niciun fel de siluiri în cartea imensă și limpede a naturii. În vreme ce vedea în gând acest stadiu primordial, îl încerca totodată regretul pentru operele ce dispăruseră în incendiul bibliotecii din Alexandria și se gândea cu amărăciune la cărțile aruncate în mare pentru a ușura încărcătura atunci când, în cea mai rentabilă dintre întoarcerile sale de la Constantinopol, Guarino Guarini revenea bucuros și împăcat. Oare ce planuri divine se ascundeau în spatele acestor fapte? Chiar în apropierea țărmului venețian avea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
palme, nu mă ascund, în timp ce voi încremeniți în nepăsarea voastră. Neputând să stabilească dacă Tommaso era nebun, Tribunalul a hotărât să recurgă la tortură. În discuții el demonstra virtuți logice, foarte puțin probabile pentru un deținut înfometat și ruinat de amărăciune. Uneori părea însă că mintea sa, șovăind, ar fi luat-o pe o cale încâlcită și pustie: Pentru a confirma dacă el se preface sau într-adevăr este pradă furiei și zăpăcirii, trebuie pus la-ncercare, dus pe marginea prăpăstiei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cărei moștenitori suntem, vine stricarea cea mare în Biserică. O știam și eram îndurerați. Dar ca însuși șeful Bisericii să depună mărturie de dependență față de Apus iată o durere pe care ne-o credeam cruțată. Mai e ceva în paharul amărăciunilor?". 18 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an V, nr. 1659, 2 decembrie 1929, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, Cezaropapism, p. 384: "A așeza în fruntea Bisericii autoritatea personală a Patriarhului este o aberație. Se simte în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
chestie deschisă și nu avea interes pentru moment.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Istoria contimporană a României (1866-1900), Editura Librăriei Socec & Co., Societate Anonimă, București, 1925, pp. 41-43.</ref> Notațiile din Istoria contimporană... sunt și o meditație, nu lipsită de amărăciune, asupra dificultății de a fi conservator: refuzând, cu egală vigoare, elanul utopic revoluționar și încremenirea „reacțiunii“, junimismul acționează întrun spațiu public dominat de impulsul demonizării aristocrației. De aici, tentația de a asocia moderația liberal conservatoare cu preocuparea apărării privilegiilor defuncte
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
erau necesare și adesea voite de Dumnezeu, ca instrument de purificare a păcatelor societății și de revenire la pietatea religioasă, a fost reluată de sfântul preot Ieronim (309-420), care, exprimându-și durerea față de invazia barbarilor împotriva Imperiului roman, își intensifica amărăciunea pentru umilirea suferită de armata romană: Dacă armata romană a fost înfrântă, vina se datorează păcatelor poporului: Dumnezeu l-a pedepsit tot așa cum l-a pedepsit cândva pe prevaricatorul Israel, cu sabia lui Nabucodonosor: „Barbarii sunt puternici din cauza păcatelor noastre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și religios, care, în ochii păgânilor, căpătau forme de lașitate și de absență a virtuților războinice. Între Galerius și soldații creștini nu era pace. Scriitorul creștin latin Lactantius (250-327) a primit victoria din a doua campanie persană (297) cu multă amărăciune, silindu-se să-i reducă meritele și importanța. Atât Galerius în Orientul Mijlociu, cât și Dioclețian în Egipt și Maximian în Africa au rămas foarte surprinși de răspândirea maniheismului, care tulbura ordinea socială și destrăma armata prin doctrinele sale revoluționare. Dioclețian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și pornesc din partea stângă de sus a imaginii și se îndreaptă spre colțul de jos din partea dreaptă. Semnificația lor e negativă, este expresia ratării, a eșecului, a insuccesului și a morții. Este calea cea de pe urmă, care accentuează tristețea, neliniștea, amărăciunea. Ea se poate folosi în teme dramatice sau tragice, în care personajele trăiesc înfrângerea după o bătălie, mâhnirea după insuccesul într-o întrecere, singurătatea pe drumul sfârșitului. Cu cât această linie sau orientare este mai apropiată de verticală, înclinarea este
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
