9,963 matches
-
MARE COINCIDENȚĂ ! Mi-am adus aminte că citisem pe net un articol care explică că mașinile care se închid cu telecomandă nu sunt sigure deoarece se poate bruia semnalul dat de această și mașina nu se închide... deși tu ai apăsat pe buton și ești sigur că s-a închis. Citește mai mult Salut,Astăzi, 10 februarie 2011, am avut ceva de rezolvat în zona Piața Coșbuc - Bulevardul Libertății (București). Am parcat mașina în fața sediului RCS-RDS, am rezolvat ce aveam de
SURSĂ NEPRECIZATĂ [Corola-blog/BlogPost/341697_a_343026]
-
MARE COINCIDENȚĂ !Mi-am adus aminte că citisem pe net un articol care explică că mașinile care se închid cu telecomandă nu sunt sigure deoarece se poate bruia semnalul dat de această și mașina nu se închide... deși tu ai apăsat pe buton și ești sigur că s-a închis.... Abonare la articolele scrise de sursă neprecizată
SURSĂ NEPRECIZATĂ [Corola-blog/BlogPost/341697_a_343026]
-
și-a pus mâna streșină să vadă dacă ești tu, Doru fiul iubit, mirându-se, cum de ți-ai făcut timp să-i deschizi poarta și ai venit s-o vezi. Nu aveam intenția să intru, dar mâna mea a apăsat pe clanța de la poartă dintr-un reflex al obișnuinței și am intram fără să bat. M-am apropiat de bătrână, am sărutat-o pe frunte și i-am ascultat vorbele dulci de heruvim, fără să o-ntrerup. - Când Doru meu
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
era moș Cotârlă, un consătean ale cărui obiceiuri erau foarte bine cunoscute. Prin urmare, toți se făcură că nu-l văd, fiindcă iscusința sa de a bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini cu cotul de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire: - Stane, un țoi dă rachiu! Rapid! Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
de brici, și răspundea salutului meu: - Be-e-eee... - Dar de ce a suferit? Îndrăznesc să întreb. - Ee, tată, poveste lungă... Jarul se mișcă în semicerc dinspre scrumieră înspre tăblia patului, se aprinde așa cum străluceau cărbunii de la fierăria lui nea Sile când acesta apăsa, cu tot trupul aplecat, pe scândura foalelor, zăbovește acolo sus cât să-și liniștească strălucirea apoi începe să se miște ușor prin aer, semn că tata gesticula, nu putea să rostească o vorbă fără a arăta cu mâna “ce și
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
bătut la viața lui... - Ai auzit tu asta? - E, am auzit, nu a descoperit jandarmul nimic, de unde să știu eu? Vorbește lumea la crâșmă... - Gura lumii slobodă! - Da’ nici fum fără foc! Mama s-a răsucit pe pernă, tata a apăsat chiștocul în scrumieră, mi-am tras plapuma peste cap după ce am mai privit o dată steaua ca un ochi alb. Căldura m-a luat în brațe, toropindu-mă... Referință Bibliografică: Nea Tache / Vasile Dumitru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1372
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU RUINELOR Lui Vasile C a rlova Printre ruine, că printre amintiri, colc aie șerpii cei negri, de casă - priveliștea e sinistra, și-n taină, m-apasă și strălucește, totuși, perfidă-n priviri - pe fiecare piatră doarme-o reptilă și suge sângele soarelui și-al iederii - mă tem s-o mângâi cu degetele încrederii, s-o trezesc, mi-e și sila și milă - mă strecor, mai departe
ELOGIU RUINELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341208_a_342537]
-
Chiar dacă n-avem milioane de euro în conturi și offshore-uri în Cipru, chiar dacă n-am fost autorii unui hexigenocid asupra concetățenilor noștri, vom trăi cu senzația că acolo sus e un Big Brother care ne ascultă, ne urmărește și ne apasă discreționar pedala de accelerație. Aceasta este ultima și cea mai otrăvitoare moștenire pe care ne-o lasă Dan Condrea.
