3,106 matches
-
Ofițer” Decorat de Guvernul Francez cu „Legiunea de Onoare”, iar Guvernul Român: „Coroana României” Societatea de Geografie Nantes, medalie L' Association pour l' encouragement des Etudes grecques en France, prima sa medalie 3 iunie 1923-noiembrie 1937, membru activ, secțiunea artistică, Ateneul Român 1927: Premiul „Bodin” al Academiei Franceze de Științe 1927-1930: Fondator și director al revistei „Artă și Arheologie” (1927-1936) 1925: membru activ al Societății Academice Arheologice bulgară din Sofia 1931: membru activ al Academiei savanților ruși pribegi în lumea întreagă
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
Enescu, compozitorul Ioan Scărlătescu și pianistul Iosif Paschill. Aici a interpretat numai piese clasice precum uvertura operei "Zampa", două valsuri de Chopin și Durand, iar în final, "Rapsodia maghiară" de Franz Liszt. În perioada 1900-1910 a susținut concerte clasice la Ateneul Român în compania sopranei Alexandrina Niculescu, violoncelistului Anghel Rădulescu, violonistului Vladimir Hradecky și pianistului Dumitru Dumitriu. La 16 septembrie 1906, în numărul 6133 al ziarului „Adevărul”, Emil D. Fagure remarcându-i virtuozitatea, afirmă despre lăutar că "„a ridicat țambalul la
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
Sinaia pe George Enescu care i-a mijlocit accesul în intimitatea reginei Elisabeta (Carmen Sylva), devenind "Doamnă de onoare" a acesteia, calitate în care cânta la Reuniunile muzicale ale acesteia. La 28 decembrie 1909 a susținut un mare concert la Ateneul Român unde, acompaniată la pian de George Enescu și Th. Fucs, a interpretat cântece de Tiberiu Brediceanu și piese din Bach, Dvořák și Strauss. În cursul anului 1909, Veturia a cântat în mai multe limbi: germană, franceză, română și maghiară
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
țării la Budapesta (1879), Constantinopol (1882), și Odessa (1883-1888). La Odessa l-a cunoscut pe Ivan Aivazovski, alături de care s-a specializat în pictura marină, rafinându-și mijloacele expresive. În 1889 a debutat cu o expoziție prezentată publicului la Salonul Ateneului Român din București. Nicolae Iorga scria că Eugeniu Voinescu „...este singurul care a dat picturii românești marine studiate și pline de înțelegere, de poezie”, urmându-l pe I. K. Aivazovski, maestru al peisajului marin. Marea a fost reprezentată în zori
Eugeniu Voinescu () [Corola-website/Science/331787_a_333116]
-
Haralambie din Turnu Măgurele și biserica „Sfântul Nicolae-Vlădica“ din București. Eugeniu Voinescu a fost unul dintre creatorii Școlii de Belle Arte de la București, căreia i-a fost și director. A fost și unul din cei 60 de membri fondatori ai Ateneului Român. La 28 ianuarie 2011, Romfilatelia a lansat o serie de 4 mărci poștale intitulată „Reproduceri de artă - Picturi ce aparțin tezaurului Băncii Naționale a României“. Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,10 lei este ilustrată compoziția "Marină", realizată de Eugeniu Voinescu
Eugeniu Voinescu () [Corola-website/Science/331787_a_333116]
-
POEME - (Editura Eminescu), 1985; NOAPTE BUNĂ, SĂGETĂTORULE!, roman - (Editura Cartea Românească), 1989; STRATEGIE ȘI SUPRAVIEȚUIRE, eseistică politică - (Chișinău), 1992; POEZII/POÈMES, Ediții definitive (Editura Vinea), 1997 - PROZE, Ediții definitive - (Editura Vinea), 1998; INTRODUCERE ÎN ECOSOFIE - (Fundația Europeană E.C.E.), 2000; ECOSOFIA - (Ateneul Român, U.E.B.), 2001; ÎMBLÂNZIREA FIAREI DIN OM SAU ECOSOFIA, ediția a II-a revăzută și adăugită - (Fundația Europeană E.C.E.), 2001, ediția a IlI-a revăzută și adăugită - (Ed. Lumina Lex), 2002; SUB 50 DE STELE, poeme - (Ed. Vinea), 2001; CONVORBIRI