și o păstrăm numai dacă știm să o Întreținem.) Pisica se bucură când se sparge oala cu smântână. (Profitorii se bucură de necazul altora.) O nenorocire nu vine niciodată singură. (Probabil pentru faptul că o persoană care deja a cunoscut amărăciunea unui mare necaz Își pierde Încrederea și nu mai este În stare să vadă oportunități nici măcar În Împrejurări favorabile nou-apărute, pe care le consideră chiar ostile.) Omul nervos n-are nici ochi, nici urechi. (Cel exasperat, de exemplu, de o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de mari ar fi, se Închină În fața bucuriei supreme de a putea trăi.) Unii Învață prin suferință, alții prin experiență. (De regulă, Încăpățânații, orgolioșii sau cei săraci cu duhul sunt cei care ignoră pățaniile altora, trebuind să trăiască ei Înșiși amărăciunea propriilor eșecuri: „Urmează - spune un alt proverb - drumul pe care l-au făcut oamenii mari”.) „Trebuie virtuți mai mari și tărie mai multă pentru a ști să duci o viață fericită, decât pentru a Îndura nenorocirea.” (La Rochefoucauld) Omul, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ști rău ceea ce știi; a ști ceea ce n-ar trebui să știi.” (La Rochefoucauld) Îi dai măgarului smochine, el se duce să mănânce mărăcine. Când investim Încredere deplină În cel care nu știe s-o prețuiască, nu ne rămâne decât amărăciunea constatării faptului că am „stricat orzul pe gâște”: „Răchita, oricât ai Îngriji-o, tot lemn netrebnic rămâne”.) „Marea noastră greșeală este că Încercăm să solicităm fiecăruia În parte virtuțile pe care nu le are, neglijând a le cultiva pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
măsură: bunul-simț provine, de fapt, dintr-un accentuat simț al măsurii pe care-l are persoana În cauză. Μ Poetul, ca și filosoful, spiritualizează materia, dar o face În ritmuri lirice. Μ Fiecare vârstă a omului Își are reușitele și amărăciunile ei. Este cunoscută, În acest sens, remarca făcută unui copil de către un bătrân: „Copile, tu cu fiecare zi care trece Înveți câte ceva, pe când eu, cu fiecare zi care trece, uit câte ceva”. Μ Nu toate actele de autoblamare pot fi privite
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Raskolnikov, sub influența iubirii Soniei, care, urmându-l la ocnă În Siberia, Îi dă o lecție despre ce Înseamnă să-ți asumi În mod altruist o parte din suferința altuia. Μ Chiar și adevărul are istoria lui: se naște din amărăciunea unei erori sau din avântul unei iluzii promițătoare; copilărește, apoi, Încercând să se impună tot mai mult prin argumentele sale; la vârsta maturității, ne cucerește prin robustețea certitudinilor sale; iar la bătrânețe - atunci când argumentele pe care el ni le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
noi Înșine. Μ Nu iubește cu adevărat acela pe care iubirea nu reușește să-l transforme cât de cât. Μ Cel care este dispus să facă toate confidențele este În criză morală față de sine. Μ Timidul Își spune adesea, cu amărăciune, dar și drept consolare: cel mai bine mă pricep să fac ceea ce nu sunt, de fapt! Μ Cine realizează, cu o anumită frecvență, sentimentul tristeții are, de fapt, luciditatea Înțelegerii vieții ca un complex de Întrebări la care răspunsul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sufletească spre compasiune și ajutor, să avem cel puțin bunul-simț de a Învăța această conduită a bunătății, chiar dacă acest proces de Învățare va fi pentru unii foarte lung și va cuprinde, adesea, numeroase Înfrângeri parțiale (cum ar fi, de exemplu, amărăciunea constatării faptului că n-am putut fi buni decât dintr-un interes sau altul; sau că alteori am fost buni doar prin imitație sau ca expresie a unui sentiment de rușine că n-am putut fi și noi buni Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și pe alții, de a-și dedica viața Întreținerii unei spiritualități superioare, caracterizată de bunătate, virtute, cucernicie, sinceritate. Altfel, deșertăciunea, bogățiile, onorurile sociale vor umple sufletul de vanități și iluzii, care, mai de vreme sau mai târziu, vor da naștere amărăciunilor, dezamăgirilor, Înfrângerilor, căderilor În păcat. Μ În adevărata dragoste nu există o competiție de sentimente și, implicit, un Învingător sau un Învins, deși unii știu În sinea lor că Își caută prin iubire compensații la complexele pe care le au
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
erau obligați să trăiască douăzeci și trei de milioane de oameni. Poeta a devenit atunci, pe neașteptate, o Jeanne d'Arc a noastră. Până și azi mai sunt unii care vor să o ardă pe rug"248, constată criticul cu amărăciune. "Frunze, cuvinte, lacrimi,/ cutii de chibrituri, pisici,/ tramvaie câteodată, cozi la făină,/ gărgărițe, sticle goale, discursuri,/ imagini lungite de televizor,/ gândaci de Colorado, benzină,/ stegulețe, portrete cunoscute,/ Cupa Campionilor Europeni,/ mașini cu butelii, mere refuzate la export,/ ziare, franzele, ulei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]