SRI, moartea, frica () [Corola-blog/BlogPost/337981_a_339310]
-
globală. Se face galben. Verde. Un bătrân înalt traversează foarte greu, de-abia merge. A rămas ultimul pe trecere. Instantaneu, claxoane. Multe, un cor cacofonic. Un tânăr din dreptul meu, mai tânăr ca mine, pe banda 1, înjură lung și apăsă claxonul cu fața tumefiată. Se aud și alte sudălmi. Bătrânul se întoarce, nedumerit, cu o expresie deznădăjduită pe chip. E Mircea Albulescu. De-abia merge. Mașina din fața mea demarează în trombă, foarte aproape de el, șoferul țipă ceva neinteligibil, coloana se
Mircea Albulescu s-a dus să moară, însoțit de un cor de claxoane și înjurături. „Un bătrân înalt traversează foarte greu strada, de-abia merge…” () [Corola-blog/BlogPost/337989_a_339318]
-
ani mai târziu, experimentul Marinei Abramović a ajuns global. Trăim în el în fiecare zi. Avem contextul, provocarea și pistolul. Doar că nu există un singur glonț, la fel cum nu există nici cei care să ne oprească din a apăsa trăgaciul. Fumători vs. nefumători, susținători ai drepturilor pentru persoanele homosexuale vs. Coaliția pro Familie, susținători ai unui partid politic vs. susținătorii altui partid, pro avort vs. pro-life etc. Exemplele pot continua, dar cred că v-ați făcut o idee. Contextul
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]
-
politic vs. susținătorii altui partid, pro avort vs. pro-life etc. Exemplele pot continua, dar cred că v-ați făcut o idee. Contextul, galeria de artă din Belgrad, este internetul. Acesta este locul în care devenim judecători, procurori și călăi și apăsam trăgaciul în fiecare zi. Acesta este locul în care umanul devine obiect, iar cuvintele arme. De fiecare dată când apare un eveniment care generează păreri diferite, ia naștere ura. O ură viscerală, homicidală, exprimată cu voluptate. Iar această ură este
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]
-
zi reiterăm acest experiment, demonstrând același rezultat, de fiecare dată. Nu putem și nici nu este dezirabil să combatem ura prin lege. Dar putem să ne oprim pentru un moment și să reflectăm asupra pistolului din mână. Este necesar să apăsăm trăgaciul sau o facem din dorința de a ne justifica existența? Mai departe, apăsam pentru că este mai simplu și mai la îndemână decât să explicăm, să ascultăm și să conversăm? Pentru că în acest caz nu există nicio diferență între un
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]
-
nu este dezirabil să combatem ura prin lege. Dar putem să ne oprim pentru un moment și să reflectăm asupra pistolului din mână. Este necesar să apăsăm trăgaciul sau o facem din dorința de a ne justifica existența? Mai departe, apăsam pentru că este mai simplu și mai la îndemână decât să explicăm, să ascultăm și să conversăm? Pentru că în acest caz nu există nicio diferență între un individ complet manipulat de un anumit post de televiziune și un individ care se
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]
-
de osteosinteză (șurub) ce a determinat hemoragie meningee mielitică impotantă, fără legătură cu cauza medicală a decesului, dar încadrată din punct de vedere medico-legal într-un indice de gravitate de 70-80 de zile de îngrijiri medicale, cu potențial evolutiv grav”. Apăsați pe imagine pentru a mări Pentru a-și îngriji mai bine fiica, Ana Maria Găman a devenit asistentă medicală. După moartea ei a lucrat o vreme ca asistentă pe Ambulanță. „Eu lucrez în baza unui certificat de liberă practică. Dacă
„Burnei mi-a spus că oricum murea, asta e viața, sunt tânără, pot să mai fac un copil...dar ai văzut ce dreaptă era?...” () [Corola-blog/BlogPost/338045_a_339374]
-
distrus complet opoziția internă. Turcii care sunt împotriva măsurilor adoptate de președinte nu au alternativă politică în acest moment. Însă, cum nu te poți baza doar pe lipsa de alternativă a oamenilor pentru a le căpăta sprijinul, Erdogan a mai apăsat un buton sensibil - nostalgia imperială. Am fost măreți, am făcut întreaga lume să tremure, am cucerit teritorii vaste și am reprezentat un capitol important în istoria umanității. Putem să o facem din nou. Nu avem nevoie să ne rugăm de
Am ajuns să trăiesc cu frică () [Corola-blog/BlogPost/338040_a_339369]
-
un caraghios militant? Vreți să vedeți cum îi este rușine de banii părinților săi, obținuți prin “exploatarea sclavilor”, dar se bucură de toate avantajele aduse de acești bani, în loc să culeagă mere, să dea la sapă, să muncească la asfaltarea drumurilor? Apăsați AICI. Rețineți numele acestui mancurt — Daniel Vogel — fiindcă există toate șansele ca peste zece, cinsprezece ani să-l regăsiți printre numele membrilor Congresului. Cum ar putea fi altfel? În limba română o asemenea stare este definită de acel “Peștele de la
Arderea steagului și țara care își pune singură ștreangul de gât () [Corola-blog/BlogPost/338111_a_339440]
-
ne țină aproape de familia Stark și mai ales de Ned, ei constituind nucleul dur de băieți buni. În paralel, a mai „cultivat" câteva personaje, dar nu asiduu. Odată cu moartea lui pater familias, ne-a descentralizat preferințele pentru erou și a apăsat pe pedala accelerației, bombardându-ne cu evenimente și strecurând odată cu fiecare incident noi informații despre actualii protagoniști, dar și noi personaje, și cultivându-ne astfel apetențele pentru unul sau alt personaj, dar neacordându-i niciunuia cât timp i-a dedicat
Nouă motive pentru care suntem fascinați de „Game of Thrones” () [Corola-blog/BlogPost/338154_a_339483]
-
ale tinereții valuri. O mai mare adaptabilitate... Până la urmă, e vacanță. Poți privi totul cu un zâmbet. Iar recluziunea face bine, dar cu măsură... Condiții în care, ca un bun chiriaș al vieții, voi face precum Topîrceanu: „...simt că m-apasă păreții, -/Eu sunt chiriaș trecător:/ În scurtul popas al vieții/ Vreau multe schimbări de decor... C-așa mi-e viața - o goană,/Și astfel durerile trec.../ Rămâi sănătoasă cucoană,/Că-mi iau geamantanul și plec!”
