167,887 matches
-
ida=15375. ***Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, 2006, citat în 8 octombrie 2010, disponibil pe internet la adresa http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT FINAL CPADCR.pdf. ***Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994. ***Convenția ONU cu privire la drepturile copilului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 109 din 28 septembrie 1990. ***Decretul nr. 770 din 1
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
dar, la un moment dat, avură și intuiția, ca-ntre știință și religie pare a exista și un dezacord oarecare. Și atunci s-a văzut cea dintâi minune, după atâtea sute de ani: înfrățirea tuturor condeielor în fața pericolului comun și apărarea unui patrimoniu, care, deși-n litigiu, totuși nu excludea pe nimeni de la beneficii. Protestanți, catolici, ortodocși și evrei chiar, și-au ascuțit condeiele, ca să pună-n concordanță inextricabilele afirmațiuni biblice, cu noile și veridicele descoperiri științifice. Și acordul s-a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la începutul secolului IV, pe lângă persecuțiile creștinilor de către împărații păgâni, se mai vi încă o serie de dușmani în persoana filosofilor păgâni ca: Celsus, Crecens, Corneliu Fronton, Lucian din Samosata, Ammoniu, Saccas, Plotin, Filostrat, Ierocle etc., cari neavând alte de apărare; împotriva creștinismului, ce să lățea din zi în zi, începură să spună tot felul de minciuni, învinuind pe creștini de incesturi la cultul lor; de orgii excentrice în adunările lor tainice; de vrăjitorie și mâncătorie de oameni și copii. Îi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu știau latinește, iar rima aceea cu hidalgii și nădragii era prea greu de Înghițit. Pe deasupra, mijlocirea bunului cleric era subminată de ironiile acide ale Licențiatului Calzas: un clănțău de avocățel deștept, cinic și potlogar, asiduu prin tribunale, specialist În apărarea unor cauze pe care se pricepea de minune să le transforme În procese interminabile până Își curăța clientul de ultimul maravedí. Licențiatului Îi plăcea tărăboiul și mereu Încerca să-i ațâțe pe unii și pe alții. Nu vă lăsați, don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
neluminate. Dar pe acolo nu erau locatari și nici nu părea să fi existat vreodată; totul era cufundat În tăcere. Eventualii bandiți și asasini nu-l puteau surprinde cu ușurință pe Diego Alatriste, care, prevăzător, Își lua Întotdeauna măsuri de apărare. Pe de altă parte, foarte de timpuriu Învățase un principiu de bază al viețuirii și supraviețuirii: dacă Îți propui, tu Însuți poți deveni la fel de periculos ca oricare altul, ba mai abitir. Cât despre Întâlnirea din noaptea aceea, instrucțiunile erau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rău, să-l țină la respect. — Cruțați-l pe camaradul meu! strigă, pe când para un atac, Într-o spaniolă elementară cu un puternic accent străin. Cruțați-l pe camaradul meu! Situația aceea, neatenția și strigătele Îl făcură să neglijeze puțin apărarea; și la prima Încercare, după o fentă cu daga, căpitanul Îl dezarmă fără efort. La dracu’ cu englezul naibii, se gândea. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cum adică să ceri Îndurare pentru altul, când tu Însuți ești pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ministrul Înălță iar dintr-o sprânceană. — Am crezut Întotdeauna că incursiunea asupra Valenciei a fost o campanie glorioasă... — Înseamnă că ați fost prost informat, Excelență. Nu există glorie În a prăda case, a viola femei și a căsăpi țărani fără apărare. Olivares Îl asculta cu o expresie de nepătruns. — Potrivnici cu toții adevăratei religii, preciză el. Și foarte nedoritori să abjure, lepădându-se de Mahomet. Căpitanul ridică din umeri cu simplitate. — Poate, replică. Dar acesta nu era războiul meu. — Așa? Ministrul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gata să-și vândă sufletul și dracului în persoană, și mai abject decât înainte, prin atacuri împotriva te miri cui, dar nu și contra acelora care ar fi meritat cu adevărat demascarea publică. Ca-n fabulă, iepurele fără putere și apărare ajungea, pe sticla și pe hârtia marelui tartor mediatic, inamicul public numărul unu, în timp ce ogarul, copoiul și multe vietăți de pradă pozau în onorabili stâlpi ai societății... Căutând în continuare, sub priviri îi căzu o publicație nouă, aflată în primul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
impozitele sau scăzînd ratele dobîn-zilor. Obiectivul este ocuparea deplină a mîinii de lucru. b) Funcțiile economice ale Statului. Robert Musgrave distinge trei funcții economice ale Statului: o funcție de producție: Statul trebuie să preia în sarcină producerea bunurilor colective (educație, sănătate, apărare, politică ș.a.); o funcție de reglare, de stabilizare a activității economice. Statul trebuie, cu ajutorul politicii sale economice, să asigure creșterea economică, opunîndu-se tendințelor inflaționiste și recesioniste ale conjuncturii; o funcție de redistribuire a veniturilor, cu scopul menținerii coeziunii sociale și asigurării egalității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
