4,476 matches
-
luna octombrie a anului 44 î.Hr., asediindu-l la Mutina. Încurajați de Cicero, senatorii dezaprobă acțiunile lui Antoniu astfel încât în ianuarie 43 î.Hr au acordat comanda imperiului și a armatelor lui Octavian, care a trimis trupe pentru a ridica asediul. Octavian era comandant militar împreună cu Hirtius și Pansa, consulii din 43 î.Hr. În aprilie 43 î.Hr., forțele lui Antonius au fost învinse în Bătălia de la Forum Gallorum și în Bătălia de la Mutina, forțându-l astfel pe Antoniu să se retragă
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
(Malakoff) s-a dat între armatele franceză și rusă pe 7 septembrie 1855 ca parte a asediului Sevastopolului din timpul războiului Crimeii. Bătălia s-a încheiat cu o victorie zdrobitoarea a francezilor aflați sub comanda generalului MacMahon și cu uciderea în luptă a tuturor amiralilior importanți ai armatei ruse (Pavel Nahimov, Vladimir Istomin și Vladimir Kornilov). "Zuavul
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
în luptă a tuturor amiralilior importanți ai armatei ruse (Pavel Nahimov, Vladimir Istomin și Vladimir Kornilov). "Zuavul" francez Eugène Libaut a înfipt steagul francez pe redanul rus. Această victorie a dus la capitularea Sevastopolului, după unul dintre cele mai cunoscute asedii ale secolului al XIX-lea, ducând la victoria aliaților occidentali (Al doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Imperiul Otoman și Regatul Sardiniei). Portul Sevastopol, format de estuarul râului Ciorna, era protejat împotriva atacurilor de pe mare nu numai de vasele ruse de
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
mai târziu că, dacă aliații ar fi atacat imediat ce au debarcat, orașul ar fi fost cucerit cu relativă ușurință. Aliații au avut însă numeroase motive obiective și subiective să nu atace decât pe 17 octombrie, ceea ce a dus la prelungirea asediului. Toată ziua de 7 septembrie 1855 au avut loc dueluri de artilerie extrem de violente. Trupele franceze de asediu au suferit pierderi mari, iar tunurile lor au fost copleșite de cele ale apărătorilor. Flota angajată la rândul ei în asediu a
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
ușurință. Aliații au avut însă numeroase motive obiective și subiective să nu atace decât pe 17 octombrie, ceea ce a dus la prelungirea asediului. Toată ziua de 7 septembrie 1855 au avut loc dueluri de artilerie extrem de violente. Trupele franceze de asediu au suferit pierderi mari, iar tunurile lor au fost copleșite de cele ale apărătorilor. Flota angajată la rândul ei în asediu a fost lovită de tunurile de pe țărm, a pierdut aproximativ 500 de oameni, navele fiind serios avariate. Pe de
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
prelungirea asediului. Toată ziua de 7 septembrie 1855 au avut loc dueluri de artilerie extrem de violente. Trupele franceze de asediu au suferit pierderi mari, iar tunurile lor au fost copleșite de cele ale apărătorilor. Flota angajată la rândul ei în asediu a fost lovită de tunurile de pe țărm, a pierdut aproximativ 500 de oameni, navele fiind serios avariate. Pe de altă parte, artileria britanică a reușit să reducă la tăcere tunurile de la Malakov și din anexele acestuia, în acest punct slăbit
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
tunurile de la Malakov și din anexele acestuia, în acest punct slăbit fiind cu putință un atac cu sorți de succes. Cum atacul nu a fost dat, muncitorii lui Todleben au reușit să repare distrugerile făcute și să îmbunătățească fortificațiile existente. Asediul Sevastopolului dura de prea multă vreme vreme. În timpul lunii iulie, rușii pierdeau în medie 250 de oameni pe zi. A fost luată decizia ca Gorciakov și armata din afara fortificațiilor să atace pe râul Ciorna, primul atac important după bătălia de la
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
ori, dar francezii au exercitat o presiune continuă asupra apărătorilor, chiar și în condițiile în care britanicii au eșuat în atacul asupra redanului. Numeroșii soldați ruși îngrămădiți în tranșee și cazemate au devenit victime ale bombardamentelor violente ale artileriei de asediu. Pe flancul stâng, pe partea opousă bastioanelor centrale, au avut loc mai multe lupte corp la corp sângeroase, în tot timpul zilei artileria secerând apărătorii ruși. Căderea Malhovului a marcat încheierea bătăliei. În noaptea care a urmat, rușii s-au
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
înălțimile fermei Mackenzie. Floata aliată a atacat fortăreața Kinburn în schimb, folosind pentru prima oară corăbii cu bordurile blindate. Pe 26 februarie a fost semnat un armistițiu, pacea fiind semnată la Paris pe 30 martie 1856. Importanța strategică decisivă a asediului Sevastopolului nu se poate recunoaște la o primă vedere. Cum s-a putut ca ocuparea unui oraș, slab fortificat la începutul atacului, să îngenuncheze Imperiul Rus? La o primă vedere, Rusia era invulnerabilă la un atac de pe mare, și nici un
