134,309 matches
-
celelalte. Căci iată aici singura credință care mai subzistă în lumea modernă, când în jurul nostru se prăbușesc toate credințele: convingerea deja întâlnită și universal răspândită potrivit căreia cunoașterea înseamnă știință. Dacă, pentru a evalua raportul dintre știință și cultură, facem apel la criteriul artei, ne cuprinde amețeala, căci ne găsim cu adevărat în fața unui neant. Arta în adevăr este o activitate a sensibilității, desăvârșirea puterilor sale, în vreme ce, eliminând din natură calitățile sensibile, știința modernă își definește domeniul propriu și se definește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dispune în Dimensionalul extatic al fenomenalității, adică în aparența unei lumi, ea nu poate exhiba în aceasta realitatea sa proprie, ci doar să se reprezinte în ea, sub forma unei reprezentări ireale, a unei "simple reprezentări". Iată de ce arta face apel la imaginație, care este facultatea de a-ți reprezenta un lucru în absența sa, deoarece, ca reprezentare a vieții, ea nu o poate de fapt înfățișa decât ca absentă, ca acel ens imaginarium în care ea se proiectează, care i
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să intervină în ea sau, dacă acest lucru este imposibil, neutralizând această intervenție, tratând-o pe aceasta chiar ca pe un proces obiectiv cea dintâi, experimentarea în viață, nu are altă cale și, fără îndoială, alt scop decât să facă apel la Individ ca la un donator care nu dă nimic altceva decât pe el însuși, care se riscă pe el însuși, care va face din adevăr propriul său destin, propria sa viață. Marea vânătoare în care viața se oferă ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ipoteza metodologică asumată a fost aceea după care, atât în cercetare, cât și în viața de fiecare zi, tendința firească este aceea de a căuta răspunsuri mai cu seamă problemelor pe care le întâmpini în mod nemijlocit. Am considerat că apelul la experiența directă poate fi extrem de productiv 17. Am urmărit, după o observație a Sandrei Harding (1993, p. 69), să folosesc „sistematic situaționarea/localizarea socială a subiecților cunoașterii ca o resursă pentru maximizarea obiectivității”. Ipoteza avută în atenție, din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
realizează numai pentru persoanele asigurate social, mai cu seamă pentru cele care lucrează în sectorul „de stat”; persoanele angajate în sectorul privat sunt de cele mai multe ori determinate de mecanismele economiei de piață să opteze între carieră și familie (în sensul apelului direct la beneficiile privind protecția maternității, privind creșterea copiilor prin întreruperea pentru o perioadă a activității profesionale). Femeile care nu au fost angajate (inclusiv casnicele) și cele care sunt șomere de mult timp nu beneficiau de măsuri de protecție a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de tipul relațiilor personale. Mai mult, efectele care decurg din folosirea cotidiană a tehnicilor informaționale permit observația conform căreia rolul bunicilor spunând povești poate să fie suplinit de televizor, iar locul tatălui ca partener de joacă să fie substituit prin apelul la calculator. Presupunând că familia monoparentală ar fi o familie închisă, ar decurge în planul consecințelor o mărire a gradului de solidaritate intrafamilială 14, o coeziune mai ridicată. Starea de echilibru momentană nu ar avea însă urmări pozitive pe termen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai bune de a răspunde solicitărilor. Dezvoltarea în plan personal a membrilor familiei este susținută de suportul afectiv oferit de familie, dar presupune și intrarea în relații extra-familiale diverse. În cele mai multe cazuri, resursele insuficiente fac necesare colaborări în afara familiei, chiar apelul la sprijinul direct al altor persoane. 2. Starea de fapttc "2. Starea de fapt" În societățile occidentale contemporane, problematica familiei cu un singur părinte este din ce în ce mai amplu luată în considerare din perspectiva cercetării și a politicilor publice. În unele țări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
altă strategie existențială ar putea fi aceea în care mamele singure au disponibilități mai mari pentru relații parteneriale cu copiii, dezvoltă diverse modalități de întrajutorare în favoarea familiei lor. Bărbații părinți singuri implică mai puțin copiii în treburile casei, dar fac apel la ajutor din afară. Rolul parental este mai bine articulat dacă tatăl s-a aflat împreună cu copilul său în permanență, iar interacțiunea cu copilul a fost timpurie. Un alt factor, care contribuie mult la optimizarea relațiilor părinte-copil, se referă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
