3,972 matches
-
de mult cu tine singur, nemulțumit deseori dar niciodată înciudat pe faptul că sîntem vii, așa că vestea aceasta mă emoționează. Am impresia că e pentru prima dată în viață cînd o asemenea veste mă emoționează. Nu poate fi decît reflexul atașamentului deosebit dintre noi. Sigur, noul drum nu ne va îndepărta de tot ce ne leagă tare bun și tare frumos. Și desigur, pe 30 octombrie n-ar trebui să lipsesc de acolo. Dar e necesar să am și costum, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
un spectacol ,,cu prilejul Vicleimului”, la care a participat și tatăl Voievodului. În această perioadă, când Mihai era încă străjer, Carol acorda o mare atenție folosirii Străjeriei ca mijloc de educare a tineretului țării. El a afișat o atitudine de atașament față de tradițiile românești și obiceiurile țării, folosindu-l și pe Mihai în exprimarea acestei poziții. ,, În locul bradului împodobit la sărbătorile Crăciunului, obicei împământenit în vremea de după război, la Palat s-a colindat cu steaua făcută de Măria Sa Voievodul, s-a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
iar însoțitorii lui la Pensionul Nufer. Masa a fost luată la Cazinoul Băilor. Pe lângă Mihai și însoțitorii săi, au participat: Gh. Flondor, rezidentul regal al ținutului Suceava și prefectul județului Câmpulung, col. Șumulescu. Populația locală și-a manifestat dragostea și atașamentul față de Mihai și Dinastie.. I. Zamfirescu nu menționează oprirea de la Vatra Dornei. El amintește că, trecând Carpații Orientali, Mihai și însoțitorii au ajuns la Baia, de unde, pe traseul Putna-Voroneț-Dragomirna-Sucevița-Gura Humorului-Rădăuți-Suceava, au făcut recapitulări de istoria Moldovei, artei, etnografiei, formelor de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
unui delicat lirism individual. Elegia civică, poezia patriotică, imnul și oda, pastelul, meditația, poezia didactică se situează pe coordonatele unei conștiințe publice comune, hrănite de sensibilitatea unui "cetățean exemplar", devotat binelui public. Caracterul activ al iubirii sale de țară, entuziasmul, atașamentul față de valori perene, apelul frecvent la virtuți înalte, precum onoarea, irump din textele incluse aici. Unele dintre acestea, construite pe teme ale liricii majore (iubirea, natura, moartea), păstrează ceva din spiritul poeziei populare: spiritul deschis al omului simplu, farmecul libertății
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pețit, mama a reușit să aibă în lada de zestre un mare număr de minișteguri. Acestea sunt o frumoasă amintire a obiceiurilor păstrare la sate. Familii de suflet Cunoscând că prietenia înseamnă sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc, m-am legat sufletește de câteva persoane din sat, încă de la o vârstă fragedă. Am abordat de mică o atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cei ce i-am simțit aproape. Constatând că avem doar aspirații, interese comune, m-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o "copii" în multe privințe, ea fiind cu vreo trei ani mai mare. Părinții intelectuali, au reușit să-i insufle sentimente nobile de viață. Știa să discernă binele de rău, să-și aleagă prietenii cu grijă și să respecte prin atașament pe cel ales. Bunica ei, Mariuța Baroiului, ne invita mereu la prăvălia ei și ne făcea toate poftele. Ne iubea mult, fiind și rude de sânge (sora tatei). Am regretat că nu învățam la aceeași școală, dar vacanțele erau ale
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sunt înzestrat cu puteri paranormale, asemenea unui medium care poate vedea în mod distinct, clar, ceea ce altora le este imposibil. De-a lungul celor peste șaptezeci de ani de viață, am încercat mereu să înțeleg cărui fapt i se datorează atașamentul meu total față de Silvia. Atunci eram cel mai mic dintre frați și copil fiind am simțit nevoia unui protector și a unei protecții speciale, suplimentare, dincolo de ceea ce îmi ofereau părinții mei. Ei bine, acest plus de gingășie, de dragoste și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
locul meu. Colegii și colegele s-au apropiat și m-au înconjurat buluc, în spirit de solidaritate fățișă. Titi, Titi, am crezut că te va omorî! Ne-a fost foarte frică! N-am spus nimic. Oricum, spiritul lor camaraderesc și atașamentul spontan față de mine au fost ca niște unguente care îmi oblojeau rănile provocate de această creatură subumană. Dar, în mintea mea traumatizată de acest comportament josnic, se țesea un plan. Dorința de răzbunare mă făcea mai tare, mai dinamic, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trei decenii și cei de astăzi. Cer și pământ! Spre... pozitiv, spre bucurie, să zic. Este important că tinerii autori de reală perspectivă, mulți dintre ei remarcați, publicați deja și de unele reviste importante din România, nu mai plătesc tribut atașamentului... inconștient față de acea