8,708 matches
-
regresului", destul de cunoscută în Antichitate și pînă în epoca creștină, o teorie ce se adapă din mit, ca multe alte teorii platoniciene și care descrie regresul formelor de guvernămînt în cadrul fiecărui ciclu sau perioade circulare (vezi Republica). Aceste teorii scumpe Antichității platoniciene, pitagoreice, stoice etc. renasc în epoca romană. Astfel, Lucrețiu sau Horațiu așteaptă întoarcerea "vîrstei de aur", iar Virgiliu împarte istoria în cicluri epice, cărora creștinătatea medievală le va acorda mult timp mai apoi virtuți profetice. Dar, să revenim la
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
spuneam, să revenim, sub auspicii eventual superioare. Știința actuală pare tot mai mult influențată de hermetism și de gnosticism. Am pu-tea crede că ne aflăm într-o situație asemănătoare cu cea a alexandrinilor de acum două mii de ani, de la sfîrșitul antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității. Actualele abordări, foarte tehnice și foarte specializate, tind să fie înlocuite încet, discret, dar sigur, de formule ce tind să restaureze omul întreg, omul deplin și renașterea sa, transformarea sa prin cunoaștere (gnosis). Astfel, primul principiu al lui Hermes sună
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de Paracelsus în știința sa medicală, precum și de bio-energo-terapeuți. Al treilea principiu spune că "oamenii sunt zei muritori, iar zeii sunt oameni nemuritori", idee ce a revoluționat cercetarea spirituală, iar al patrulea reiterează dictonul poate cel mai cunoscut al întregii antichități: "Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște Universul și zeii!" Înscriindu-se, după opinia mea, pe a-ceastă filieră hermetică, tratatul despre nimic al lui John Barrow este o carte occidentală despre "vidul plin" al orientalilor, despre zero-ul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
spirituală, fie cu chinezescul tao -calea. Asemenea lui Atman, care este prezența lui Brahman în spiritul omenesc, pneuma gnostică este scînteia desprinsă din Divinitate, pe care gnosticul o poate cunoaște, avînd astfel acces la Sursă. Mai toate marile religii ale antichității afirmă, sub o formă sau alta, credința că a te cunoaște în profunzime este echivalent cu a-L cunoaște pe Dumnezeu. De ase-menea, ele recunosc existența unei ierarhii de ființe divine situate între Cer și pămînt. Unele dintre acestea, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
I. P. Culianu dintr-o publicație germană editată de Jacob Taubes, Gnosis und politik, care poate ține, cred, locul unei definiții, chiar dacă mai lungă: "Cîndva credeam că gnosticismul era un fenomen bine definit, ce aparținea istoriei religiilor din ultima parte a antichității. Desigur, eram pregătit să accept ideea diverselor prelungiri ale străvechiului termen gnosis și chiar și aceea a generațiilor spontane ale concepțiilor lumii în care, în vremuri diferite, caracteristicile gnosticismului apar din nou. Curînd aveam să aflu că eram cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
3. Economia ca știință a schimbului 81 1.4.4.4. Economia ca știință a alegerilor eficace 83 1.4.4.5. Principiul general al acțiunii raționale 87 2. FUNDAMENTE FILOSOFICE ALE ECONOMIEI POLITICE 93 2.1. Gîndirea economică în antichitate și Evul Mediu 93 2.1.1. Grecia Antică 94 2.1.2. Evul Mediu 104 2.2. Epoca modernă 107 2.3. Originile Economiei politice 111 2.4. Fundamentele Economiei politice 117 2.4.1. Interesul, între știința politică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și paralelismelor gorgianice, după obiceiul timpurilor, dar a fost mai rezervat și nu a considerat niciodată aceste rafinamente ca fiind cel mai important element al predicilor sale{\cîte 42}. Este, cu certitudine, unul dintre cei mai strălucitori oratori ecleziaști ai Antichității, unul care „combină reprezentarea retorica cu simplitatea gândirii și claritatea expresiei. Și peste toate, ne apare că un medic al sufletelor, unul care nu dorește să placă ascultătorilor, ci să le atingă conștiințele”{\cîte 43}. După cum se știe, tânărul Vasile
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
iubi pe noi chiar și când ne-am făcut dușmani; iar dușman fără credință și neîmblânzit e acela care ne dă morții chiar de nu l-am nedreptățit cu nimic”{\cîte 76}. La Atena, cele patru mari sisteme filosofice ale antichității - ale lui Platon, Aristotel, Stoa și Epicur - aveau câte o catedră. Nu mai era epoca operelor originale, ci numai a sumarelor, lexicoanelor și manualelor. Paul Allard da câteva amănunte cu privire la această școală de la Atena și scrie că „domeniul științelor naturale
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
