11,618 matches
-
prevăzut cu un dromos (3 m) cu 5 trepte (-2,20 m) și cu elemente paleocreștine: două inscripții grecești, cruci foarte frecvente pe toți pereții, o cruciuliță de aur cu o piatră roșie în mijloc. Peste acest cavou a fost amenajat un alt mormânt (5 schelete dispuse alăturat), unde au fost descoperite fragmente ceramice, un mic vas cilindric de bronz etc. Monumentul, din secolul VI, indică zona centrală a necropolei paleocreștine callatiene. Mormântul de tip hipogeu de la Tomis are o cameră
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
abstracția începe să te ucidă, trebuie neapărat să te ocupi de abstracție. Și Rieux știa numai că asta nu este lucrul cel mai ușor. Nu era ușor, de pildă, să conducă acest spital auxiliar (existau trei acum) de care răspundea. Amenajase într-o încăpere dând în sala de consultații o cameră de primire. Podeaua scobită forma un lac de apă cu creolină, în mijlocul căruia se afla o insuliță de cărămizi. Bolnavul era transportat pe insulă, dezbrăcat iute și hainele lui cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
făcute între spital și cimitir. Astfel, în ceea ce privește secția lui Rieux, spitalul dispunea în acel moment de cinci sicrie. O dată ocupate, ambulanța le încărca. La cimitir, cutiile erau golite, și trupurile de culoarea fierului depuse pe tărgi așteptau într-un hangar amenajat în acest scop. Sicriele se stropeau cu soluție antiseptică, duse la spital, și operația reîncepea de câte ori era necesar. Organizarea era prin urmare foarte bună și prefectul se arăta satisfăcut. El îi spusese chiar lui Rieux că la urma urmei acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a fost mutat ceva mai departe și un funcționar al primăriei a ușurat mult sarcina autorităților cu sfatul lui de a se folosi tramvaiele care, altă dată, deserveau cornișa maritimă și care stăteau acum neîntrebuințate. În acest scop s-au amenajat vagoanele cu motor și remorcile, scoțându-se din ele scaunele, iar șinele au fost întoarse în dreptul cuptorului, care astfel a devenit cap de linie. Și în tot timpul acestui sfârșit de vară ca și în timpul ploilor de toamnă, puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
așternuturi de pat și baloturi. Se păstraseră tribunele pentru ca internații să se poată adăposti pe timp de căldură sau de ploaie. Trebuiau, pur și simplu, la apusul soarelui, să se întoarcă în corturi. Sub tribune se aflau dușurile care fuseseră amenajate dinainte și fostele vestiare ale jucătorilor care fuseseră transformate în birouri și infirmerii. Cea mai mare parte dintre internați stăteau în tribune. Alții rătăceau pe tușă. Unii stăteau pe vine la intrarea corturilor lor și-și lăsau ochii să lunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în lumină rafturi în care nu se găseau hârtii, dosare sau dischete, ci cutii de carton. Și în ele erau fragmente de vase antice, materiale pe care Ahmed Nour le strânsese chiar din acest sat. Așa lucra la toate săpăturile. Amenaja un sediu cât mai aproape de sit, astfel încât ultimele descoperiri să poată fi aduse înapoi, catalogate și depozitate imediat. I-ar fi plăcut să-și facă zilnic treaba, dacă ar fi putut: lasă afară fie și câteva cioburi arse și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care se roteau când apăsa pe butoanele cu săgeți. Zări un birou de recepție și, la nivelul umărului, o serie de indicatoare. Maggie se luă după cel pe care scria Simulare de pace. Dintr-odată se trezi într-o încăpere amenajată în slilul clasic al sălilor de negocieri: o masă lungă și lată, de lemn, la care încăpeau mai bine de douăzeci de oameni. Toate locurile păreau ocupate, pe fiecare scaun stătea câte un avatar, iar pe masă, în fața lor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și o să le spun că întârzii. — Eu vin târziu, dar ține-mă la curent, spuse el. Capitolul 58 Boeing-ul 737 al lui Barton Williams opri pe terminalul privat Hopkins din Cleveland, Ohio, iar vuietul motoarelor se stinse. Interiorul avionului era amenajat foarte luxos. Existau două dormitoare, două băi cu duș și un compartiment cu opt locuri pentru servirea mesei. Dar dormitorul principal, care ocupa toată treimea din spate a avionului, cu un pat dublu mare, o cuvertură de blană și iluminare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oamenii din sat o numeau „castelul“, era și ea de vînzare, dar era mult prea scumpă pentru noi și știam că ne petreceam acolo ultima vară. Problema a fost rezolvată rapid: trebuia să cumpărăm stăreția, pe care urma s-o amenajăm și s-o restaurăm pe Îndelete. A doua zi, tata plecă la Digne, unde avea Întîlnire cu episcopul-proprietar. S-au Înțeles pînă la urmă la preț. Episcopul n-a rămas nepăsător la faptul că Își ceda stăreția unui scriitor catolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
