5,855 matches
-
ai venit, de fapt, pentru cu totul altceva decât aceste discursuri. Atâta lucru pricepe și un psihiatru funcționar, ca mine. — Poate, dar nu mai am chef. S-a fezandat! Asta înțelege nu numai un birocrat al medicinei, ci și un amic distrat. Dacă nu e prea flămând sau pofticios. — Sau prea conștiincios. Jeny e pacienta mea. Când doctorul întârzie la masă, intră în panică și face crize urâte. Pentru dumneata, bibicule, favoare specială: un ultim sfert de oră... și își privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primire. Doctorul nu comentează. Se așază pe unul din cele două fotolii verzi, care flanchează o mică măsuță albă, așezată în fața unei canapele identice cu fotoliile. — Tu ai rămas tu... Ai cumva invitați, Irina? — Aș spune că nu. Aștept un amic, nu e musafir, răspunde din bucătărie gazda, aranjând florile într-o vază. — O, nici eu nu mă consider musafir, deși nu îndrăznesc să revendic chiar titlul de prieten. Prietenultău... — Nu, e vorba de altcineva... se grăbește Irina să întrerupă reveriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eu nu mă consider musafir, deși nu îndrăznesc să revendic chiar titlul de prieten. Prietenultău... — Nu, e vorba de altcineva... se grăbește Irina să întrerupă reveriile. Revine în cameră cu o vază înaltăși cilindrică, de aramă. Am chemat un vechi amic, sămai stăm de vorbă. Nu știe că e ziua mea. Numai așa,sănu fiu singură. Mă calmează. Tăcerea, discreția, oboseala lui... Și înverșunarea ascunsă, zavorâtă. Neclintită, da... Se așază pe celălalt fotoliu, pare încurcată, nu știe încotro să depărteze discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iar dacă nu înțelegea care sunt acestea, nu avea dreptul de a se elibera din sclavie. A locuit într-o garsonieră de la intersecția dintre Eigth Avenue și Third Street, cu un contract de închiriere pe care i-l transferase un amic care plecase din New York și își luase o slujbă în alt oraș, Pittsburgh sau Plattsburgh, Tom nu reușea niciodată să-și amintească. Era o celulă sordidă cu o debara, un duș metalic în baie, două ferestre care dădeau spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
La telefon, a spus el. Cu cine vorbesc? — Nathan, i-am răspuns. Nu ne-am cunoscut, dar cred că ai auzit de mine. Prietenul lui Harry Brightman. Prezicătorul. — Nu-nțeleg despre ce vorbești. — Ba sigur că înțelegi. Când dumneata și amicul dumitale l-ați vizitat pe Harry astăzi, de partea cealaltă a ușii s-a aflat cineva care a ascultat toată conversația. La un moment dat, Harry a menționat numele meu. „Ar fi trebuit să-l ascult pe Nathan“, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nerespirabile, când New Yorkul devine un avanpost al junglei ecuatoriale, cel mai fierbinte și mai mizerabil loc de pe pământ. Fiecare mișcare îți acoperea trupul cu șiroaie de transpirație. Probabil vremea a fost de vină pentru numărul mic al celor prezenți. Amicii din Manhattan ai lui Harry preferaseră să rămână acasă, în apartamentele lor cu aer condiționat, de aceea, rândurile noastre s-au redus la câțiva loialiști din cartier. Printre cei de față erau câțiva proprietari de magazine de pe Seventh Avenue, proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Sfinte Sisoe! Charles Daviston e directorul companiei aeriene. Bineînțeles că nu-l cunosc. Bine, știu cine e, dar nu îl salut și nici nu jucăm golf împreună sau ceva de genul ăsta. Dar trebuie să spun că sunt încântată că amicul meu de la clasa întâi îl cunoaște. Și știu că Snakely nu o să se mai uite strâmb la mine tot restul zborului. Mă duc încrezătoare înapoi la clasa a doua, cu un rânjet enorm întipărit pe față. L-aș pupa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
jucat În viața ei golf. Dar, după ce s-a mutat În Hampshire, s-a Înscris la un club de golf, Împreună cu Kerry. Și acum nu aud decât despre meciuri de golf, dineuri la clubul de golf și petreceri nesfârșite cu amicii lor de la clubul de golf. M-am dus și eu o dată cu ele, ca să văd cum e. Prima chestie care m-a enervat a fost că au tot felul de reguli stupide despre ce ai voie să porți, de care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
