56,531 matches
-
în care cucerirea femeilor se practică încă rudimentar: " Ca să-și cucerească muzele, incorigibilul Don Juan a pus la punct o strategie care aliază romantismul și cavalerismul frust al românilor cu subtila galanterie deprinsă pe malurile Senei. Solicitat de un gazetar american să dezvăluie taina proverbialului său succes la femei, el schițează cu umor un portret-robot al craiului hollywoodian." Pentru Manuela Cernat, Jean Negulescu nu este numai o celebritate, ci și un om. în pagini impresionante, este evocată rezonanța pe care o
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
slabe, dar și foarte numeroase. O nouă încercare, de ultimă oră, de a tălmăci Elegiile duineze îi aparține lui Edward Snow și a fost editată de Farrar, Straus & Giroux. Însă aproape simultan cu această apariție, un cunoscut și apreciat scriitor american, William Gas, propune o apropiere de poezia lui Rilke prin intermediul unor reflecții teoretice asupra actului traducerii în general, asupra orientării estetice și vieții poetului. Preambulul obligatoriu la traducere, afirmă Gass, este interpretarea operei, care la rîndul ei presupune inevitabil analiză
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
inventează, traducătorul, pe tot atît pe cît este al autorului inițial. Apelînd la o analogie mai curînd stîngace, Gass compară marile poeme cu hambare oricînd pregătite să găzduiască noi și noi recolte. Fără a-și asuma neapărat implicațiile metafizice, scriitorul american definește traducerea ca act de reîntrupare a poetului în persoana traducătorului. Poate de aceea impresia pe care o creează tălmăcirile lui din Rilke este mai curînd aceea de ventriloquism: elegiile duineze devin pretext expresiv, punct de pornire mai degrabă decît
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
cineaști într-o galerie a dramelor provocate de imixiunea opiniei publice prin orice mijloace, sub toate pretextele: mediatizarea intimității. Lansată în modelling, eroina își va pierde identitatea, anihilată de mistificare. Din marea familie a candizilor universali face parte protagonistul filmului american autobiografic Aproape celebru al lui Cameron Crowe. Un adolescent fascinat de muzică pleacă pe urmele unei formații rock pentru a redacta un articol comandat de celebra revistă "Rolling Stone", care însă nu-i cunoaște vîrsta. Maturizat on road, eroul e
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
aceea de "A face lucruri diferite pentru oameni diferiți/ speciali". Impresionînd ca o formidabilă mostră de memorie afectivă reconstituită pe celuloid și înglobînd parcă întreg spectrul filmelor festivalului, Shadow Magic al chinezoaicei Ann Hu (care s-a bucurat de sprijin american și taiwanez) este un film cu un subiect ce ar putea fi propus ca temă obligatorie tuturor cinematografiilor de pe glob, acum în pragul celui de al doilea secol de cinema: primele proiecții, primele filmări, primele reacții. În planul gîndirii filosofice
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
bine argumentate, ci și deosebit de incitante. într-o altă carte apărută de curînd la Editura Polirom, Omul romantic (coordonată de același François Furet), autorul capitolului Revoluționarul, Bronislaw Baczko, mărturisește că evită să deschidă o discuție interminabilă: "cui, dintre Franța, coloniile americane și Anglia, îi revine prioritatea de a fi inventat revoluția democratică". Pentru Furet însă, această întrebare nici măcar nu-și mai are locul; "ideea franceză de revoluție" este cea care se impune în mod decisiv ca imagine emblematică a mișcărilor democratice
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
cu nedisimulate propensiuni corporatist-autoritare. Mă gîndeam la aceste alianțe ciudate citind un articol recent din New York Times despre Partidul Național Democrat, formațiune clar extremistă (ca idei, dacă nu ca metode) din Germania contemporană. Autorul este ziaristul Roger Cohen, corespondentul cotidianului american în Germania, autor al unei memorabile cărți despre tragedia din Bosnia. Ce face articolul lui Cohen în special interesant este observarea noii sinteze, post-Război Rece, undeva poate și post-ideologică, deci post-modernă, între extrema dreaptă și cea stîngă în practica acestui
Post-comunism și post-fascism by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/16711_a_18036]
-
lume. Coubertin spunea: "Important este nu să cîștigi, ci să participi". Sloganul ar fi putut fi la fel de bine: sportivi din toate țările, uniți-vă! Să nu uităm că, în 1936, la olimpiada de la Berlin, în plin nazism, celebrul Owen, alergător american de culoare, cîștiga patru curse și stabilea cel mai longeviv record atletic: paradoxal exemplu de toleranță culturală îngăduit de Germania hitleristă, ai cărei sportivi și artiști emigraseră de ani buni. După război, împărțirea lumii în zone de influență a tulburat