producător. Sectorul public Piața nu poate asigura producția optimală a unei categorii particulare de bunuri: bunurile colective. Prin urmare, nu este necesară intervenția Statului pentru producerea acestei categorii de bunuri atunci cînd: 1) consumul unui bun este indivizibil (de exemplu, apărarea națională). Nu poate fi exclus un agent ce n-ar putea plăti, de unde necesitatea unei producții publice finanțate prin impozit ; 2) există efecte externe: dacă e vorba de externalități pozitive, producătorul economisește costurile pentru ceilalți agenți, dar acest serviciu nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
publice locale. Reprezentanții puterii centrale, sau ai administrației generale, sunt Prefectura și instituțiile teritoriale ale ministerelor (Inspectoratul Școlar, Direcția Muncii și Protecției Sociale, Direcția pentru Sănătate Publică ș.a.), ce îndeplinesc în teritoriu funcțiile clasice ale Statului (ordine publică, siguranță națională, apărare, justiție, lucrări publice de interes general). Prefectura, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, coordonează aceste activități, în corelare cu cele administrate de către autoritățile locale (Consiliul județean și primăriile), măsurile legislative și executive fiind armonizate la nivelul fiecărui județ de către reprezentanți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai slabă o reprezintă, totuși, schimbarea instituțională. Simpla schimbare a denumirii unor instituții, nu a dus și la necesara schimbare de mentalitate, aceasta fiind, în bună măsură, o chestiune de generații. Alți autori împart serviciile publice în: Servicii administrative generale (apărarea, ordinea publică, siguranța națională, justiția, protecția mediului ș.a.); Servicii sociale (asistența socială, asigurările sociale, locuințe ș.a.); Servicii intelectuale (învățământul, cultura și arta, cercetarea științifică, asistență medicală, relații publice ș.a.); Servicii economice (producerea și distribuția energiei electrice, a energiei termice, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ineficient, condamnat de istorie, chiar dacă din punct de vedere economic a înregistrat, în anumite condiții, unele realizări. 2) Serviciile publice sunt organizate în manieră descentralizată, autoritățile centrale avînd doar un rol reprezentativ pe plan local și exercită efectiv funcțiile privind apărarea, politica externă, politica monetară, garantarea stabilității macroeconomice ș.a. Trebuie reținut faptul că descentralizarea nu este un panaceu. Accesul la prosperitate nu se face prin simpla acordare de largi puteri decizionale autorităților locale și nu de a doua zi. Dar, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
deținerea sau utilizarea unui automobil, indicînd faptul că sumele reținute depășesc cheltuielile pentru întreținerea drumurilor, ei au dreptate. Dar ei uită faptul că prelevările asupra automobilelor nu servesc doar pentru domeniul rutier, ci o parte se duc și spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și cu credința într-o ordine naturală spontană. La fiziocrați, aceasta se concretizează prin faimoasa formulă "laissez faire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
puteri în domeniul politicii economice. FMI este un alt exemplu, sau B.M. 7. Grupurile de presiune, în care includem: sindicatele; patronatele; diferite grupuri de interese (asociații, firme străine, centre de lobby) ș.a. Acțiunea acestor grupuri de presiune vizează în principal apărarea pozițiilor cîștigate sau a intereselor categoriilor economice și sociale pe care le reprezintă. Ele pot acționa direct asupra celorlalți actori menționați, sau prin intermediul mass-mediei și, bineînțeles, al partidelor politice. Această influență tinde să fie instituționalizată. Prin urmare, actori numeroși intervin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
la această chestiune. Autorii liberali, clasici și neoclasici, rezervau autorității guvernamentale un rol minor în economie. Adam Smith, patriarhul științei eco-nomice, admitea ca legitimă și necesară intervenția statului atunci cînd vizează asigurarea cadrului legal necesar garantării libertăților individuale, ordinea publică, apărarea, educația de masă, dreptatea socială și chiar pentru unele lucrări publice de impact social major și care nu oferă atractivitate pentru întreprinzătorul privat, din pricina profitabilității scăzute. Deci, un guvern bun e un guvern minim. În mod obișnuit spune autorul scoțian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
