16,661 matches
-
vedea e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect al naturii care trebuie studiat în mod individual, cu istoria, cu obiceiurile, cu rasa, cu natura teritoriu lui său, toate acestea deosebite și neatârnând câtuși de puțin de la liberul arbitru al indivizilor din cari, într-un moment dat, se compune societatea. De aceea, dacă tendențele și ideile noastre se pot numi reacționare, epitet cu care ne gratifică adversarii noștri, această reacțiune noi n-o admitem decât în înțelesul pe care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
eforturilor polonezilor de refacere a unității teritoriale a statului lor. În cazul în care manevră ar fi reușit, Imperiul Otoman ar fi fost implicat într-un nou război cu Rusia și cu Austria, ceea ce ar fi permis Franței să devină arbitru al situației, calitate în care ar fi putut să-și consolideze pozițiile în sistemul politic continental. Ideea a fost clar exprimată de Raymond Verninac de Sainte-Maure care, la 5 mai 1795, îi dezvăluia lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson proiectul Republicii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
zdrobit-o pe cea austriacă, în celebra bătălie de la Marengo, din 14 iunie 1800. Ca urmare, Austria a fost nevoită să încheie o nouă pace cu Franța, cea din 9 februarie 1801, care asigură celei de a doua calitatea de arbitru necontestat în Peninsula Italica 125. Preluarea conducerii Cabinetului britanic de către William Pitt, în anul 1783, a marcat o cotitură radicală în orientarea politicii externe a acestuia. Dacă în timpul mandatului lui Fox, secretarul Foreign Offis-ului, politica Angliei în Europa a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
mai fi putut schimba ordinea clipelor existenței mele. Într-adevăr, doar atunci! Fiindcă mai târziu, zilele, orele, clipele se înlănțuiră strâns, și nicăieri nu mai apăru pentru mine verigă desfăcută sau mai slabă care putea fi ruptă și liberul meu arbitru, libertatea mea să reapară și să ies din jocul hazardului. Așa simțeam atunci, că nu mai era posibil! Dar să vedem... Da, așa este, aceea a fost clipa, fiindcă până atunci, timp de câțiva ani n-a mai apărut în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de o parte, din vânzarea produsului, iar pe de altă parte, din publicitate. Acest din urmă venit aduce în scenă intervenția a altor actori: plătitorii de publicitate privați și statul (în calitatea lui de plătitor de publicitate, dar și de arbitru al regulilor economice). Prima categorie finanțează instituțiile media prin publicitate, selecția între acestea făcându-se, de cele mai multe ori, pe baze comerciale, prin analiza volumului tirajului și a publicului țintă. Cea de a doua, reprezentată de stat și instituțiile subordonate, ține
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sta acolo până ce ambele guverne nu se vor fi înțeles la un fel. [21 august 1881] ["O TELEGRAMĂ DIN STAMBUL... O telegramă din Stambul aduce știrea că Poarta ar fi rugat puterile semnătoare Tractatului din Berlin să primească rolul de arbitru în cauza diferendului pendinte între Poartă și România relativ la monăstirile din muntele Atos. Puterile vor decide după ce mai întîi România își va fi precizat atitudinea în această afacere. [21 august 1881] ["ASUPRA CONFLICTULUI DE GRANIȚĂ... "] Asupra conflictului de graniță "Nemere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
jumătate a secolului al XX-lea, doi președinți, Richard Nixon (republican) și Bill Clinton (democrat) au ajuns pasibili de IMPEACHMENT. Richard Nixon a oprit demersul, demisionând. Principiul răspunderii sau responsabilității, stipulând faptul că niciuna din ramurile puterii statale nu este arbitrul final în rezolvarea problemele proprii, reprezintă esența controlului democratic asupra puterii, presupunând, pe lângă altele, transparența informațiilor referitoare la actele guvernamentale. În acest sens, președintele Lyndon Johnson a semnat în 1966 documentul legislativ referitor la accesibilitatea informațiilor referitoare la actul guvernării
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de Aur o declară cu franchețea‑i caracteristică : „Păcatele sunt cauza tuturor relelor. Din cauza păcatelor avem durerile, tulburările, războaiele, bolile și toate patimile noastre greu de vindecat”3. Numai În voința personală a omului, În reaua folosire a liberului său arbitru, În păcatul comis de el În Eden trebuie căutată originea primară a bolii. Așa a intrat durerea În viața sa. Ea a fost consecința firească a nesupu‑ nerii primului om. Sfinții Părinți susțin că prin Adam a căzut toată firea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
