6,796 matches
-
a literaturii portugheze în 36 de volume și chiar a scris vreo douăzeci. Fără nici o pregătire științifică, a abordat antropologia și etnografia, încadrînd tot ce știa - și nu știa mult - într-un sistem de o întristătoare, sterilă rigiditate. Dominat de ambiția sistemului, însuflețit de o putere de muncă feroce, condus de câteva idei fixe - a scris o viață întreagă, în cele mai felurite domenii, de la folclor și pedagogie până la istoria literară și politică, și cele peste două sute de tomuri nu cuprind
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alianța engleză. E de la început programul unui om de stat responsabil". (Ribeiro Lopez) Machado visează o republică burgheză, ordonată, calmă. În sufletul său, detesta republica străzii, a tribunilor, republica revoluționară, dinamică, telurică. Era un om al ordinii, dar nemăsurata lui ambiție îl făcuse să se viseze toată viața șeful Statului; și pentru a-și împlini visul, nu șovăie să atace monarhia, pe care o iubea și o stima. Lângă el, toți ceilalți șefi republicani par dinamitarzi, teroriști, luciferici. Barba patriarhală a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
doar ca un instrument de neistovită consumație a unei clase privilegiate, care nu urmărește decât satisfacerea unui infinit număr de dorințe firești sau artificiale. Dar, "o dorință cheamă pe alta, satisfacerea anumitor aspirații face să se nască altele, întreținînd o ambiție fără margini, ca o băutură misterioasă care ar avea ca efect să ne facă setea tot mai arzătoare". În afară de această bogăție-egoism se întîlnește și cealaltă specie de bogăție, care se poate găsi în mâinile particularilor, ale sindicatelor și ale micilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
durerii. În fața acestor porniri luciferice, alimentate de iluziile marxismului, Salazar amintește de "bazele morale ale revoluției noastre sociale", adică ale creștinismului social, "care n-are nevoie să comande, ci să slujească" iar "spiritului de revoltă îi opune ascultarea; urii - dragostea; ambiției - renunțarea", întîlnim, în această conferință, modelul omului politic creștin, pe care Salazar 1-a construit în lungile lui meditații și pe care se va trudi să-l realizeze în propria lui conduită și activitate câțiva ani mai târziu. "A nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care se făcuse fără să se verse o singură picătură de sânge, nu-și putea păstra integritatea inițială decât cu prețul unor necontenite jertfe. Unanimitatea militară din ziua biruinței de la Braga și Lisabona fusese fărâmițată prin intrigile politicienilor și prin ambiții personale. Dacă nu s-ar fi reacționat față de uneltirile comandantului Cabeçadas, mișcarea de la 28 mai ar fi fost anihilată printr-o tot mai abilă și mai puternică infiltrare a politicienilor vechiului regim. Dacă nu s-ar fi reacționat față de dictatura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de viță nobilă înaltă, în vreme ce Simplicius, dimpotrivă, era fiul unui grăjdar -, nici intensitatea credinței, ci, mai presus de toate, capacitatea de a renunța, disponibilitatea spre suferință. Fiecare dintre ei lăsase în urmă legături sentimentale ori rudenii, în unele cazuri chiar ambiții legitime ori un patrimoniu apreciabil; renunțând la toate și donând totul Bisericii, se aruncaseră în brațele lui Isus. Mulți alții, în schimb, sfârșiseră prin a renunța, incapabili să ducă acea viață de osteneli și lipsuri și, mai ales, dând greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
călugărilor în mijlocul lor i-ar fi salvat de la întâlnirea cu durerea și cu moartea. Așadar, își încredințau viețile unora care renunțaseră deja la propria viață și, refugiindu-se în cenobiu, îi constrângeau pe frați să lase la o parte orice ambiție de martiriu. Ei, cu puțina lor credință; ei, care invadau acea lume a păcii - cucerită printr-o luptă atât de dură - purtând cu ei, printre atâtea alte lucruri sărăcăcioase, ca un invizibil bagaj, balele lipicioase ale păcatelor lor! Totul risca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luptase încă de la început pentru a-și răzbuna familia, apoi împotriva goților împotriva bizantinilor, împotriva burgunzilor și, de curând, împotriva marcomanilor și a alamanilor, ucigând, jefuind, incendiind, violând și îmbătându-se ca toți ceilalți. Mai mult decât toți ceilalți. Focul ambiției mocnea în sufletul său, dar, până în acel moment, el se gândise mai mult să dea lustru taurului negru ce-l avea pe stindard decât de roadele succeselor sale. Irosea bogățiile adunate din jafuri, încredința turmele servitorilor păstori, fără a cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ucigându-i într-o izbucnire de furie. își amintise doar de gloria și de încrederea domnului său. Cea mai înaltă aspirație a lui, până acum o lună, fusese aceea de a obține comanda unui mingan, însă după întâlnirea cu Frediana ambițiile sale primiseră un cu totul alt caracter. Deoarece acum avea un plan, în care ea acoperea o parte importantă. Ce minunată soție ar fi fost pentru el! Ce splendizi fii i-ar fi născut! O astfel de femeie nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
