52,493 matches
-
alunecă în derizoriu, dacă nu în disproporționat. Grav mi se pare alt lucru. Nu neapărat faptul că Take, Ianke și Cadîr de la Național nu este o propunere împlinită, o perspectivă a zilelor noastre asupra piesei, o mizanscenă provocatoare. În ciuda calității artistice, are succes de public, grație, firește, numelor din distribuție. Grav este că acest spectacol este transformat într-un manifest al Teatrului Național din București din secolul 21.
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
un astfel de mesaj. Povestea care dă titlul volumului e un fel de rescriere în cheie autobiografică a basmului Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Nu întîmplător povestea începe cu un fel de scară a raportării personale la obiectul artistic: la început basmul a fost văzut ca o capodoperă, apoi ca un fel de variantă a vieții lui Budhha, iar la sfîrșit autorul a intrat cu totul în basm, confundîndu-se cu personajul. De la trăire estetică, trecînd prin necesara erudiție, înspre
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
simplu de accentuare a dubiului presupus oricum de o întrebare - "oare dumnealui din ce categorie o fi?"; "O fi fost, oare, B. "ilegalist" de Dunăre sau de Marea Neagră, o fi trecut "revolta" lui frontierele?" (arhiva Internet a Adevărului Literar și Artistic, 1998). Adesea mărcile dubiului se acumulează, prin multiplicarea formelor de prezumtiv și chiar prin asocierea lor cu adverbele modale ale incertitudinii și ale posibilității - "O fi vrut, o fi încercat să facă ce o fi făcut, dar doar în ideea
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
o neobișnuită forță de exprimare, dar și cu segmentul cel mai influent din societatea românească interbelică, acela al formatorilor și al distribuitorilor de opinie, constituie premisa majoră a locului privilegiat pe care Eustațiu Stoenescu l-a avut în spațiul nostru artistic din această perioadă. Faptul că imaginea lui s-a voalat ulterior pînă aproape de stingere nu este nicidecum o expresie a ingratitudinii. Pictorul și-a sedus timpul și a oferit nenumărate paliative istoriei și actorilor ei, dar nu a reușit să
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
o invitație la un concert Mozart susținut de Orchestra Medicilor la Ateneul Român. Nu am calitatea profesională să comentez nivelul interpretării. Faptul însă că după ore istovitoare de spital medicii au puterea să-și transforme hobby-ul într-un act artistic profesionist (susținut extraordinar de Stryker Horomedica Osteonics și de Fundația Spitalul de Urgență), nu face decît să-mi amplifice admirația și respectul. Tradiția și umanismul se mai transmit încă în această breaslă. Marii doctori și profesori nu lipsesc de la nici o
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
a bătrînului profesor 1, dovedește, fără prea mari îndoieli, că tînărul Stoenescu avea o excepțională dexteritate și o putere aproape naturală de a găsi cu promptitudine soluții convingătoare. Cel mai important moment din această perioadă, dar și unul dintre evenimentele artistice care dezvăluie psihologia, vocația și disponibilitățile creatoare ale tînărului artist, precum și o anumită perspectivă morală care se profilează acum, este acela al dublului său debut din 1905. La doar douăzeci și unu de ani, foarte apropiat profesorului său J.-P. Laurens, în
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
apropiat profesorului său J.-P. Laurens, în atelierul căruia îi cunoaște acum pe celebrii scultpori A. Rodin și A. Bourdelle, el expune atît la Paris, în cadrul Salonului oficial, organizat de Societe des Artistes Français, cît și la Craiova, în cadrul Societății artistice "Theodor Aman". În mod semnificativ pentru natura personalității sale și pentru temperamentul său artistic, el se comportă cu acest prilej comme il faut; adică detașat, cu o exactă intuiție a contextului, puțin oportunist și chiar nițel schizoid. Dublul său debut
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
scultpori A. Rodin și A. Bourdelle, el expune atît la Paris, în cadrul Salonului oficial, organizat de Societe des Artistes Français, cît și la Craiova, în cadrul Societății artistice "Theodor Aman". În mod semnificativ pentru natura personalității sale și pentru temperamentul său artistic, el se comportă cu acest prilej comme il faut; adică detașat, cu o exactă intuiție a contextului, puțin oportunist și chiar nițel schizoid. Dublul său debut este, cu alte cuvinte, un debut duplicitar. Fiecăreia dintre cele două categorii de privitori
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