creatoare”, și nici degajarea jucăușă, dublată de calmul de spectator al lui Sașa Pană. Există în manifestele sale un fel de pudoare a ființei retractile împinse într-un „joc” care-o fascinează nu atât în măsura în care ar putea-o promova ca „arbitru”, conducător al jocului, manipulator lucid al regulilor sale, ci întrucât promite comuniunea, un antidot al fundamentalei solitudini, o - fie și temporară - solidaritate umană. Când crede a o fi găsit, jubilează, își manifestă febril bucuria și încrederea, bravează chiar, iar în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nevoie de spațiu și s-ar simți străină în el, sau l-ar considera ireal"47. Acum putem reveni la părerea postmodernilor despre transferul centralității lui Dumnezeu către centralitatea fiecărui individ uman. Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu liberul arbitru tocmai pentru a-i da "centralitate" și nu spre a i-o impune pe a Sa. Dumnezeu nu este un Centru, cum își imaginează modernii, și încă un centru de distrus în favoarea libertății omului. Dar centralitatea omului nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să poată ființa fără corp, marele obstacol în proiectata evadare de pe pământ. Acest uluitor proiect himeric (totuși, singurul "realist" pentru salvarea omului ca inteligență care-și asumă universul) ar fi reușita finală a lui Lucifer devenit Dumnezeu prin liberul său arbitru. Dacă ne gândim bine, acest gând luciferic l-a bântuit și de Dionis din celebra nuvelă eminesciană: prin puterea minții sale, înmagazinând informațiile cărților vechi, tânărul genial reușește o evadare de pe pământ, ținta lui fiind, însă, alta împlinirea iubirii. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a vedea e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect al naturii care trebuie studiat în mod individual, cu istoria, cu obiceiurile, cu rasa, cu natura teritoriului său, toate acestea deosebite și neatârnând câtuși de puțin de la liberul arbitru al indivizilor din cari, într-un moment dat, se compune societatea. De aceea, dacă tendențele și ideile noastre se pot numi reacționare (s. n.), epitet cu care ne gratifică adversarii noștri, această reacțiune noi n-o admitem decât în înțelesul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
n-au fost scrise de martori oculari, ci sunt după: Evanghelia după Luca etc. Ele sunt sursele teologice capitale, nicicum istorice. Iar dogmele creștine nu pun mântuirea în termeni de feminitate sau masculinitate, egalitatea dintre sexe manifestându-se ca liber arbitru din perspectiva iubirii creștine. Viclenia glosatorilor gnostici vine de acolo că ocultează esența creștinismului ca religie a iubirii, propunând alternativa sexualității sacre. În asemenea demers, sunt manipulate cu multă abilitate erorile Bisericii, care n-au fost puține în decursul istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în măsura în care, ca și Nietzsche, a confundat creștinismul cu o religie strict monoteistă, de felul mozaismului sau islamului, ceea ce nu se confirmă în Treime. Dar asupra chestiunii voi reveni. În sfârșit, etica stării T este una a alegerii. Înzestrat cu liberul arbitru, în fals și adevăr deopotrivă, omul e destinat să aleagă. În sfera celorlalte etici, alții aleg pentru om. 5. Transdisciplinaritatea. Pasul decisiv spre transmoder-nism, în Europa vestică, dar fără să numească fenomenul ca atare, l-a făcut Primul Congres Mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
inundații, violențe sociale, războaie, culminând cu distrugerea umanității. Orice gând emis de oricine, oricând și oriunde se înregistrează în mentalul subconștient universal. Destinul omului este determinat de gândurile, cuvintele și acțiunile omului, produse după propria lui alegere, conform cu liberul său arbitru, supuse acțiunii legii cauză și efect. Gândurile emise se grupează în cete de gânduri pozitive și cete de gânduri negative, care se luptă între ele. Cetele mai puternice ies învingătoare, coboară pe pământ și produc efecte benefice (de fericire și
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
să educe copilul. Altfel, copilul trebuie crescut de alți membrii responsabili ai societății. În momentul de față, unii aruncă copii, vii sau omorâți, la gunoi. Deși funcționarea organismului uman se desfășoară sub acțiunea forței benefice divine, omul, cu liberul său arbitru, poate influența și perturba funcționarea normală a propriului organism, prin gândurile, cuvintele și acțiunile sale. Prin gândurile sale, cuvintele sale și acțiunile sale, omul acționează asupra forței benefica divine și-și determină propria lui stare de sănătate și destinul său
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
muzicii sunt unele scârțâieli sau bubuituri obositoare. Lăudătorii muzicii spun că această muzică nu este înțeleasă de oricine. Promovarea pseudo valorilor se face prin publicitate exagerată, susținută, prin care se manipulează masele de oameni. Omul trebuie să-și utilizeze propriul arbitru pentru a putea deosebi o valoare de o pseudo valoare. Dar pentru a putea discerne (alege), trebuie să aibă o cunoaștere și o informare, care să-i formeze o scară de valori. Omul trebuie să aibă o educație și o