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
fost complet epuizate de război, iar, în momentul în care în luptele de la podul Traktir rușii au aruncat în luptă milițiile populare, a devenit evidentă starea de neputință a imperiului. Povestirile lui Lev Tolstoi, care a fost martorul ocular al asediului, oferă o imagine completă a războiului din punctul de vedere al rușilor, descriind greutățile marșului prin locurile pustii către linia frontului, mizeria vieții din cazemate, chinul zilnic al reparării fortificațiilor sub focul inamic, în condițiile în care era așteptat în
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
Niprului de către Rusia. De-a lungul conflictului, armata rusă a organizat campaniile din Crimeea din 1687 și 1689, ambele încheiate cu înfrângeri pentru ruși. În ciuda eșecurilor, Rusia a lansat campaniile din Azov în 1695 și 1696 și, după ce a ridicat asediul acestei cetăți în 1695, a reușit să o ocupe în 1696. În contextul pregătirilor de război cu Imperiul Suedez, țarul rus Petru cel Mare a semnat tratatul de la Karlowitz cu otomanii în 1699. Ulterior, prin din 1700, turcii au cedat
Războiul Ruso-Turc (1686–1700) () [Corola-website/Science/303332_a_304661]
-
000 de soldați ruși au nceput marșul spre sud. Pe 15 mai, ruși au înfruntat cu succes armatele tătărești în apropierea satului Zelenaia Dolina, pentru ca pe 20 mai să asedieze fortăreața Perekop. După numai puțină vreme, rușii au ridicat însă asediul și s-au retras. din anii 1687 și 1689 au ușurat presiunile exercitate de turci și tătari asupra aliaților Rusiei. Armata rusă nu a reușit să-și îndeplinească obiectivul securizării graniței sudice a principatului. Eșecul acestor campanii a fost unul
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
al râului Nipru cu scopul de a abate atanția armatei Hanatului Crimeii de la atacul principal. Între 27 iunie și 5 iulie, rușii au blocat orice acces terestru spre Azov. După două atacuri eșuate pe 5 august și pe 25 septembrie, asediul a fost ridicat. La sfârșitul anului 1695, rușii au început preparativele pentru a doua campanie din Azov. Până în primăvara anului următor, rușii au reușit să construiască Flotila Azovului. Cavaleria de sub comanda lui Șeremetev (aproximativ 70.000 de militari) a fost
Campaniile din Azov () [Corola-website/Science/303334_a_304663]
-
Mihail Dmitrievici Gorceakov (1795-1861), fratele lui Piotr Dimitrievici Gorceakov, a intrat în serviciul activ al armatei în 1807 și a luptat în campaniile împotriva Persiei din 1810 și Franței din 1812 - 1815. În timpul războiului ruso-turc din 1818-1829 a luptat în asediile Silistrei și Șumnei. După ce a fost înaintat la gradul de general, în 1830, a luptat în Polonia pentru înăbușirea revoltei din noiembrie și a fost rănit în bătălia de Grochow, (25 februarie 1831). S-a remarcat în bătălia de la Ostrolenka
Gorceakov () [Corola-website/Science/303324_a_304653]
-
și Valahia. În 1854 a trecut Dunărea cu armatele ruse și a asediat Silistra. A fost îndepărtat de la comandă în aprilie de prințul Ivan Paskevici, care a demisionat, însă, în iunie. Gorciacov a reluat comanda trupelor ruse, dar, în iulie, asediul Silistrei a fost ridicat, armata imperială s-a retras peste Dunăre, iar în august au părăsit și Principatele Române. În 1855, Gorceakov a fost numit comandant suprem al forțelor ruse din Crimeea în locul prințului Menșikov, căzut în disgrație. Prințul Gorceakov
Gorceakov () [Corola-website/Science/303324_a_304653]
-
guvern a generalilor săi, a apelat la ajutorul bolșevicilor și a formațiilor lor paramilitare, Gărzile Roșii. Populația capitalei a mobilizat unități ale milițiilor muncitorilor industriali și a voluntarilor din rândul cetățenilor de rând, care s-au organizat pentru respingerea unui asediu al soldaților conduși de Kornilov. Multe dintre aceste miliții fuseseră formate cu ajutorul și sub îndrumarea bolșevicilor. Mai mulți agitatori bolșevici au fost trimiși în tabăra lui Kornilov pentru a submina disciplina lor și pentru a-i determina să fraternizeze cu
Afacerea Kornilov () [Corola-website/Science/303371_a_304700]
-
fost construită pe un teren instabil, dar prevestirea sa nu s-a adeverit. Totuși, pe la începutul secolului al XVIII-lea, zidul din partea de vest s-a prăbușit după ce s-a surpat o porțiune din deal. Plecând de la mențiunea că la asediul din 1717 austriecii nu au putut escalada zidurile mănăstirii, așteptând să le vină scări, după cum este scris în letopisețul lui Ion Neculce și în cronica tradusă de Alexandru Amiras, se poate deduce că zidul de vest nu se prăbușise încă