debut este, cu alte cuvinte, un debut duplicitar. Fiecăreia dintre cele două categorii de privitori el îi oferă nu atît consecința unor meditații personale sau a unui travaliu de atelier care să-l reprezinte ca stadiu profesional și ca aspirație artistică, ci exact ceea ce tînărul pictor crede că în cele două locuri se așteaptă de la el. La Paris expune lucrarea Supa populară (La Soupe populaire), o compoziție complicată, cu numeroase personaje și arhitecturi colosale, care flatează în mod evident gustul de
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
două luni, devenise idolul poporului american"2. Este evident că această lucrare nu-l urmărea pe Eustațiu Stoenescu încă de pe vremea studenției lui pariziene, dar ea cădea perfect în expoziția unui european care nu făcea doar dovada unei mari îndemînări artistice, ci și pe aceea a unei la fel de mari sensibilități față de proaspetele mituri ale locului. Acest fapt explică într-o măsură convingătoare acea situație, aparent ciudată, invocată la început; anume zilele de glorie și mai apoi anii grei de uitare. Primele
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
anii grei de uitare. Primele sînt chiar efectul acestei neobișnuite îndemînări a pictorului, extinsă pe un spațiu foarte larg: îndemînare tehnică, îndemînare tactică, îndemînare strategică, îndemînare în actul de comunicare cu piața de artă și cu actorii ei individualizați. Figură artistică rece, mai degrabă absentă din punct de vedere afectiv, Eustațiu Stoenescu este disponibil pentru orice tip de solicitare și este prezent la orice formă de apel pentru că, în esență, el nu este prizonierul unei singure opțiuni. El nu participă cu
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
pentru orice tip de solicitare și este prezent la orice formă de apel pentru că, în esență, el nu este prizonierul unei singure opțiuni. El nu participă cu adevărat nici la dramele timpului, nici la frămîntările individuale și nici măcar la convulsiile artistice care au loc chiar sub privirile sale. Însă tocmai din pricina acestei neutralități, ajutat și de o manualitate ieșită din comun, el a ajuns un pictor oficial și în sensul restrîns al cuvîntului, adică al unei lumi relativ închise, dar cu
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
cam din a doua pruncie, dar cînd a fost să decid... A existat un trist accident biografic chiar la terminarea liceului, în 1952: îmi murise tatăl, care ar fi putut să-mi asigure cît de cît un început de parcurs artistic în vremea cumplit de săracă, dar bietul s-a prăpădit chiar în acel moment. Dispariția lui coincizînd, culmea!, cu cea a vechii Academii ieșene de Artă. Neșansă. La București, nu aveam cum răzbate și atunci mi-am zis să aleg
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Polirom, Pretențiile barcagiului Caron, e un titlu ironic? Oarecum. Nu este gravitatea unui Caron al lui Blaga. De altfel, el reflectă felul meu de a scrie proză. Marian Papahagi observă, în Dicționarul Scriitorilor Români, că scenelor cotidiene, uneori de boemă artistică sau provincială li se adaugă elemente de fantastic; goticul, teatralul, picturalul, extravagantul, ironia, prețiozitatea crepusculară conotată matein, dau nota distinctivă a acestor proze. Tot în aceeași perioadă, în 1976, ai deschis prima expoziție personală și nu la Iași, ci la
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
în mod direct - și tocmai de aceea scrii... Adică, să faci cunoscut, să faci să se înțeleagă din interior ce este acea subiectivitate și cum se situează ea în lume, și așa mai departe... Scopul principal al scrisului, al creației artistice în ansamblul ei este, cred, acela de a reuși să dejoace finitudinea, de a exterioriza o subiectivitate care altminteri e absolut incomunicabilă... Tocmai de aceea simt, sunt sigur că prieteniile între scriitori sunt foarte bogate. Pentru că atunci când te citești iar
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
spital deschide cel mai recent roman tradus în engleză al Slavenkăi Drakulic, o autoare deja notorie peste ocean. S. A Novel About the Balkans (S. Un roman despre Balcani) este o carte cutremurătoare prin forța subiectului, dar și ca performanță artistică. Stilul lapidar, un fel de ton sec de înregistrare a ororii războiului, subtilitatea comentariilor psihologice fac din Slavenka Drakulic o scriitoare din categoria lui Bernard Malamud în Cîrpaciul sau Franz Werfel în Cele patruzeci de zile pe Musadag. Știm încă
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
care, din 1932, cînd a publicat vestita biografie Viața lui M. Eminescu, trata foarte critic pe oricine își lua îndrăzneala să abordeze subiectul. Lovinescu a așteptat, în tensiune, apariția cronicii lui G. Călinescu la rubrica sa din Adevărul literar și artistic. Ea apare în 10 februarie 1935. E, de fapt, o execuție radicală, ascunsă sub motivația că E. Lovinescu merită o critică dreaptă. Nu-i recunoaște decît meritul unei opere de vulgarizare a unor documente rare, recent publicate. Dacă însă, prin