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
ciocnesc uneori, fiind nevoie de principii mai profunde, măi generale care s] medieze conflictul. Oamenii caut] esență diferitelor reguli implicate și încearc] s] le pun] în balant]. Aceast] c]utare îi determin] adesea s] recug], la scar] larg], la un arbitru suprem - esență moralei în ansamblu. De aceea întrebarea noastr] inițial] este atat de complex]. Întreb care sunt originile eticii nu este la fel cu a întreb] cum au apărut meteoriții. Înseamn] s] întrebi de ce noi trebuie acum s]-i respect
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Prin intermediul C]r]rii în Opt Trepte omul are posibilitatea de a atinge idealul suprem de moral] a budismului. iii. Filosofia moral] a budismului În viziunea lui Buddha, elementul premerg]tor oric]rui sistem etic este conceptul filosofic de liber arbitru, în al doilea rând, distincția dintre bine și r]u, iar în al treilea rând, noțiunea de cauzalitate în raport cu acțiunea moral]. Cel de-al treilea aspect este în strâns] leg]tur] cu ideea budist] a vietii de dup] moarte, întrucat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
justifice cuvântul lui Dumnezeu. Discuțiile i-au determinat pe musulmani s] elaboreze și s] defineasc] anumite preocup]ri etice, si anume: 1) Semnificația atributelor coranice etice, cum ar fi „drept”, „obligatoriu”, „bine”, „r]u” etc.; 2) Problemă relației dintre liberul arbitru uman și voință divin]; 3) Capacitatea ființelor umane de a extrage, prin utilizarea rațiunii, cunoașterea adev]rurilor și a normelor etice obiective. F]r] a face o nedreptate procesului de dezbatere și discuțiilor dintre diferite grupuri musulmane, se poate susține
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
una, asociat] cu Mu’tazila și cealalt], tradiționalist] (asociat], în general, cu tradiția Sunni din Islam). Mu’tazila afirmă c], având în vedere faptul c] Dumnezeu este drept și r]spl]teste sau pedepsește, ființele umane trebuie s] posede liberul arbitru pentru a putea fi considerate responsabile de actele lor. Ei respingeau ipoteza conform c]reia acțiunile ar putea fi predestinate. În al doilea rând, ei susțineau faptul c], de vreme ce noțiunile etice aveau un sens obiectiv, ființele umane posed] capacitatea intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de respectat. Acest respect trebuie înțeles pur și simplu sub forma unei conformit]ți; abținerea de la evaziunea fiscal], de la furtul sau prejudicierea altora de teama consecințelor, din respect pentru proprietate (principiul lui Locke) sau din respect pentru conceptul de liber arbitru (al lui Kant) sunt argumente lipsite de substanț]. Supunerea sau conformitatea în raport cu legea este singura care ne definește că persoane corecte. Acest gen de supunere, aferent concepției etice legaliste, nu este doar simplu și direct, dar și strict], cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cotidian] pentru că fiecare s] tr]iasc] viață pe care o dorește se dovedește a fi necorespunz]toare atât din punct de vedere normativ, cât și psihologic. Această pentru c] noi suntem membrii unei comunit]ți etice și nu doar liberi arbitri sau paznici ai propriilor noastre virtuți, fiind preocupați în același timp de soarta celorlalți, ca și de soarta comunit]ții în ansamblul ei. Expresia acestei preocup]ri nu este dat] de detașarea pe care o sugereaz] noțiunea primitiv] de respect
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
independent], posibilitatea ca aceast] acțiune s] genereze schimb]ri la nivelul caracterului este admisibil] în aceeași m]sur]. Criteriile de distincție între actele demne de laud] și cele damnabile, modul de formare a manierelor personale precum și concepțiile proprii asupra liberul arbitru, subliniaz] ideea c] oamenii pot s] își dezvolte său s] își modifice caracterul în mod deliberat. Limită pan] la care este posibil] aceast] modificare a tr]s]turilor și a caracterului personal este un aspect care dep]șește subiectul eseului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moralei s] credem c] este așa. Fenomenologia să ține de a o considera obiectiv]. În cuvintele regretatului John Mackie, suntem îndemnați s] d]m moralei un caracter obiectiv, considerând c] ea ne este impus] și c] nu ține de liberul arbitru (Mackie, 1979). Astfel, ne supunem regulilor ei. Dac] atunci cand interacționez cu cineva îmi dau seama c] pot s] renunț la înțelegere pur și simplu în condițiile în care doresc, voi face acest lucru imediat ce va fi nevoie. Ins], dac] cred
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]