Deriva spiritului olimpic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16709_a_18034]
-
Andreea Deciu Ultima carte a filozofului american Hilary Putnam a apărut în primăvara acestui an, editată de Columbia University, provocînd imediat reacții destul de pătimașe din partea filozofilor. Volumul conține transcrierile prelegerilor ținute de Putnam în cadrul conferințelor "John Dewey" la Universitatea Columbia și a celor "J. Royce" la Universitatea
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
și în cercurile intelectuale din România (unde filozofia de import anglo-saxonă nu e încă prizată cu același entuziasm, precum cea sosită de pe meleaguri mai apropiate geografic), iată datele unei mini-biografii esențiale: Putnam reprezintă în ce are ea mai bun școala americană de pragmatism, predînd în această calitate ca profesor cu scaun onorific la facultatea de filozofie de la Harvard. Membru al Academiei Americane de Arte și Științe și membru corespondent al Acedemiei Britanice, filozoful este autorul unor cărți care au schimbat în
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
de pe meleaguri mai apropiate geografic), iată datele unei mini-biografii esențiale: Putnam reprezintă în ce are ea mai bun școala americană de pragmatism, predînd în această calitate ca profesor cu scaun onorific la facultatea de filozofie de la Harvard. Membru al Academiei Americane de Arte și Științe și membru corespondent al Acedemiei Britanice, filozoful este autorul unor cărți care au schimbat în bună măsură înțelegerea unor concepte esențiale precum acela de "realism" sau chiar de "pragmatism". Asociat îndeobște unor nume la fel dacă
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
propusă de Putnam să fie agreată în primul rînd de lingviști. Însă lingvistica actuală nu este cea de odinioară. Dimpotrivă, teoreticieni precum Fodor și alții pun studiul limbii în slujba unei discipline cu aură de religie deja în lumea academică americană: științele cognitive. Cînd e vorba de chestiunea în cauză, cognitiviștii propun o versiune seducător de intuitivă a legăturii dintre realitate și percepția ei: relația cognitivă dintre o făptură și ceea ce percepe ea este de regulă mediată, sau facilitată cauzal de
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
de ani, specialist al filmelor de acțiune cu nume sonore, pe generic, și autor al multor succese de public ale cinematografului francez din anii '70-'80), Bertrand Tavernier (59 de ani, odinioară critic de film și mare admirator al cinematografului american, devenit, apoi, un regizor ce știe să analizeze cu finețe raporturile dintre personaje, dar și un cineast angajat, practicând un cinema al "intervenției sociale", de un schematism demonstrativ), - până la cineaști ai deceniului nouă - Pierre Salvadori (debut în 1993, cu Cible
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
-ului cât mai multe elemente de fantastic. De altfel, atmosfera din castel ne trimite cu gândul mai degrabă la lumea misterioasă, claustrofobă, și la estetica barocă a unor filme semnate de Cocteau (La belle et la bête), decât la cele americane, de tipul Shining sau Halloween. Din păcate, acumularea neselectivă a clișeelor genului, inconsistența scenariului și jocul isteric al actorilor ne fac să ne întrebăm, cu oarecare îngrijorare, despre calea pe care o va urma acest tânăr cineast. Și, în fine
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
Andreea Deciu Volumul coordonat de Andre Aciman, autor american născut în Egipt, nu e original prin intenții și nici măcar prin realizare. În doar 135 de pagini, patru scriitori (pe lîngă Aciman) deja consacrați - Eva Hoffman, Edward Said, Bharati Mukherjee și Charles Simic - reflectează pe tema exilului, a identității și
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
să moară cu arma în mână,... ceea ce pentru ei era suprema onoare,... se cocoțau în arborii cei mai stufoși, cu frunzișul rămas intact după atâtea explozii. Și cum, legați zdravăn de crengile groase, trăgeau din copaci în inamic, în infanteria americană, debarcată în insulă de pe navele de luptă, făcând astfel multe victime. Joe mai povestește cum artileria lor, văzând tactica "japilor", trăgeau mai întâi în arbori, cu obuze incendiare, făcând să le cadă frunzele ce mascau japonezii, care, de regulă, mureau
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
el, nu cunoaște expresia și trebuie să i-o traduc în engleză. Reporterul mă privește încurcat. Pare că n-a înțeles. Repet înțelesul, care, în engleză, sună strict lingvistic. În acest timp, cel cu banjoul în mână atacă vesel cântecul american: Is a long way to Tiperery, melodia cea mai cântată de ei în cel de-al doilea război mondial. Am vrut să ofer ceva. Joe a refuzat politicos. Celălalt, negrul, asista cu expresia dusă pentru totdeauna a surzilor pe veci