părul chiar mai alb decât Îl avea ultima oară când l-am văzut. — Ți-am mai adus niște batoane de ciocolată Panther, spun, arătând spre cutia mea. Bunicul e Înnebunit după batoanele energizante de ciocolată Panther, la fel ca toți amicii lui de la clubul de bowling, așa că, de fiecare dată când trec pe la el Îi duc o cutie Întreagă. — Îți mulțumesc, scumpete, spune el radios. Ești o fată foarte bună, Emma. Unde să le pun ? Ne uităm amândoi neajutorați În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
șefului meu și am ascuns cioburile la mine În geantă... Shit. OK. Asta e. Și ce dacă am spart o cănuță ? Nu are nici o importanță. Continuă să scrii la computer. — Hei, Jack, spune Nick, pe un ton camaraderesc, ca Între amici buni. Dacă te gândești cumva că nu știm să ne distrăm, ia fii atent aici ! Arată spre o fotografie În care se vede un fund cu bikinii tanga tras la xerox, care se află pe panoul de la avizier Încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și eu. Încuviințează amuzat. Și... ce... Șovăie. Ce se zice despre mine ? Își trece ușor jenat mâna prin păr. Nu trebuie să-mi răspunzi, dacă nu vrei. Toată lumea te place foarte tare ! Rămân câteva clipe pe gânduri. Deși... pe unii, amicul tău Îi cam bagă În sperieți. — Cine, Sven ? Jack mă privește mirat câteva momente, după care Își dă capul pe spate și izbucnește În râs. Pot să te asigur, Sven e unul dintre cei mai vechi și mai apropiați prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
meu până-n dinți și urechi, pe când tovarășa de călătorie își trage sacul spre ieșire, cu aerul unuia care știe foarte bine încotro se îndreaptă. Eu numai credeam că știu. În apartamentul din Cuza Vodă, unde locuiește de ani de zile amicul Ilie, nu-i nimeni. Sunt plecați la turci, mă lămurește prin gratiile de la ușă bătrâna de pe palier, după ce m-a lăsat minute-n șir să sun, să bubui în ușa de lemn... Amicul, vechi coleg de serviciu de-al tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Vodă, unde locuiește de ani de zile amicul Ilie, nu-i nimeni. Sunt plecați la turci, mă lămurește prin gratiile de la ușă bătrâna de pe palier, după ce m-a lăsat minute-n șir să sun, să bubui în ușa de lemn... Amicul, vechi coleg de serviciu de-al tatei, se apucase după pensionare de o afacere: făcea curse săptămânale în Turcia, la început fără mașina lui, ocupându-se numai de obținerea vizelor, cu relațiile care-i rămăseseră din serviciu; pe urmă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bucătărie singur cu fata). Venirea pe litoral era și un fel de impietate pentru memoria tatei, îmi vine brusc în minte. Când am pățit-o așa urât cu hoțul din Costinești (ai puțină răbdare, că imediat ajung să-ți povestesc), amicul Ilie n-a mai fost de găsit, vezi Doamne aflase că tata, bolnav, n-o să se mai întoarcă în televiziune... După zece ani de rupere a legăturilor, degetele mele parcă nu mai știau să formeze pe tastele telefonului (taste am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de beat, cum i se limbă plimba-n... apucă să-mi șoptească Tanger. A fost unul dintre cei mai mari arhitecți ai României din urmă cu vreo două generații - arhitecți, bagă bine de seamă, crema artiștilor!! țipă de data asta amicul meu. Ia zi, domnu’ Jean, ce-ți fac copiii ăia? I-am lăsat să se descurce cu pensia alimentară, răspunde omul după o pauză atât de cumpănită, încât cine nu-l cunoștea i-ar fi repetat de două ori întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mic de parcă-i tăiat în bucăți, scris de om zgârcit. Bine, dar și eu scriu mic. La tine literele ies altfel, nu tăiate, sunt totuși rotunde, la el se simte sforțarea. Zina nu încetează să mă surprindă. A reluat subiectul amicului meu balcanic, a doua zi seara, cu subiectul subînțeles, ca și când eu ar fi trebuit să știu exact despre cine vorbește. Zina își permisese, singură acasă, să răsfoiască un fragment din romanul în manuscris (cel pe care-l mai las din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu venise, pe-atunci nu venea în toate zilele, în fine, Marie bate cu furie la sceneta cu animăluțe alegorice. A venit totuși și unchiu-meu, tocmai după ora nouă, într-o stare din aceea ca după o întâlnire prelungită cu amicii; tot Marie a trebuit să lase scrisul, să-l bage în cadă cu chiloții pe el, să-l păzească să nu adoarmă