modul cum presupozițiile neexplicitate, dar și reflecțiile curente asupra reglementărilor în vigoare influențează vizibilitatea socială a problemei în cauză, îngreunând intrarea acesteia pe agenda formală, ca problemă specifică. Atunci când suntem constrânși să decidem, să operăm selectiv între alternative posibile, facem apel la criterii de evaluare asupra stărilor de fapt, ne susținem punctele de vedere prin trimitere la un complex mai larg de idei, ne bazăm pe acele seturi de adevăruri în care credem. Când o problemă complexă, cum ar fi cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
2000, p. 198). În mod incontestabil, se remarcă un clivaj între rolul patern și cel matern. Așa se face că familia monoparentală este condusă în cele mai multe cazuri de mamă, iar starea economico-financiară a familiei este precară, făcând de multe ori apel la sprijinul de factură publică. Într-o altă ordine de idei, din experiența internațională 18, este știut că un suport generos pentru mamele singure poate avea efecte secundare negative: încurajează fetele tinere să dea naștere copiilor, fără să-și asume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cultura specifică grupului sunt transmise de la o generație la alta. Deși familia a cunoscut în ultimul timp un proces de desacralizare și dezinstituționalizare, pentru mulți tineri, constituirea unei familii devine o problemă predominant personală (I. Mihăilescu, 1999, p. 111). Totuși, apelul la familie ca principală resursă în sprijinul membrilor ei rămâne o constantă a societății contemporane. De pildă, în România, ajutorul social bazat pe testarea mijloacelor are drept sistem de referință familia. Optând pentru familie ca unitate de apreciere a venitului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
interumane stabilite, prin efectele asupra persoanelor îngrijite) instituționalizării (internării persoanei dependente într-o instituție specializată) și preferabilă, permițând un trai cât mai normal, într-un mediu familiar, alături de persoanele dragi. Atunci când o politică publică urmează să fie implementată, se face apel la un set de mijloace (considerate adecvate pentru transpunerea acesteia în practică). De exemplu, politicile educaționale, cele privind sănătatea populației, politicile pentru echilibrarea pieței muncii și în vederea combaterii șomajului, cele de suport pentru persoanele dependente; toate aceste tipuri presupun familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în practică). De exemplu, politicile educaționale, cele privind sănătatea populației, politicile pentru echilibrarea pieței muncii și în vederea combaterii șomajului, cele de suport pentru persoanele dependente; toate aceste tipuri presupun familia și comunitatea ca instrumente voluntare de intervenție socială. Argumente în favoarea apelului la familie și comunitate, ca instrumente ale politicilor publice, pot fi: • familia și comunitatea asigură o îngrijire mai adecvată a membrilor săi, fiind în același timp o problemă de responsabilitate și solidaritate interumană; • apelul la familie și comunitate primește întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
voluntare de intervenție socială. Argumente în favoarea apelului la familie și comunitate, ca instrumente ale politicilor publice, pot fi: • familia și comunitatea asigură o îngrijire mai adecvată a membrilor săi, fiind în același timp o problemă de responsabilitate și solidaritate interumană; • apelul la familie și comunitate primește întotdeauna un sprijin politic puternic; • costurile pe care trebuie să le suporte guvernul sunt foarte reduse, constituind ajutoare de tipul alocației pentru copii (A. Miroiu, 2001, p. 150). Tendința de a face apel la familie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
solidaritate interumană; • apelul la familie și comunitate primește întotdeauna un sprijin politic puternic; • costurile pe care trebuie să le suporte guvernul sunt foarte reduse, constituind ajutoare de tipul alocației pentru copii (A. Miroiu, 2001, p. 150). Tendința de a face apel la familie și comunitate este cu atât mai mare cu cât numărul problemelor pe agenda formală este mai consistent, iar complexitatea acestora nu permite soluții imediate. Așa, de exemplu, pot fi amintite la un nivel general costurile sociale presupuse de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
principii cu o aplicabilitate universală, bazată pe dreptate și corectitudine), iar femeile spre o etică a grijii (bazată pe recunoașterea importanței contextelor particulare și asumarea relațiilor)20. De aici, se poate considera că bărbații tind să-și impună autoritatea prin apelul la legi și norme, făcându-se cumva exponenții acestora, iar femeile ar realiza mai mult o condiționare de factură afectivă, purtând de grijă și fiind sensibile la menținerea unor relații armonioase. Etica drepturilor se bazează pe egalitate și se axează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