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
negru AMERICA INVICTA. America de nebiruit. O temă pe care aveam s-o discut ulterior cu bunul meu amic Charles - care, spre deosebire de ceilalți americani vorbea o engleză clară, ca la Oxford - fusese intrarea în război. Era un englez get-beget, naturalizat american. Ca orice englez, discutând despre intrarea Statelor Unite în război, după atacul perfid de la Pearl Harbour (perfid, zic eu, Charles nu rostise decât numele portului) ras în câteva ceasuri de aviația japoneză; -...așadar, discutând cu Charles, deslușisem un ton al lui
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
arătase extrem de șocat și de intrigat. Făcusem o gafă nepermis de ușor și înaintea unui băiat englez impecabil... Ei, dar în final, americanii le-o făcuseră japonezilor, când cu bomba atomică de la Hiroshima. Charles, pacifist convins, părea nemulțumit de procedeul american de a pune capăt ostilităților, supunând Japonia acelui test nuclear, apocaliptic. Zadarnic îi repetam eu socoteala cu milioanele de vieți cruțate în urma terminării mai repezi a războiului. Zadarnic invocam dreptul unui stat de a se apăra cu orice fel de
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
și o suită de afirmații insultătoare și abjecte la adresa unor mari oameni de cultură care și-au dedicat întreaga lor viață cercetării și promovării operei lui Constantin Brâncuși. Este vorba, în primul rînd, de cunoscutul istoric și critic de artă american Sidney Geist și de la fel de celebrul său coleg din România, Barbu Brezianu. Și Grid Modorcea mai scoate ceva de la Antonovici, dar de data aceasta foarte bine articulat: o permanentă și explicită atitudine antisemită, un mod de gîndire marcat de
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
mare om și o mare prietenie: protagonistul Abe Ravelstein "revelă" fără chei speciale de interpretare persoana profesorului de filosofie politică de la Universitatea din Chicago, Allan Bloom, probabil una din cele mai controversate și mai influente minți ale sfîrșitului de secol american. Publicat în 1984, eseul lui, The Closing of the American Mind, a devenit best-seller și i-a adus lui Bloom faima și bunăstarea de care se va bucura pînă la sfîrșitul zilelor sale, în 1992. Este un fapt cunoscut că
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
sale, în 1992. Este un fapt cunoscut că persoana care l-a încurajat să-și scrie eseul filosofic a fost prietenul și colegul său de universitate Saul Bellow, care apoi a și prefațat mai mult decît laudativ textul. Închiderea spiritului american s-a bucurat de o soartă paradoxală: un succes neașteptat la public și o respingere violentă din partea mediului academic conservator. Printre detractorii cei mai înverșunați s-a numărat și filosoful Robert Paul Wolff, care, într-o faimoasă recenzie din 1987
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
o soartă paradoxală: un succes neașteptat la public și o respingere violentă din partea mediului academic conservator. Printre detractorii cei mai înverșunați s-a numărat și filosoful Robert Paul Wolff, care, într-o faimoasă recenzie din 1987 (publicată în revista Asociației americane a profesorilor universitari, "Academe"), susținea că autorul lui The Closing of the American Mind nici nu există de fapt, el fiind o creație a lui Saul Bellow. Întreg eseul este o ficțiune a acestui romancier care, printr-o formulă literară
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
Sedus de construcțiile ideatice ale lui Abe, Chick îi propune să scrie o carte; Ravelstein o face și volumul devine un best-seller, aducîndu-i filosofului faimă și remunerații neașteptate. În mod bizar, expunîndu-și frust și fără compromisuri părerile despre decadența societății americane, Ravelstein se îmbogățește, bucurîndu-se de consecințele averii cu conștiința grăuntelui de umor pentru tot ce i se întîmplă. Reținut în declararea preferințelor lui sexuale, el este totuși un filosof profund preocupat de iubire, de căutarea jumătății platonice. Privind erosul ca
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
care Bellow explică: "Dacii reprezentau pentru români ceea ce erau arienii pentru nemți". Nu știu dacă să-mi fac griji pentru imaginea românilor și a României așa cum reiese din dialogul de mai sus sau mai degrabă pentru faptul că un intelectual american ar putea gîndi în termenii aceștia exagerați despre Mircea Eliade. Dar poate că nimic din Ravelstein nu are legătură cu realitatea, poate că însăși existența romanului este o ficțiune și atunci acest text al meu devine și el, în logica
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]