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
lor sau le vedeam, cîteva clipe, în carne și oase. Dificultatea era doar de a găsi expresia care să le zugrăvească întocmai". Și, totuși, mult după apariția romanului a avut nenumărate plictiseli, de vreme ce a preluat nume reale sau a încarnat artistic personaje sau scene aievea. Prin anii douăzeci tîrziu, prof. Gh. Bogdan-Duică și-a trimis studenții să întreprindă, în vacanță, o anchetă în satul evocat de marele prozator. Au apărut, cu acest prilej, nenumărați Ioni. Dar unul dintre ei, care se
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
nepricepere și prin absența unui scenograf (nu știu cine este Lia Dogaru) măcar cu gust, așa s-a înfățișat el la public. Deși replica e vie pe scenă, deși intuiești o tensiune profundă între spectacolul de teatru și formele cotidiene de consum "artistic" - telenovela aici - dincolo de comedia bogată în nuanțe și expresie, ironică, satirică și chiar cinică, care se revarsă peste o societate tipică pentru Balcani, ușor recognoscibilă și în spațiul carpato-dunăreano-pontic, pe scenă amestecul este atît de ciudat și caraghios, încît te
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
însăși are logica ei, și formele simbolice au o viață și o logică a lor: soluțiile de maturitate ale oricărui artist sînt expresia unei procesualități, a unei dinamici interioare, a unei evoluții organice a conștiinței creatoare și a unei gîndiri artistice coerente și nicidecum manifetări eruptive, nemotivate lăuntric și generatoare de fracturi. În al doilea rînd, tînărul Brâncuși, absolvent al unei Școli de arte și meserii, era un tehnician impecabil, un meseriaș cu o putere de coordonare foarte bine educată și
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
nici un rost, de vreme ce-am umbla printre mormane de gunoaie și-am fi călcați în picioare de hoardele de guzgani. Nu mă iluzionez că articolele mele ar avea un cât de mărunt impact - nici măcar la nivelul păturii intelectuale și artistice. Nu mă chinuie nici fantasma de moralist cățărat pe butoi și clamând adevăruri ultime. Scriu ceea ce scriu strict pentru a-mi păstra propria sănătatea mintală. Scriu dintr-un efort disperat de a sta cu ochii deschiși atunci când constat că prea
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
putea justifica un asemenea complot -, fie obiectul eternei nerecunoștințe și al ignoranței cinice ale unei posterități mereu ingrate sau, la rigoare, chiar propria sa victimă, din pricina incapacității de a delega și viitorului cîte ceva din măreția antumă a gestului său artistic. În fapt, lucrurile sînt mult mai complicate și ele nu pot fi traduse în termenii comozi ai identificării unui vinovat. Nici contemporaneitatea lui Stoenescu nu este vinovată de participarea aproape necondiționată la triumful artistic al pictorului, după cum nici posteritatea nu
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
din măreția antumă a gestului său artistic. În fapt, lucrurile sînt mult mai complicate și ele nu pot fi traduse în termenii comozi ai identificării unui vinovat. Nici contemporaneitatea lui Stoenescu nu este vinovată de participarea aproape necondiționată la triumful artistic al pictorului, după cum nici posteritatea nu este în culpă din pricina galopantei erodări a unei opere atît de bogate cantitativ și așa de diverse stilistic și formal. Pentru că, într-un anume fel, pictorul însuși, prin natura talentului său, prin performanțele sale
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
al pictorului, după cum nici posteritatea nu este în culpă din pricina galopantei erodări a unei opere atît de bogate cantitativ și așa de diverse stilistic și formal. Pentru că, într-un anume fel, pictorul însuși, prin natura talentului său, prin performanțele sale artistice și prin sistemul lui de relații publice determină aceste reacții. Născut la Craiova în anul 1884, în casa uneia dintre cele mai înstărite familii din Oltenia 1, Eustațiu Stoenescu face parte dintr-o generație exemplară de oameni de cultură români
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
privilegiată social și la adăpost de orice problemă economică. În consecință, emulația intelectuală, nonșalanța și o bună stăpînire a codurilor aristocratice, dublate de o anumită detașare pe care i-o permitea spațiul său economic securizat, sînt elementele-cadru ale personalității sale artistice și morale. Însă înaintea acestora, hotărîtoare sînt înzestrarea sa nativă, conștiința acestei înzestrări și interesul imperativ pentru pictură care se manifestă cu o uimitoare precocitate. La o vîrstă foarte fragedă, de numai cinci ani, după cum își amintește artistul însuși, îl
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]