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
pușcași. Lipsa turelelor în celelalte colțuri se explică prin faptul că acele laturi erau mai puțin expuse unui atac, din cauza accesului mai dificil. Cetățuia a fost gândită de la început și ca loc de refugiu și rezistență armată în caz de asediu, zidurile sale fiind prevăzute cu metereze mai înguste, pentru puști (sânețe) și arcuri, iar din loc în loc existau deschideri mai largi, pentru tunuri. În exterior, meterezele erau foarte înguste, în timp ce în interior erau mult lărgite pentru a permite diferite înclinări
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
númenoreeni exilați care s-au stabilit pe Pământul de Mijloc. Elendil a format Ultima alianță dintre elfi și oameni împreună cu regele elf Gil-galad și au mărșăluit spre Mordor, înfrângând armata lui Sauron și asediind fortăreața Barad-dûr. După șapte ani de asediu, în timpul căruia Anárion a fost ucis, Sauron însuși a ieșit și a început o luptă împotriva liderilor Ultimei Alianțe. Gil-galad și Elendil au fost uciși de către Sauron, dar și corpul acestuia era slăbit. Isildur a tăiat degetul pe care se
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
un concert de 2 ore, transmis prin satelit pe ecrane mari în Roma și Milano. Titlul concertului: “Scusate, ma non posso venire” (“Scuze, dar nu pot veni”). La Roma, cei peste 2.000 de polițiști mobilizați creează o stare de asediu, interzicând transmisia video, fiind permis doar sunetul. O parte a presei italiene critică metodele folosite de poliție. Ca muzician recunoaște influența cântărețului italian Francesco De Gregori. În ultimele sale creații va încerca să dezvolte un stil propriu, lucru vizibil în
Massimo Morsello () [Corola-website/Science/302856_a_304185]
-
civilizați sau națiuni , fiecare dispunând de unități diferite (dar de calități echilibrate). Aceste civilizați sunt de patru tipuri : Unitățile pot fi recrutate din bărăci,grajduri, poligoane de tras cu arcul și castele.Unitatile sunt variate: infanteriști,arcași,călăreți,arme de asediu și unități navale-corabiile.De asemenea,daca construiești mănăstiri și biserici,poti recrută călugări sau preoți care vor putea converti inamicii în tabăra voastra.Civilizatiile pot procura și unități unice-de exemplu,englezii pot înrola arcași pricepuți,iar arabii au călăreți experimentați
Age of Empires II: The Age of Kings () [Corola-website/Science/302886_a_304215]
-
IV-lea, protectorul hughenoților, s-au iscat din nou conflicte militare între hughenoți și catolici. Pentru a realiza o monarhie absolută de durată în Franța, Richelieu trebuia să nimicească potențialul militar hughenot. Principalul oraș hughenot, La Rochelle, cade după un asediu de un an, în 1628. Prin Edictul din Ales din 1629 hughenoții păstrează libertatea cultului lor, insă pierd definitiv potențialul militar. Ca să sfârșească hegemonia Spaniei în Europa, Richelieu s-a folosit în mod iscusit de disensiunile religioase existente în mod
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
de Treizeci de Ani împotriva habsburgilor, a menținut nobilimea franceză în linie și a retras privilegiile politice și militare acordate hughenoților de Henric al IV-lea (în timp ce a menținut libertățile lor religioase). Ludovic al XIII-lea a condus cu succes Asediul de la La Rochelle. În plus, Ludovic a modernizat portul Le Havre și a construit o flotă puternică. Ludovic a comandat pictorilor Nicolas Poussin și Philippe de Champaigne să decoreze Luvru. Richelieu a trebuit să lupte cu aproape toată familia regală
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
profitat concurență pentru supremație în interiorul confederației latine, întocmită între Ardea, Lavinium, Aricia și Tusculum, însă era izolată în cadrul limitei incintei sale și ale "ager-ului" (ogorul român), întins până la câteva mile de oraș. Romă era supusă de multe decade unui asediu permanent exercitat de vecinii săi de-a lungul secolului V î.Hr. Relațiile cu Etruscii nu au fost excelente, iar Veii, la granița Etruriei, la 17 km de Romă, pe malul drept al Tibrului, au blocat comerțul cu sare și pădurile
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
luați prizonieri. A fost cel mai mare dezastru din istoria Romei. Hannibal șovăie să pornească asupra Romei, refuză propunerea lui Maharbal, comandatul cavaleriei sale, si decise să amorseze ofensiva. Hannibal constietiza că forțele sale nu erau capabile să conducă un asediu asupra Romei și dorea doar să o izoleze de bazele ei italice. Astfel, și alți aliați meridionali au trecut de partea cartaginezilor. Mulți aliați precum bruttienii, lucanienii și samniții, Capua, au trecut de partea lui Hannibal. A încheiat cu acestă
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]