apartamentelor și studiourilor lor, iar acum se ducea un adevărat război (Încă unul!) Între locuitorii dintru Începuturi și profitori. Unii dintre artiști opun rezistență, dar majoritatea migrează În căutare de chirii mai mici, explică Susan. Ea locuiește Într-un studio amenajat Într-un fost depozit de textile, care, pînă mai anul trecut, fusese un păienjeniș de mici apartamente și studiouri. Vecinii ei de azi sînt bancheri, avocați și administratori de galerii de artă. Wakefield știe că acest proces s-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și studiouri. Vecinii ei de azi sînt bancheri, avocați și administratori de galerii de artă. Wakefield știe că acest proces s-a pus În mișcare În multe orașe, ceea ce este nou este viteza acestei deplasări. Aproape peste noapte, artiștii care amenajaseră studiourile au fost dați afară de antreprenori cu bani mulți. — Avangarda imobiliarelor nici nu trebuie să fie neapărat arta, ci e de-ajuns amenințarea artei, un supțon de stil, spune Susan, pe un ton profesoral. Orice aluzie la formarea unei comunități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atacul la adresa Artei (a scrisului, în cazul de față: jos Arta, căci s-a prostituat...) în „De inimă albastră...“ de Romulus Dianu: protagonistul, Corb-Alb, scriitor „idealist” dornic de a o seduce pe Mona, „se închidea nopți întregi în latrina special amenajată pentru scris. Acolo, Corb-Alb invoca pe sfîntul Duh al poeziei, și pentru operele concepute acolo, Mona cea grațioasă îl iubea și se svîrcolea noaptea în pat, într-o crispare de dorință feciorească și posesie feminină” și sfîrșește, în consecință, urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să rămân acolo unde am fost. Singura noutate pe care o caut e Întoarcerea lângă tine. Zgomotul unei țevi de eșapament Îi zdruncină sistemul nervos: cu o atenție excesivă, ca nu cumva să zgârie caroseria mașinii, cineva parca În spațiul amenajat dinaintea acelui teren viran, Între alte câteva sute de mașini. Parcarea era chiar sub ferestrele dormitorului ei - apartamentul cu cea mai proastă poziție din tot turnul, singurul pe care portăreasa și-l putuse cumpăra din economiile ei Împuțite, când ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
le oferea explicații pe care doar foștii naufragiatori și unii dintre părinții lor le cunoșteau. În veacul al XVII-lea, cripta vechilor druizi fusese legată de castel, iar În toamna anului 1968, la cîteva luni după naufragiu, sub pretextul că amenajează situl de la Ty Kern și construiește un muzeu pentru a-l transforma Într-o atracție turistică, bătrînul Pérec, pe atunci primar al insulei, Împreună cu Arthus de Kersaint, pusese să fie construită o altă Încăpere secretă spre a stoca o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
umilit; și-au căutat, Încet-Încet, noi victime. În același an, Bruno Începu să prindă interes pentru fete. Câteodată, destul de rar, cele două internate organizau ieșiri comune. În după-amiezile de joi, când era timp frumos, mergeau la un soi de plajă amenajată pe malul Marnei, la marginea orășelului Meaux. Era acolo o cafenea cu baby-foot și flippere - dar principala atracție era un piton Închis Într-o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ale țării. Vă puteți da seama ce perspective turistice se deschid. VIZITATORUL: Dar ăștia doi? Ăștia doi ce fac? MAJORDOMUL: N-are-a face. Vă rog să priviți atent în partea aceasta. Aici s-ar putea deschide o cofetărie. Dincoace am putea amenaja un parking. Chiar aici se va ridica un hotel cu o mie de locuri, cu piscină și cu sală de cinematograf. De la terasa acestui hotel se vor putea urmări toate evenimentele și tot ceea ce ține, nu-i așa, de groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sticle cu lapte.) VIZITATORUL: Trebuie să recunosc că ați avut noroc. MAJORDOMUL: Într-adevăr, pentru orașul nostru e un mare noroc. Ne vom putea redresa în câteva luni. Vom putea vinde ilustrate color în toată lumea. Vom primi valută și vom amenaja tot ce este necesar. Acolo vom amenaja un parc, dincoace o tombolă. Ne gândim și la un sistem de iluminat, astfel încât să ne putem continua activitățile turistice