din vînzări. Exemple: școli, sisteme de transport, servicii de sănătate, TV prin cablu etc. Bunuri pur publice: -costuri de excludere mari; -produse de către guvern, sau de firme private contractate de guvern distribuite prin bugetul public; -finanțate din taxele obligatorii. Exemple: apărarea națională Sursa: CV. Brown, P.M. Jackson, Public Sector Economics, Blackwell. 1990. S.J. Bailey ilustrează în altă manieră cele mai importante caracteristici ale bunurilor publice, mixte și private, astfel: Tip de marfă Bunuri pur publice Bunuri amestecate Bunuri de merit Bunuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și simplu o absență sau o degradare a dreptului de proprietate, iar acesta trebuie restaurat, refăcut. Indemnizarea preventivă a unui poluator potențial de către cei care-i sunt victime nu este, din acest punct de vedere, decît o formă particulară de apărare a dreptului de proprietate prin alte mijloace. Ceea ce înseamnă că internalizarea costurilor sociale este mai întîi o problemă de definire și de apărare a dreptului la proprietate. Iar pentru a-l apăra, piața rămîne pentru R. Coase mijlocul cel mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cei care-i sunt victime nu este, din acest punct de vedere, decît o formă particulară de apărare a dreptului de proprietate prin alte mijloace. Ceea ce înseamnă că internalizarea costurilor sociale este mai întîi o problemă de definire și de apărare a dreptului la proprietate. Iar pentru a-l apăra, piața rămîne pentru R. Coase mijlocul cel mai bun. 2.2.3. Dezbaterea Coase Pigou Se poate spune că A.C. Pigou a fondat prima școală de gîndire în domeniul economiei publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prefera să-și înceteze emisiile. Invers, cele care vor înregistra un cost superior, vor continua emisiile, cumpărînd drepturi de poluare, dar totalul lor va fi atunci acceptabil. Principiul comercial al selecției, cu toate exigențele sale, este pus aici în serviciul apărării mediului de viață. Acesta este unul dintre rezultatele cele mai paradoxale ale economiei publice moderne. 2.2. Prețul serviciilor publice Prețul este o categorie economică centrală, un punct nodal al ori-cărei economii, adunînd și răsfrîngînd influențe în toate sferele vieții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
creșterea numărului de decese, chiar dacă costul monetar ce rezultă pentru colectivitate este mai mult decît compensat de alte avantaje. Se înțelege faptul că o prioritate non-economică se impune aici. Acest demers poate fi întîlnit în proiectele privind sănătatea publică sau apărarea națională: primul caz este considerat, de exemplu, ilustrarea principiului rowlsian al justiției sociale, dacă nu ar fi acceptate proiecte ce reduc calitatea îngrijirii acordate celor mai sărmani; în al doilea caz, se refuză un proiect care ar pune în cauză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cu titlu temporar (avansuri, împrumuturi). Compoziția cheltuielilor publice, conform bugetului de stat al României, cuprinde următoarele grupe: 1) Cheltuieli social-culturale (învățămînt, cultură și artă, asistență socială, tineret și sport etc.); 2) Cheltuieli de gospodărie comunală și locuințe; 3) Cheltuieli pentru apărarea națională; 4) Cheltuieli pentru ordinea publică; 5) Cheltuieli cu autoritățile publice (Președinție, Parlament, Guvern, organele autorității judecătorești ș.a.) 6) Cheltuieli pentru acțiuni economice (cercetare științifică, sub-venții pentru industrie, agricultură, mediu, transporturi și telecomunicații ș.a,); 7) Alte acțiuni; 8) Transferuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
obiectivele nu pot fi decât limitate. Totuși, în democrațiile consolidate, nucleul dur al sistemului administrativ este reprezentat de guvernările locale. Acestea au trei funcții de bază: • furnizare eficientă a serviciilor publice de interes local; • asigurarea participării populației la deciziile adoptate; • apărarea împotriva abuzurilor puterii centrale. Putem sesiza aici o anumită contradicție între caracterul dorit larg democratic al deciziilor adoptate și necesara lor eficiență economi-că. Cuvîntul magic este aici echilibrul, ca și în privința raporturilor de competențe și responsabilități dintre administrația centrală și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de către un individ este exclusiv. O tomată este un bun privat: dacă este consumată de un individ, nu poate fi consumată și de un altul. Există însă bunuri colective: filmul proiectat într-o sală de cinema, rețeaua rutieră, iluminatul public, apărarea națională, transportul în comun, justiția, poliția, cursul acesta de economie etc. Un bun colectiv este un bun ce poate fi utilizat simultan de mai mulți indivizi, astfel încît consumul unuia să nu reducă, să nu afecteze consumul celorlalți. Se înțelege
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bun). În revanșă, farul care luminează un recif în plin ocean este un serviciu colectiv pur. Cum ar putea un producător privat să excludă de la beneficiile sale navigatorii privați care nu plătesc serviciile aduse? La fel, majoritatea marilor servicii publice (apărare, poliție, justiție, infrastructură rutieră etc.) sunt servicii colective pure. Pentru acest tip de servicii sau produse, fiecare individ știe, într-adevăr, că o dată produse, ele vor servi tuturor, atît celor care plătesc cît și celor care nu plătesc. În consecință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]