În discuția de față, am luat în considerație doar dependența față de voința și decizia altor oameni. Dintr-o perspectivă diferită (și, de altfel, trecută sub tăcere chiar la nivelul simțului comun), dependența poate însemna spijinul necondiționat, la care bărbații fac apel în cadrul familiilor lor. Dependența definește postura acelor tați care contează pe munca neretribuită a femeilor pentru creșterea copiilor și îngrijirea caselor lor. Desigur, „dependența” nu definește poziția mamei singure, care le face pe toate: creșterea și îngrijirea copiilor, îngrijirea gospodăriei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
remarc posibilitatea ca mama singură să se afle în situația respectivă pentru că tatăl este dispărut, plecat de lângă familie, aflat în detenție sau decedat. Divorțul este o modalitate improprie de destrămare a cuplului. Lipsa actelor de căsătorie (a actelor în general), apelul cu dificultate la autorități, reținerile privind reglementarea conflictelor în afara etniei sunt argumente împotriva recurgerii la divorț. În cazul unor conflicte în cuplu, forma cea mai probabilă este separarea membrilor acestuia. Familiile monoparentale în comunitățile rome tradiționale se compun, în cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pot să intre în relații unii cu alții și să le dezvolte în condiții echitabile, în măsura în care încheie și respectă contracte prin care își protejează interesele. Ca formă de mediere a relațiilor dintre indivizi, contractele își dovedesc valențe funcționale deosebite. Făcând apel la această modalitate, ce conferă o anumită siguranță privind respectul acordat persoanelor implicate și o mare transparență a felului în care își urmăresc interesele, oricine poate să își constituie și să își păstreze o familie. Contractele presupun consimțăminte explicite din partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
complicat și ineficient care ne deturnează de la adevărata bună înțelegere. Citind o carte, ne așteptăm ca, dincolo de ceea ce ni se prezintă în mod direct, să regăsim, implicit, și modul personal al autorului de a înțelege lumea. Cât este de legitim apelul la experiență? Ne putem asuma o obiectivitate suficient de bună în redarea faptelor de viață, astfel încât ceea ce gândim să fie relevant și pentru ceilalți? Ce tip de experiență se pretează la a fi făcută cunoscută? De multe ori, valoarea relatării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să fie relevant și pentru ceilalți? Ce tip de experiență se pretează la a fi făcută cunoscută? De multe ori, valoarea relatării depinde doar de modul mai mult sau mai puțin elegant de a realiza aducerea în atenție a experienței. Apelul la experiență poate fi o modalitate de a pierde sau de a câștiga respectul de sine1. Așa se face că experiența este invocată nu atât pentru ceilalți, cât pentru punerea de acord a celui care scrie chiar cu propria lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
singuri începând cu șansele diminuate pe piața muncii până la inexistența timpului lor liber. Mamele singure sunt frecvent plasate în grupuri socioprofesionale mai defavorizate decât tații aflați în situații similare. În cele mai multe cazuri, aceștia își păstrează locul de muncă și fac apel la familia extinsă sau la persoane care-i pot ajuta la îngrijirea copiilor, în timp ce femeile părinți singuri, având și venituri mai mici, încearcă să facă față, mai cu seamă prin efort propriu, atât solicitărilor de la locul de muncă, cât și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a și zăbovit până să-i dea șefului escortei sale de gărzi În civil ordinul de a interveni și a opri tumultul. Și taman când se pregătea să deschidă În sfârșit gura pentru un ordin regal și fără drept de apel, l-a surprins și pe el ca pe noi toți irupția lui don Francisco de Quevedo, binecunoscut Curții În fel și chip. Dar surpriza cea mare abia urma să vină. Și asta pentru că poetul strigase numele lui Alatriste intrând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de aur ce încadra copertele și deosebita calitate a hârtiei, la fel cum aș fi făcut-o eu însumi. Doré, trebuia să repete de fiecare dată pentru vânzătorii neștiutori. Doré. Ei căutau în rafturi, în cartoteci și în cataloage, făceau apel la computere, unii dintre ei telefonau și la colegi și specialiști în lucrări exclusive, ilustrate, dar până la urmă veneau înapoi cu răspunsul descurajator că o asemenea carte nu fusese tipărită niciodată, nu exista, nu existase niciodată, trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și gesticulând bezmetic, de-i sărise peruca arămie de pe scăfârlia bearcă drept în coșul de gunoi, urlase în receptorul telefonului la șeful tipografilor să oprească ediția. Dar era prea târziu. În ziua următoare, Bart fusese concediat fără nici un drept de apel. Dimineața unui băiat cuminte Șase și zece minute. Soarele de-abia se trezea din somn. La ora aceea matinală, pe forum nu părea să fie nimeni. Ultimele mesaje datau de la ora 2,35 a. m., urmată de un hiatus temporal: după
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]