parte a scrisului din stânga Prutului, care a rămas neschimbată, în cele mai rele apucături ale fostului realism socialist. Cu părere de rău, mai sunt mulți ziși scriitori la Chișinău care nu mai știu pe ce lume trăiesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În opoziție. De la Little Rock ne Îndreptăm spre vest. Trecem prin Hot Springs, stațiune balneară unde Roosevelt și-a tratat paralizia infantilă. Bravura, optimismul, veșnicul surâs pe buze, pe care le-a etalat Roosevelt, de bună seamnă au contribuit la atașamentul populației față de persoana sa. Odată, traversând o localitate, s-a Întânit cu un grup de manifestanți ce purtau cele două embleme, al democraților un elefant și al republicanilor un măgar. Roosevelt a oprit mașina, și când pe lângă el au trecut
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fără gândul către domnul Arion Roșu (Versailles); căci în opera și viața acelui Constantin Georgian, reconstituite pentru prima oară de domnia sa în anii ’50, se prefigurează poate cel mai clar alianțele care fac lizibilă o asemenea ediție pentru noi astăzi. Atașamentul câtorva prieteni a însoțit constant și vital, din apropiere sau depărtare, constituirea acestui volum; le mulțumesc astfel Gabrielei și lui Dragoș Cursaru, Danielei Dumbravă și lui Mihail Neamțu, cât și altor doi prieteni, Clementina și Dan. Li se alătură Cristian
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
proletcultiste între care în prim-plan se află cel al insurecției maselor în cultură, unde cititorul "cere oglindirea vieții largi, pline, a vieții adevărate, în lupta pentru mai bine, pentru socialism" ( Ne scriu cititorii, "Flacăra", 1948, nr. 37, p. 12). Atașamentul față de cauza poporului e preferabil evazionismului scriitorului nealiniat politic. Chiar dacă realizările sînt în limita rizibilului, dacă sînt în slujba și conform îndrumărilor Partidului, "cu oricît de puțin talent, un scriitor poate face o operă profitabilă". Frază continuată de G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vedere economic, a Europei occidentale, dar În ochii noștri reprezenta și „pintenul” capitalismului, aspru criticată și calomniată, Înjurată adeseori În era stalinistă; iar felul În care te raportai la ea, În discursurile publice, era Întotdeauna semnul sigur al gradului de „atașament neabătut față de partid și clasa muncitoare”! Or, spre uimirea mea - care intrasem Întâmplător În acea sală, Încă nu publicasem nimic -, tânărul, vioiul, negriciosul activist care se servea cu dezinvoltură de o corectă limbă română, uimitor de bogată ca vocabular și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
voia să scoată politica României din obediența sclerozată față de principiile staliniste, economice și politice. La urma-urmei, nefăcând altceva decât ceea ce se Întâmpla și În țările vecine nouă, la Nord, unde Întotdeauna acești pași ai descentralizării și ai mutării accentului de pe „atașament” pe profesionalism s-au făcut Înaintea noastră și Întotdeauna În forme mai radicale. Apoi l-am Întâlnit pe secretarul c.c. cu probleme de tineret la acea faimoasă ședință despre care am mai povestit - cea mai liberală, poate, dintre toate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Franței, sau Nixon, președintele S.U.A. În loc de criteriile profesioniste, economice, de promovare a unor cadre pricepute, a descentralizării, Începute cu câțiva ani Înainte Împreună cu Maurer, se cerea acum, Încă o dată și anacronic chiar și față de țările comuniste de la Nord, revenirea „la atașamentul de partid” ca prim criteriu și principiu al „comuniștilor”, al celor ce conduc treburile În administrație, armată, economie etc. 13 Nu știu, de fapt, cât vor interesa pe unii aceste „amănunte”. Pe cei de peste patruzeci de ani, probabil da, vor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
manifestă mai curând un amestec de tradiționalism, convenționalism și demagogie politică. În mediile tradiționale credința religioasă este Încă vie. Altminteri, mi-e greu să spun cât de mulți români sunt cu adevărat credincioși, și câți perpetuează pur și simplu, din atașament față de tradiție, o sumă de reguli, ritualuri și chiar practici superstițioase. Sunt mulți oameni, În special femei, care respectă lungile și severele zile ortodoxe de post, În timp ce botezul și Înmormântarea rămân două acte religioase obligatorii (practicate și sub comunism, chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și al activității entuziaste inerente tinereții. Probabil că ați fost elevul lui „Gane”. Nu? Recitind scrisoarea Dv., văd că Într-adevăr ați fost elevul acestui liceu și Încă al lui A. Stino, ceea ce m-a bucurat. Altfel, nu-mi explicam atașamentul Dv. față de acest oraș. Vă mulțumesc pentru frumoasele urări, pe care vi le Întorc tot atât de călduros. În speranța că vă voi cunoaște și personal, dacă nu altădată, poate la Serbarea Centenarului Liceului, vă rog să primiți salutările mele cele mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și prezentul unui text literar. Fost amic apropiat al lui Labiș, ambii studenți ai acelui nefericit experiment de sorginte sovietică „Școala de literatură Mihai Eminescu”, o pepinieră a realismului-socialist, de fapt, un centru de îndoctrinare al unui marxism vulgar, al atașamentului „neabătut” față de U. Sovietică și de „Partid”, al urii „nepotolite” față de elita culturală și burghezia românească etc. La unii dintre foștii studenți ai acestei „școli”, de un mare talent, cum au fost, de pildă, T. Mazilu sau Mugur, „accentele” inoculate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