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
politică sau militară în cotidienele și periodicele "Pagini literare", "Adevărul de joi", "Furnica", "Zeflemeaua", "Adevărul", "Războiul", "Drapelul" și "Țivil-Cazon". Ștefan Luchian a fost un bun prieten al lui Nicolae Petrescu-Găină. Cei doi au organizat în anul 1904 o expoziție la Ateneul Român: Nicolae Petrescu cu ocazia expoziției din 1904 a reușit să expună doar 25 de caricaturi din cauza mașinațiunilor pe care Constantin I. Stăncescu le-a făcut pe lângă conducerea Ateneului pentru închiderea evenimentului. C.I. Stăncescu a argumentat acțiunea sa prin faptul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Petrescu-Găină. Cei doi au organizat în anul 1904 o expoziție la Ateneul Român: Nicolae Petrescu cu ocazia expoziției din 1904 a reușit să expună doar 25 de caricaturi din cauza mașinațiunilor pe care Constantin I. Stăncescu le-a făcut pe lângă conducerea Ateneului pentru închiderea evenimentului. C.I. Stăncescu a argumentat acțiunea sa prin faptul că el și "marele public" considerau caricatura un gen minor al artelor și ca urmare în sălile Ateneului Român nu are ce căuta o astfel de expoziție. Ziarul "Adevărul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
mașinațiunilor pe care Constantin I. Stăncescu le-a făcut pe lângă conducerea Ateneului pentru închiderea evenimentului. C.I. Stăncescu a argumentat acțiunea sa prin faptul că el și "marele public" considerau caricatura un gen minor al artelor și ca urmare în sălile Ateneului Român nu are ce căuta o astfel de expoziție. Ziarul "Adevărul" și revista "Furnica" i-au luat apărarea lui Găină și au comentat pe larg acțiunea reprobabilă pe care Stăncescu a făcut-o. Astfel, George Ranetti, directorul "Furnicii" a spus
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
care Stăncescu a făcut-o. Astfel, George Ranetti, directorul "Furnicii" a spus: Cu același prilej, "Furnica" a publicat o caricatură care îl înfățișa pe P.S. Aurelian cărându-l în cârcă pe C.I. Stăncescu care smulge caricaturile lui Petrescu de pe panoul Ateneului Român. Efectele expoziției de la Ateneul Român l-au întristat mulți ani pe Nicolae Petrescu. Începe să execute caricaturi doar la comandă sau pentru a-și satisface orgoliul propriu. Caricaturile apar tot mai rar în presa vremii, ele având aceeași tematică
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Astfel, George Ranetti, directorul "Furnicii" a spus: Cu același prilej, "Furnica" a publicat o caricatură care îl înfățișa pe P.S. Aurelian cărându-l în cârcă pe C.I. Stăncescu care smulge caricaturile lui Petrescu de pe panoul Ateneului Român. Efectele expoziției de la Ateneul Român l-au întristat mulți ani pe Nicolae Petrescu. Începe să execute caricaturi doar la comandă sau pentru a-și satisface orgoliul propriu. Caricaturile apar tot mai rar în presa vremii, ele având aceeași tematică și personaje. Cele mai multe dintre ele
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
alături de Ion Bărbulescu (B'arg), Victor Ion Popa, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato și alții. În ianuarie 1928 a publicat în revista "Rampa" câteva articole în care a dezbătut veridicitatea unui tablou semnat Lukian la Ateneul Român, intitulat "Nud de femeie". Petrescu a susținut opinia că acel tablou era în realitate un studiu executat de Alexandru Mihăilescu în anii de școală. În cele din urmă ipoteza lui Petrescu a fost adevărată și falsul demascat. Din anul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