ce emisiuni adevărate poți găsi la TV, dacă ai răbdare să le cauți puțin () [Corola-blog/BlogPost/338163_a_339492]
-
bună m-a ajutat să văd dincolo de pereții „redutei” care mi s-a părut a fi pentru mine în dimineața asta sediul PMB și iată ce-am observat (vezi foto!): patru oameni în picioare și cel puțin nouă locuri libere! Apasă pe fotografie pentru a mări! Așa am fost tratat, ca bucureștean,de instituția Primăriei Municipiului București. Ca simplu cetățean bucureștean, am fost împiedicat să asist la o ședință a CGMB din 28 12 2016 și să exprim un punct de
După ce noua administrație locală din București a trecut pe șest un PUZ pentru „un ansamblu rezidențial”, mi-am luat o zi liberă de la birou și m-am dus la ședința CGMB () [Corola-blog/BlogPost/337748_a_339077]
-
am băgat pe soțul în față, că el a făcut rezervarea cu o seară înainte, în timp ce eu emiteam niște facturi după ce achitasem altele, ca să fiu la zi cu toate îndatoririle de business. Doamna a continuat să zâmbească, a început să apese pe niște butoane, s-a întors la un moment dat cu spatele la noi, a revenit cu o bucată de hârtie și două brățări, ne-a întins formularul de cazare și, după ce ne-a introdus cartelele de la cameră în cartonul aferent și
Litoral la cinci stele în septembrie. „Nu știam că a fost predată camera, am crezut că e goală”. „Bine că nu sunt goală eu, zic. Ne-am scutit de o emoție în plus” () [Corola-blog/BlogPost/337770_a_339099]
-
cu un diametru de 12 centimetri. Nu mai văzusem așa ceva. Se mărise prin dilatație, din cauza insuficienței cardiace avansate, a unei stenoze aortice, a unei insuficiențe mitrale severe. Cu toate acestea, inima își găsise singură un echilibru. - Au, mă doare când apăsați acolo! - Aici? Dar ce aveți aici? - Cancer. Cancer de sân. M-am retras la birou, răsfoind aievea foaia de observație. Era un neoplasm de sân stâng, printre maldărul de diagnostice. Un neoplasm care stârnea o pleurezie stângă, ce se tot
Inima doamnei Maria () [Corola-blog/BlogPost/337792_a_339121]
-
maculatură. Și asta îmi dă mie voie să petrec aproximativ 2 ore completând acele informații, o binevenită variațiune de la viața mea monotonă. E un exercițiu de meditație aproape, ca orice activitate în care nu trebuie să îți folosești deloc creierul. Apăs Submit și îmi văd de viața mea. Aproape instantaneu primesc un email de confirmare: vă mulțumim pentru interes, vai cât de mult vă apreciem, suntem convinși că sunteți extraordinar (deși nu ne-am cunoscut niciodată) și așa mai departe. În
Cum am dat interviu de angajare cu un robot de resurse (in)umane. După ce m-a pus pe hold, i-am dat următorul feedback () [Corola-blog/BlogPost/337844_a_339173]
-
ramuri maronii. Nu îi distingeam de-a-ntregul. Apoi am văzut cum s-au stins petele rozalii și am văzut o pată albă alergând printre ramuri. Era căciula unuia dintre ei. Gândurile mi-au tropăit prin minte mult timp și mă apăsau mai tare decât răceala. Mi le îndredințez acum cititorilor acestui text, sperând la mai bine pentru copiii ca Radu. Iar ție, România, îți încredințez acest copil rătăcit și am încredere în tine că o să-i dai un drum coerent. Poate
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
o dzâs! - Ș-atunci țâganu hăsta de unie știe? - Știe, băăă, a spus Unchiu serios, că-i șoloimânar. Au izbucnit toți într-un hohot batjocoritor. Pe la trei dimineața însă, s-a stârnit o furtună de-ai fi zis că cerul apasă pădurea și culcă brazii la pământ. A plouat zdravăn până dimineață la șase și, în mod straniu, n-a plouat decât pe Slavei. În sat și pe munții dimprejur nu fusese măcar un nor. La muls și la masa a
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
ani. Pentru că nu-mi plac reîntâlnirile familiale forțate circumstanțial, am plecat spre vară-mea după o oră de coate pe sub masă și nimicuri împachetate conversațional. Ascult Helen la căști și atmosfera nu devine mai festivă. Liniștea străzii e apăsătoare și apasă mai tare cu fiecare șir de beculețe atârnat de streașinile caselor. Colindătorii sunt goniți sau pur și simplu ignorați. Pentru că sunt țigani negricioși, noi nu mai avem copii în cartier. Observ o mașină care merge încet pe marginea străzii și
Acum două seri, într-un cartier al Constanței, o mașină a oprit lângă mine, iar un bărbat m-a întrebat dacă nu vreau să fiu „ajutorul Moșului” () [Corola-blog/BlogPost/337890_a_339219]