probabil să facă carieră politică, se’nțelege, a intrat în „trustul ziarelor centrale de partid”, ajungând adjunct la Scînteia și, în ultima perioadă a dictaturii, membru în comitetul central, a desființat literalmente romanul, artistic și mai ales politic, subliniind ne-atașamentul autorului la „regimul nostru”, ca și accentele sale vădit dușmănoase. Cum avea s-o facă, câțiva ani mai târziu, Titus Popovici, „doborând în flăcări” romanul Bunavestire!Ă; Aurel Martin, critic literar ardelean, directorul Editurii Albatros și fidel, slugarnic comentator la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inteviuri, conținutul lor politic? De altfel, dragă Matei, eu nici măcar nu am contestat sistemul politic în general, comunist, eu am criticat doar „Tezele din Iulie”, negarea rolului intelectualității culturale și științifice în „construirea socialismului” și reînvierea principiului stalinist al priorității atașamentului de partid, precum și alte idei politice, păreri ale mele, admise, de altfel, în țările comuniste vecine și afirmate chiar de Ceaușescu înainte de ’71! (Cum aveam să aflu peste trei decenii din actele descoperite de cei doi istorici de la Dosarele istoriei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar cumva „noul tip” de comunist, apt de a manevra cu abilitate, cu un anume curaj, în acel spațiu pe care rușii înșiși, după Hrușciov, îl acordau sateliților lor europeni. Evident, scepticii români urmau, după ’71, să-mi reproșeze acest „atașament”, această „admirație”, ei, scepticii, au, de altfel, cum o spune și Hegel, „totdeauna dreptate, deoarece, deși ei nu-și aduc niciodată aportul original ideatic într-o situație sau în explicitarea unui fenomen, ei știu să deosebească fisurile, părțile slabe ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
câțiva ani, D. Popescu îi dichisea discursurile, obligându-l uneori la fraze complicate, chinuitoare pentru instrucția sa primară! -, nu se mai amintea nimic despre profesionalism, calitate, eficiență etc., ci se cerea, pe un ton ce amintea de stalinism, revenirea la „atașamentul de partid” ca un principiu ce trebuia să prevaleze asupra tuturor comandamentelor sociale sau profesionale. Este, încă o dată, văzută după trei decenii și „la rece”, „ciudățenia, paradoxalitatea” reacției mele: dintr-un aderent aproape entuziast al noului șef de stat, am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rezervă față de actele sale pozitive între ’65-’71, au avut o reacție oarecum „pe dos”; încercau, adică, să minimalizeze discursurile sale din acea vară a lui ’71, ca și întreaga mișcare de mase, ședințele largi, numeroase, pe tot întinsul țării, „atașamentul” cetățenilor, dar și al multor vârfuri intelectuale - mă jenez, aici, să citez unele nume, dintre cele mai nobile ale lumii noastre artistice și literare! - iscate din „noua politică a partidului”. Încă o dată păream un „exaltat”, cineva „care sare peste cal
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
omul nostru” plecase într-adevăr pe un drum fără întoarcere. Un drum mai periculos decât comunismul însuși, aflat în acei ani într-o fază generală de cvasi-destindere, dovadă încă o dată țările vecine din nord care, sub platoșa străvezie a unui „atașament” la U. Sovietică, și-au construit încet-încet, având conducători mai mult sau mai puțin temperați, previzibili în cadrul sistemului și al momentului, apropierea de țările libere occidentale, creându-și relații, platforme economice și oameni potriviți, dovadă poziția lor astăzi ca membri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Apoi a fost „cazul Iliescu”, element al conducerii și, se pare, singurul în vara „fierbinte” a lui ’71 care s-a opus, în cadrul, doar, al „conducerii stricte”, la ceea ce s-a numit „mica revoluție culturală”. Care avea, alături de reinstalarea primatului atașamentului orb față de partid (și de șeful său, se’nțelege!Ă, și dezideratul ridicol al „educării întregului popor”! Semnul, de altfel, o vedem azi cu claritate, al pierderii, de fapt, a elementarului pragmatism al celui ce dovedise într-o lungă carieră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]