mână pensula și în cealaltă paleta, iar în colțul gurii are o țigare aprinsă și pe cap o pălărie. Comentariul caricaturii este cât se poate de sugestiv: „"Pictorul Lukian care în momentul de față a deschis o admirabilă expoziție la Ateneu, ceea ce dovedește că Frumosul poate fi foarte bine reprezentat printr-un urât"”. Mitiță Sturdza are și el o caricatură remarcabilă; el este reprezentat "ducându-și crucea" atunci când "a fost alungat din paradisul puterii" (aluzie la căderea guvernului). Ambele lucrări au
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
a îmbrăcat pe Bogdan-Pitești. Mica a recunoscut că ea îi pusese în costum, dar uitase. Nicolae Petrescu-Găină i-a trimis o scrisoare ministrului lucrărilor publice Vasile Morțun în care Găină apare îmbrăcat sumar și spânzurat de creanga unui copac în fața Ateneului Român. Textul scrisorii sună cam așa: Rezultatul care a decurs din trimiterea epistolei, a fost că Vasile Morțun „"filotin și sensibil cum nu prea erau jobenele oficiale, i-a anexat în plic o hârtie de o sută de lei spânzuratului
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Bustul lui Traian Demetrescu este opera sculptorului român Filip Marin (1865 - 1928). Monumentul a fost realizat din marmură de Carrara și a fost dezvelit la 11 iunie 1905 în Grădina Ateneului, iar în 1939 a fost mutat în Parcul Cișmigiu. Soclul înalt din marmură are reprezentată în partea stângă o fată care își ține cu mâna stângă poala rochiei plină cu flori, iar cu mâna dreaptă oferă un buchet poetului. La
Bustul lui Traian Demetrescu din București () [Corola-website/Science/332789_a_334118]
-
locală din Roman (Cronica Romanului, Gazeta de Roman, Ziarul de Roman, Școala Nouă, , Melidonium, (Câmpulung Moldovenesc), Cronica Episcopiei Hușilor, Zori Noi (Suceava), , TVR Iași, Radio București, România literară, Convorbiri literare, Cronica (Iași), Antiteze, Asachi, Apostolul, Ceahlăul, Monitorul de Neamț (Piatra Neamț), Ateneu (Bacău), Pagini medicale Bârlădene, Bârladul, (Bârlad), Opinia Fălticeneană (Fălticeni), Știință și Tehnică, Psihologia, Flagrant (București). În calitate de donator de carte și publicații periodice, a ajutat la îmbogățirea fondului de carte a Bibliotecii municipale Roman sub forma unei colecții care îi poartă
Gheorghe A. M. Ciobanu () [Corola-website/Science/333033_a_334362]
-
și istorie literară" (1988-1991) și face parte (din 1993) din redacția „Revistei române". După 2000 devine profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Ca publicist, Faifer contribuie la "Convorbiri literare", "Anuarul de lingvistică, istorie literară și folclor". "Ateneu", "Contemporanul", "Cronică", "Dialog", "Revista de istorie și teorie literară", Viața Românească ș.a. Bogdan Ulmu, teatrolog și profesor universitar, 1 septembrie 2013: ""A scris mult, cu acribie, cu seriozitate: despre teatrul românesc, despre cel universal, despre criticii români. Dar a atacat
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
performanță stilistica. Rară avis! Și, în plus, e un om aparte, mereu misterios, cu tristețile sale prețioase, dar și cu un imbatabil simt al umorului"" Au mai scris despre Faifar: Val Condurache, în Contemporanul, ta. 11, 1983; D. Manuca, în Ateneu, nr. 12, 1983; M. D. Gheorghiu, în Viața Românească, nr. 2,1984; M. Popescu, în Tribună, nr. 2, 1984; Liviu Antonesei, în Dialog, nr. 6. Ediții
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
de povești și publicând în presa locală și națională documente cu valoare istorică, amintiri despre Artur Gorovei, Magda Isanos, M. Sevastos, Otilia Cazimir, Gala Galaction, M. Sadoveanu, D. Furtună ș.a., articole literare, recenzii, poezii și folclor la: Clopotul (1968), Albina, Ateneu, Caiete botoșănene, Iașul literar, Itinerar, Îndrumătorul Cultural, Luminatorul, Manuscriptum, Ramuri, Raza, Viața Basarabiei. A cules și alcătuit antologia de folclor - Antologia Crăciunului; a întreținut legături de prietenie și colaborare cu folcloriștii Artur Gorovei și Dumitru Furtună. Preotul și scriitorul Alexandru