în apa caldă, să-l conducă pe urmă spre camera cu mașina de scris, în timp ce el chicotea stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe care le credea „genul lui“, fetele cu părul tuns scurt, ochelari cu ramă subțire, mâinile cu degete lungi terminate cu unghii nevopsite... Cu o tipă de genul ăsta nu se jena să danseze stângaci o seară întreagă la petrecerile amicului din Rahova, pe urmă începea să-i sărute gâtul exact în punctul umbros de sub ureche unde pulsează o arteră, și în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai avea chef de dans, iar ea cădea pe sofaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dans, iar ea cădea pe sofaua atât de veche și moale că ne afundam în ea ca într-o barcă până simțeam prin tapițerie dușumeaua - pe sofaua asta, ea se lăsa cu picioarele pe brațetă și capul în poalele lui. Amicul, proprietarul casei, i-arunca un pui-de-pernă din mătase, pe care trebuia să-l țină în poală sub capul ei. Globul cu cioburi de oglindă aplicate, în stilul discotecilor de mahala, arunca pe fața ei îmbujorată, fără ochelari, stele și planete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
apucat să-ți spun că la noi există așa o protecție pentru carte, încât autorul, ce să mai vorbim de debutant, trebuie să-și finanțeze în bună parte apariția, altfel nu-i rămâne decât varianta samizdatului, la care mă îmbia amicul Mikali: Domnu’ Lavric - așa-mi zice el și după mai multe beri băute împreună -, de ce nu faceți dumneavoastră vreo sută de cópii, să le legați și să le distribuiți? Ideea e amuzantă până la urmă. Aseară, rătăcirile m-au adus prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Cele trei fete se îndepărtează, pierzându‑se în învălmășeală și o aud pe una dintre ele zicând: Chiar am nevoie de o curea ca lumea... — Becky! zice Tarquin, venind în spatele meu. Ia niște vin. Uite, ți‑l prezint pe Caspar, amicul meu de la Christie’s. — Bună! zic, întocându‑mă spre un tip cu păr blond vâlvoi, cămașă albastră și un enorm inel de aur cu sigiliu. Îți mulțumesc foarte mult pentru ajutor! Îți sunt foarte recunoscătoare. — N‑ai pentru ce, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru Rudi, era rândul meu sè plètesc, Si Corina? îl întreb stingându-mi țigară, nu-mi vede privirea aprinsè Șerban, E în țarè, sperè că Vlad sè reușeascè s-o ducè și pe ea! Cred cè nu se mai întoarce amicul nostru, își face doctoratul acolo! Eu îmi închipui cè ea e singurè, cè aș putea s-o caut, Ce faci, nu vii?! Mai fumez o țigarè, îmi ridic ochii spre Șerban, deja îmbrècat de plecare, Bine, atunci ne vedem mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu la Diavol! Killer Miraculous Photos, descoperind alte fotografii miraculoase, toate analizate de experți, dar neelucidate încè, we dare anyone to explain these away! între paranteze, click on photos to see enlargement în its full splendor, degeaba dau click fiindcè amicul meu și-a copiat numai pagina respectivè cu imaginile împachetate pe ecran, nu pot vedea astfel nici o imagine ucigașè, dar, cel putin, mè consolez cu ideea de a rèmâne în viațè, Miraculous photo taken at the Bayside Vigil grounds în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
octombre 1996), subtil avertisment hermeneutic, Messages de la sainte Vièrge et de Jésus-Christ a la stigmatisée de Soufanieh (Damas, Syrie) : Myrna Nazzour, trimițând la o paginè de web, www.soufanieh.com, o fi vreo localitate, Sunt curios cum o fi gèsit amicul meu toate aceste informații, o fi cèutat la întâmplare pe google sau știe exact ceea ce cautè? Première apparition de la Sainte Vièrge, le mercredi 15 décembre 1982, la prima apariție se pare cè nu s-a transmis nici un mesaj, abia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
duce dacè totuși va veni, pentru un restaurant e prea târziu la oară asta, aproape miezul nopții, În barurile și cluburile pe care eu le cunosc nu mè pot duce cu o femeie că ea, la café internet, printre toți amicii mei înnebuniți dupè calculatoare, ei nu discutè despre nimic altceva decât cum sè între pe servere interzise, cum sè le-o tragè bèieților indieni, ia sè-l zvânturèm pe èla din sistem cè prea face pe nebunu! Atunci acasè la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]