și noaptea. VIZITATORUL: Domnule, mă uimiți. Sunt fericit că vă cunosc. (Simultan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că ați avut noroc. MAJORDOMUL: Într-adevăr, pentru orașul nostru e un mare noroc. Ne vom putea redresa în câteva luni. Vom putea vinde ilustrate color în toată lumea. Vom primi valută și vom amenaja tot ce este necesar. Acolo vom amenaja un parc, dincoace o tombolă. Ne gândim și la un sistem de iluminat, astfel încât să ne putem continua activitățile turistice și noaptea. VIZITATORUL: Domnule, mă uimiți. Sunt fericit că vă cunosc. (Simultan cu dialogul dintre VIZITATOR și MAJORDOM are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întruchipa fecioria și puterea zeiței Artemis, sora zeului Apollo, stăpân al luminii din care izvorăște spațiul, după cum ea, luna, stăpânește întunericul care e misterul timpului. În China antică, luna și floarea de cireș au fost nedespărțite, câte o odaie special amenajată pentru contemplarea astrului nopții nelipsind din pagoda oricărui dregător. Concentrând forța prin restrângere, luna era socotită matca germenilor acestei lumi. Același rol i-l atribuie cele mai diverse tradiții și nu în ultimul rând hermetismul medieval, care prin desele referințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la faptul că știa cum să vindece cancerul. Doctorii americani au râs de el, susținea Szombathy, ori de câte ori încercase să le spună cum. Atâta despre Szombathy. Cât despre camera în care m-am trezit după bătaia primită: era pivnița care fusese amenajată pentru Garda de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane de către răposatul August Krapptauer, pivnița doctorului Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Undeva, sus, mergea o presă care tipărea exemplare din Luptătorul creștin alb. Dintr-o altă încăpere de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
istorici “ mergeau pentru o țuiculiță la o zahana de lângă cinematograf, unde mai târziu părintele Ioachim (printr-un nepot) și-a tras restaurantul „Clodie’s dandy“, cu club de zi privat Chiar ușă în ușă cu odaia lui Obănceanu, Goncea își amenajase un fel de garsonieră. Fusese cândva un balcon-terasă acolo. L-a închis, l-a tapetat și îl folosea pentru întâlnirile sale discrete. Cei care l-ar fi văzut întrând în clădire nu puteau să creadă decât că se ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
picioare, aplaudă de câteva ori. Făcu apoi o adâncă reverență și se retrase în sticla negricioasă a geamului. Sărată telemeaua olandeză... După primele zilele eroice ale Revoluției de la Județeană, Goncea stătu ascuns aproape o lună în garsoniera ce și-o amenajase pe Afinului zece, ușă-n ușă cu Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu. Nu chiar zi de zi, mai dispărea câte două-trei zile. În mod obișnuit, pleca în zori, deghizat în măturător, purtând în coada târnului o flamură tricoloră, mare cam cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la trenul cu care venise și el. Ruxandra era și ea o nepoată de-a lui Soporan. Vroia să deschidă o coafură în sat. Prefectul se opunea, pe motiv că-l compromite în ochii celor de la partid. Aranjase să-i amenajeze o subunitate a Brutăriilor reunite „Brandaburlea & Brandabulea.“ Emilian îi promisese ferm că-i obține toate autorizațiile pentru atelierul ei. Toți știau însă că fata se încurcase cu Țongu și de dorul coafurei îl vizita săptămânal. Maestru Pârțângău îl sfătuise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mochetă într-o nuanță caldă de culoarea piersicii. Ușa din dreapta dădea într-o magazie în care erau așezate ordonat rânduri de dosare, de jos până sus, și-n care nu se vedea nici fir de praf. În celălalt colț era amenajată o bucătărioară impecabilă, dotată cu un cuptor cu microunde, o cafetieră și un ibric electric. Probabil că robotul de bucătărie și aparatul de pasat legume erau sub chiuvetă. —Mamă, aici te simți ca acasă, zisei eu. Parcă am intrat printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
două părți: partea de est și partea de vest. Părții de est i se spune “pe vale” și părții de vest, “pe deal”. În partea dreaptă a podului se afla o întindere de apă, adâncă de câțiva metri, unde era amenajată și o crescătorie de pește iar în partea stângă, un pârâiaș a cărui apă curgea printr-un tub montat la subsolul acestui pod, apă ce se vărsa la rândul ei într-un lac, dincolo de centrul localității, despărțită tot printr-un
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]