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone, receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice. Principalele publicații în care au apărut aceste contribuții: Steaua, România Literară, Luceafărul, Cronică, Tribuna, Orizont, Ateneu, Argeș, Convorbiri literare, Flacăra, Vatra, Familia, Evenimentul, Romanian Review, Curentul; Viața Românească, Ecart, Economistul, Diplomat Club, Tomis, Polonus și altele; 1963-2006 - A editat și prefațat cca 50 de volum ; Zenon Kosidowski, Povestiri biblice (1971), Stanisław Jerzy Lec, Aforisme (1972), Tadeusz
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
în Marina Militară și a fost un apropiat al Casei Regale a României și al regelui Carol al II-lea. În anul 1922, deschide prima expoziție personală la Galați și debutul pe simezele bucureștene îl face în anul 1926 la Ateneul Român, an în care figurează cu gradul de locotenent. Expoziția de la Ateneul Român atrage criticile laudative ale lui Petru Comarnescu, Alexandru Kirițescu, Eugen Botez (Jean Bart) și ale pictorului Jean Alexandru Steriadi. După câțiva ani devine căpitan fiind selectat în
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
României și al regelui Carol al II-lea. În anul 1922, deschide prima expoziție personală la Galați și debutul pe simezele bucureștene îl face în anul 1926 la Ateneul Român, an în care figurează cu gradul de locotenent. Expoziția de la Ateneul Român atrage criticile laudative ale lui Petru Comarnescu, Alexandru Kirițescu, Eugen Botez (Jean Bart) și ale pictorului Jean Alexandru Steriadi. După câțiva ani devine căpitan fiind selectat în Casa Militară a regelui Carol al II-lea. Deschide două expoziții personale
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
perioada 1873 - 1914 și combină numeroase elemente arhitecturale gotice, baroce, rococo, hispano-maure, ale Renașterii italiene și engleze. În stil neoclasic, după planurile unor arhitecți francezi, în 1885 este finalizată clădirea Băncii Naționale a României. Tot în Capitală, trei ani mai târziu este inaugurat Ateneul Român, într-o combinație de neoclasic și eclectic și care avea să devină un adevărat simbol al Bucureștiului. În perioada 1890 - 1895, în stilul Renașterii franceze, este construit Palatul Justiției . Proiectat de Ion Mincu într-o variantă românească a stilului
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
se află Palatul Șuter, azi Hotel Carol. În luna iulie 2014, în cadrul proiectului socio-cultural "Bucureștiul tău la scară", strada a fost readusa la viața de către artista plastică Eva Radu, care a pictat aici 8 clădiri reprezentative ale Bucureștiului: Opera Română, Ateneul Român, Arcul de Triumf, Muzeul Național de Artă, Mausoleul din Parcul Carol, Teatrul Național, Muzeul Țăranului Român și Casa Poporului, reprezentând un tribut adus capitalei. În luna august 2015, aceeași artista a redat o altă față străzii, cascadă montană pictată
Strada Xenofon () [Corola-website/Science/334781_a_336110]
-
lui Vasile Lucaciu (dimensiuni: 4,50/1,58/1,90 m) a fost realizată de sculptorul Cornel Medrea și, în anul 1935, a fost turnată în bronz la Uzinele metalurgice „Malaxa” din București. După ce a fost expusă câteva luni în fața Ateneului Român din București, în iarna anului 1936 a fost adusă la Satu Mare și instalată în Piața Centrală. Dezvelirea statuii a avut loc în 13 decembrie 1936. În urma Dictatului de la Viena din 1940, autoritățile horthyste au decis că statuia este incompatibilă
Statuia lui Vasile Lucaciu din Satu Mare () [Corola-website/Science/334846_a_336175]