această școală de la Atena și scrie că „domeniul științelor naturale era slab reprezentat; asemenea și istoria. Totul se reducea la arta de a scrie bine și de a vorbi bine, dar studiul acestei arte cuprinde pe acela al tuturor clasicilor antichității și acel imens repertoriu de proza și poezie, care cuprinde comori inestimabile și are atâta valoare pentru cultivarea spiritului”{\cîte 77}. Când s-a întors de la Atena, fratele său, Sfanțul Grigorie de Nyssa spune despre tânărul Vasile că „era extraordinar
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
fiind categoric sub așteptările sale, iar în aceste situații există temeiul pentru invocarea răspunderii medicale. Nu este societatea modernă cea care a descoperit posibilitatea tragerii la răspundere a medicului pentru actele îndeplinite în timpul exercitării profesiei; această posibilitate există încă din antichitate. Creșterea numărului de cauze cu acest obiect aflate pe rolul instanțelor din lumea întreagă poate avea însă multiple surse 1: tehnicizarea majoră în exercițiul medicinei, care a determinat în ultimul timp și o dezumanizare a relației medic-pacient; diminuarea temerii și
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
au fost adorați sfinți care puteau readuce speranțele orbilor, ale surdomuților, ale schilozilor etc., iar numeroase ordine monahale, precum și călugări acționând în mod individual, și-au dedicat viața unor asemenea misiuni. Aceleași preocupări apar și în scrierile unor autori din antichitate (cum ar fi Aristotel cu De Sensu et Sensibilibus Despre simțuri și sensibile, De Coloribus Despre culori etc.) și, mai ales, în cea a iluminiștilor, de pildă, Condillac ne-a lăsat chiar Tratatul despre senzații, pe care l-am putea
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
le deosebește. Același lucru se întâmplă cu degustătorii de vinuri, cu textiliștii care ajung să deosebească până la 40 de nuanțe ale unei culori etc.116". De tulburările de limbaj se ocupă logopedia 117, ea constituind o preocupare empirică încă din antichitate, "vorbirea frumoasă" fiind considerată o virtute de mare preț. Termenul "logopedie" se pare că vine de la Socrate, dar sensul modern îi este atribuit lui Emil Fröschels (1908). "Cum vorbesc copiii noștri? Uneori și, din fericire, aceștia sunt cei mai mulți vorbesc fără
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
6. De admirat este exemplaritatea prieteniilor durabile cu intelectualii vremii, în special cu cei ardeleni. A stabilit cu mare parte din ei, colaborări de ordin cultural și mai târziu de ordin politic. Cu Vasile Pârvan, director al Muzeului Național de Antichități și ulterior, coleg cu Alexandru Lapedatu la Universitatea Dacia Superioară de la Cluj, ca profesor de Istoria Veche a Românilor a publicat în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, inscripțiile latine, 3D. Braharu, Alexandru I. Lapedatu. Note bio bibliografice, în (Omagiu) Fraților Alexandru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
ajutat la crearea și dezvoltarea Muzeului Etnografic al Transilvaniei, a muzeelor de la Turda, Dej, Herculane, Caransebeș, Sarmisegetusa, Alba Iulia, Brașov, Făgăraș, Blaj, Sibiu, Satu Mare, și celelalte muzee din Cluj. Nu în ultimul rând, Lapedatu a intervenit pentru ca Muzeul Național de Antichități să-și păstreze caracterul de muzeu național 38. Se poate astfel spune că activitatea lui Alexandru Lapedatu de apărare, cercetare și valorificare a avuției culturale românești nu a contenit de-a lungul timpului. El a desfășurat o activitate bogată și
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
totodată, o nișă secundară de peisaj. Spre sud se continuă, cu munții Yemenului, a căror altitudini de peste 3700 m. (Vf. Jebel Hadhur Shu’aib - 3760 m.) generează un climat mai moderat, în contrast cu deșertul arid învecinat, ceea ce a favorizat încă din antichitate dezvoltarea în această regiune a unor prospere formațiuni statale (Sana, Main, Qataban, Hadhramaut), precum și a statului omonim actual (Yemen), al cărui nucleu se află în arealul acestui segment muntos. În regiunea levantină, orogenul dezvoltat în ciclul alpin, se prezintă sub
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
și peninsula arabă. Romanii au înființat orașe specializate: orașe negustorești (cannabae), orașe meșteșugărești, orașe-castre militare (pe limesurile exterioare imperiului). În perioada medievală, civilizația arabă, deși s-a extins pe mari spații teritoriale, doar a preluat și continuat tradițiile urbane ale antichității mediteraneene, însă a construit puține orașe noi, între care amintim Bagdadul - capitală a califatului arab în epoca sa de glorie, Fès (Maroc), precum și o serie de orașe religioase: Moulay Idris (Maroc), Kairouan (Tunisia). În perioada modernă fenomenul urban a evoluat