revăzând acele împrejurări din trecutul său, nu-i venea greu să înțeleagă aerul întunecat al gesturilor și atitudinilor sale care îl distingea între burgunzi și care îl făcuse să primească acea poreclă. Așadar, motivul trădării sale nu trebuia căutat în ambiții de putere ori în aurul lui Atila - oricum, nu doar în ele. — în fine, Atila nu șovăie să se folosească de trădare, îi atrase el atenția, pe un ton provocator, interlocutorului său. Și din nou Balamber își strânse buzele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și nu putea să nu se gândească la ultima sa discuție cu Metronius, la conflictul interior, pe care-l citise în sufletul lui, între umilirea pe care o îndura în calitatea sa de comandant al unei legiuni de zdrențăroși și ambiția de a demonstra că puteau face lucruri incredibile, conducându-i la victorie. Și chiar fusese o victorie, dar care, cu siguranță, nu era menită să fie învăluită în aureola gloriei, căci despre acel triumf al dezmoșteniților Galiilor istoricii și cântăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vreți să spuneți? Kay greșise punând întrebarea aceasta, își dădu seama Jefferson Dayles. Nypers zâmbi și spuse cu blândețe: - Există oameni care susțin că, acum douăzeci și cinci de ani, Statele Unite au suferit un dezastru moral în urma războiului mondial. Un președinte cu ambiții dictatoriale concurat de o candidată de sex feminin poate fi sau nu o dovadă a acestui fapt. Zâmbetul i se adânci într-un rânjet. Adevărata dovadă o vor constitui alegerile viitoare. Câte urne de vot ați decis să îndesați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
însușire ciudată a minții. Se opri. În oglinda retrovizoare văzu armele scoase de cele două agente de pe bancheta din spate. Vocea lui Jefferson Dayles sună calm: - Continuați, domnule Craig. - Hotărârea mea, zise Craig, este ca președintele Dayles să-și împlinească ambițiile până ce se va ajunge la atingerea unui nivel de moralitate național și internațional mult mai înalt decât cel atins vreodată. De asemenea, sunt în favoarea acordării treptate a unui acces mai mare al femeilor la puterea administrativă. Asta va impune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de fapt primii în ordinea sumarului cărții), pe care îi scoate autorul din cutia sa neobișnuită. Mizantrop și ipohondru, refuzând din start orice comunicare cu gardianul său, Carol își va susține ulterior pofta de viață (nemărturisită desigur) din chiar dorința (ambiția, obstinația) de a-l convinge pe Filip de justețea principiului pentru care pledează: sinuciderea ca manifestare supremă a libertății individului. Tema nu e nouă de altfel motto-ul din Camus (Mitul lui Sisif) indică asumarea calității de verigă succesoare într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
afară de acela pe care nu-l mai iubește. La furie, mintea celui inteligent intră în ebuliție, a prostului se sleiește. În gelozie superioritatea adversarului triumfător te umilește, inferioritatea lui te coboară. Mai multă încredere am în reformatorul social condus de ambiție și de vanitate, decât în acela condus de iubirea de oameni, pentru că cel dintâi este mânat de mobile mai puternice și mai durabile. Când o femeie îți dă în sfârșit fericirea, nu-i așa că privești cu atâta simpatie lumea întreagă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oxigenului ar regreta că nu-i aur, suma lui doi plus doi că nu-i zece. Dacă încă nu ți-e rușine de nebuniile pe care le făceai pentru ea, să știi că iubirea ta n-a murit cu totul. Ambiția de a străluci este goana după sufragiile proștilor. Ambiția de a nu fi desconsiderat este frica de a nu te oglindi defavorabil în mintea celor inteligenți. Unele femei își iubesc mai mult copiii, altele mai mult bărbatul ori amantul; cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doi plus doi că nu-i zece. Dacă încă nu ți-e rușine de nebuniile pe care le făceai pentru ea, să știi că iubirea ta n-a murit cu totul. Ambiția de a străluci este goana după sufragiile proștilor. Ambiția de a nu fi desconsiderat este frica de a nu te oglindi defavorabil în mintea celor inteligenți. Unele femei își iubesc mai mult copiii, altele mai mult bărbatul ori amantul; cu alte cuvinte, unele mai mult copiii actuali, altele mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oameni "luptători"'. 3. "Multe dureri-s, puține plăceri", a zis marele nostru poet,repetînd o melancolică banalitate. Și încă mai puține sunt plăcerile pe care i le pricinuiește omului tovărășia aproapelui său, căci fiecare om e o lume deosebită, cu ambițiile și, mai cu seamă, cu egoismul ei... Nu în relațiile personale pune omul ce are mai bun, căci, în ciocnirea dintre suflete, ce are mai bun se duce, adesea, ofensat în fundul cel mai adânc al ființei sale... Și, de aceea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sau, mai bine, ceea ce punem noi în ea. De aceea, pentru fiecare din noi aceleași pagini conțin altăceva. 18. Un tânăr care se înscrie, el de la sine, într-o "școală", sehotărăște singur să renunțe la ceea ce formează esența poeziei și ambiția poetului: originalitatea de fond și de formă... Și tot atât de adevărat mai este că imitarea îl face ridicol și pe scriitorul imitat. 19. ...când o poezie impresionează sute de ani în șir, înseamnă că are aprobarea unui număr nesfârșit de oameni
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
realizat de fantezia prețioasă a unui pictor înamorat.) Vai de prințul care o să cadă fulgerat... - Prinții nu cad fulgerați de "copii"!Adela avea dreptate. Mă contraziceam. Am schimbat vorba. Dacă nu i-aș fi cunoscut firea destul de orgolioasă ca să justifice ambiția ei de egalitate; dacă nu mi-aș fi dat seamă că strânsa noastră camaraderie (adică tocmai "egalitatea" între un om matur și un copil) i-a pus problema egalității; dacă nu aș fi înțeles că și viața ei printre oameni
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
răsuflet pasionat. - A! te-ai întors? Te-ai amuzat bine? Și apoi, fără să-mi dea timp să răspund: Închipuiește-ți că mi-ai lipsit, cu tonul care vrea să spună: "Închipuiește-ți ce curiozitate: ți-am simțit lipsa". Mușcat de demonul ambiției și, cred, voind să fac o experiență de psihologie și, poate din vechi deprinderi, acum fără scop, să încerc o manevră strategică, i-am lăudat în termeni excesivi pe doamna Timotin ("sensibilitate", "distincție", "discreție", "exemplar feminin de lux" etc....), adăugând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
după aceia să acționeze energic asupra maxilarelor. Își aplică câteva palme sperând să le readucă la funcția lor normală. Gura Însă, Îi făcea probleme. Cu greu, cu foarte mare greutate Încercă s’o deschidă și s’o Închidă. Cu o ambiție de „Catâr”, reuși În final so facă să se miște, reușind chiar, să construiască unele fraze - fără a putea fi Înțelese - este adevărat dar, era un bun Început...!! Nando pătrunse În apartament ca un fulger! Privi câteva secunde la șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chiar În viața economică a Capitalei. Amintirile triste i se developau În memorie, dând la iveală un prelung oftat. „Asta-i domnule inginer. Dacă cineva avea curajul să-mi prezică această anomalie În existența mea ei bine, Îi zdrobeam țeasta! Ambiția mea se dorea satisfăcută undeva la o treaptă Înaltă, În vârful piramidei!” Apăru frumoasa picoliță care umplu din nou paharele.La Început refuză, apoi la insistențele Șefului de Șantier, fata dădu de gol un pahar cu vin, așezându-se pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
materiei interstelare...! Având la bază acest adevăr astronomic, generația noastră și următoarea urmează să depisteze un alt sistem solar cu sateliți naturali asigurând supraviețuirea și În același timp, supremația gândirii omului hotărât să exploreze și să pună stăpânire...! Cu puțină ambiție și răbdare, În mai toate galaxiile apropiate, ambasadorii planetei Pământ vor negocia cu materia În spațiile inter-galatice Într-o așa manieră Încât, extra tereștrii să aprecieze inteligența și cutezanța omului pământen În Încercarea unei dominări totale...! Însfârșit, să revenim la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbim de câteva milioane lei...!” Observând pe cei doi amici privind la el cu gura căscată, sococti necesar să mai precizeze.” Cu siguranță, această anchetă penală Îți va aduce ție Huzume gradul de colonel, iar ție dragă Tudose, cine știe. Ambiția ta de ani de zile de muncă și trimeteri la Închisoare cu vină ori fără te va recompensa cu gradul de „General ...” și de ce nu poate și de...Comandant Suprem...!” Maioru Huzum fu de părere. „Gata, să pornim la treabă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]