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
dintre ele au fost și mai sunt încă grevate de persistența stărilor conflictuale (Eritrea, creștere concentrică ce a urmărit menținerea unui perimetru cât mai scurt al orașelor, în general fortificate, precum Homs, Ierusalim sau Masqat. Această manieră de concreștere, specifică antichității și evului mediu, s-a extins în lumea arabă, spre deosebire de Occident, până în perioada modernă și contemporană, ca o consecință a maturizării mai tardive a sistemului urban arab. Astfel, nucleele inițiale vechi ale orașelor (“medina” sau „casbah”) au fost treptat încadrate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Naucratis a fost întemeiat de fenicieni în delta Nilului după un plan rectangular, ce se regăsește, parțial, până astăzi în structura orașului actual Kom Gieif, iar Alexandria mai păstrează unele sectoare cu plan în tablă de șah, moștenite din epoca antichității. Textura suplă se regăsește în țesutul noilor cartiere construite/adăugate în secolul al XX lea, adaptată exigențelor unei vieți urbane moderne. O serie de orașe, în special cele cu funcții politice și comerciale din statele petroliere, au fost remodelate aproape
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Se practicau diverse metode consacrate de depășire a frontierelor biologice (permițând trecerea cocoșilor la producția de ouă). Expunerea la întuneric până în momentul când candidatul (și chiar candidatele) deveneau spontan ovigeni(e) și produceau Ouăle Luminii Culturale. Metoda era cunoscută din antichitate și este expusă de Aristofan în Păsările: La început era doar vidul și noaptea, Erebul negru și Tartarul larg, nici vorbă de pământ, de aer și de cer. Dar în adâncimile fără de sfârșit ale Erebului, noaptea cu aripi negre zămisli
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
din ploi și izvoare subterane. Prin adâncimea sa de 170m și suprafața de 6 kmp are cea mai mică întindere dar și cea mai mare profunzime dintre lacurile vulcanice, ale Italiei. Pentru scurgerea apei din lac în râul Tibru, în antichitate, în sec. al IV-lea î. H., s-a construit un tunel lung de 16 km, înalt de 1,8 m și lat de 1,2 m . Suprafețele împădurite și culturile de viță de vie de pe versanții craterului vulcanic nu
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
-lea î. H., s-a construit un tunel lung de 16 km, înalt de 1,8 m și lat de 1,2 m . Suprafețele împădurite și culturile de viță de vie de pe versanții craterului vulcanic nu îndreptățesc renumele, atribuit în antichitate„infernul”. AMARA lac fluviatil cu o adâncime de 3 m și suprafața de 156 ha situat pe terasa Ialomiței la 9 km depărtare de orașul Slobozia. Gustul amar al apei este dat de prezența sulfaților de natriu, magneziu și calciu
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
a cucerit deja mintea, inima și încrederea cititorilor Viața și opera unui gravor Din 1994 Pascal Quignard (n. 1948, Verneuil-sur Avre) renunță la orice angajament (învățământ universitar, lector editorial ș.a.) spre a se dedica exclusiv scrisului. Pasionat de muzică, de antichitatea greco-romană, dar și de Extremul Orient, Pascal Quignard debuta în 1976 cu "Le lecteur", urmat de "Carus" (1979), "Le voeu de silence" (1985), "Le salon de Wurtemberg" (1986), "Les escaliers de Chambord" (1989). Faima sa depășește granițele lumii literare, o dată cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Dosarul H; Monstrul" (1999, 264 p., traducere și note de Marius Dobrescu). Sfidând cenzura ideologică, Ismail Kadare a reușit în anii '60-'80 să survoleze (simuleze) doar canoanele realismului socialist oficial, elaborând de fapt repertoriul fantastic oferit de o misterioasă antichitate a eposului ilir: memoria unei homerice cetăți etnice și spirituale, etern primejduite, asediate și distruse de marile puteri, imperii, dictaturi etc. Astfel, Kadare aparține mai degrabă direcțiilor literare ce s-au conturat după 1913, când autoconștiința culturală a albanezilor va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
6. De admirat este exemplaritatea prieteniilor durabile cu intelectualii vremii, în special cu cei ardeleni. A stabilit cu mare parte din ei, colaborări de ordin cultural și mai târziu de ordin politic. Cu Vasile Pârvan, director al Muzeului Național de Antichități și ulterior, coleg cu Alexandru Lapedatu la Universitatea Dacia Superioară de la Cluj, ca profesor de Istoria Veche a Românilor a publicat în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, inscripțiile latine, 3D. Braharu, Alexandru I. Lapedatu. Note bio bibliografice, în (Omagiu) Fraților Alexandru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]