3,303 matches
-
într-o ordine ciudată și de cele mai multe ori nu ești în forma cea mai potrivită pentru a le da ascultare. Ședeam lângă ea, cu ambii genunchi dârdâindu-mi ca niște ciocane pneumatice, îmi mușcam buzele și ascultam. Distantul, încruntatul Ossie aterizase din Londra în după-amiaza aceea. A avut loc o discuție - Martina știa, știa ce se întâmpla de vreo doi ani. Femeile știu. Au mirosul lor. El i-a mărturisit tot. Selina, copilul, capcana. Era furios, furios, șocat, contrariat. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
New York - Londra - și eu îi spuneam, păi, sunt diferențe interesante între cele două orașe, și ce frumos conduci, puștiule, și m-am strecurat de-a lungul pernei, și cât îți datorez, și... Am sărit din mașină și peste zid. Am aterizat de la cei trei metri ai zidului pe coate și pelvis, dar picioarele m-au regăsit imediat, după care am luat-o iar la goană, printre panglicile negre și încâlcite ale gardurilor, drumurilor de acces, liniilor de cabluri. Nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
enorme, cu multe ferestre, îmi zic: Dumnezeule, e prea multă lumină! Eu sunt precum cârtițele.“ În altă confesiune, Ioana spunea: „Caut magia unui apus de soare, la șapte seara. Amurgurile de la Paris mă fascinează de fiecare dată, ca atunci când am aterizat pentru prima oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura infernul.“ La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
familie, Bâzu Cantacuzino. El lucra ca pilot pe linia București-Paris. — Cum te-a ajutat? — Bâzu era un erou al nostru, doborâse o sută cinci zeci de avioane rusești. Era un băiat superb, cu un curaj ne bun. Avionul trebuia să aterizeze la Zagreb să ia benzină. Eu n-aveam viză pentru Zagreb. „Te pitești în toaletă și nu aterizăm la Zagreb. Survolăm. Ești de acord?“ îmi spune pilotul. „Dar cei pentru Zagreb?“ întreb eu. „O să vedem.“ Zagrebul era sub ocupație comunistă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
al nostru, doborâse o sută cinci zeci de avioane rusești. Era un băiat superb, cu un curaj ne bun. Avionul trebuia să aterizeze la Zagreb să ia benzină. Eu n-aveam viză pentru Zagreb. „Te pitești în toaletă și nu aterizăm la Zagreb. Survolăm. Ești de acord?“ îmi spune pilotul. „Dar cei pentru Zagreb?“ întreb eu. „O să vedem.“ Zagrebul era sub ocupație comunistă. Bâzu a deturnat avionul și am aterizat la Paris, cu toții. Cum am ajuns acolo, am cerut azil politic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
n-aveam viză pentru Zagreb. „Te pitești în toaletă și nu aterizăm la Zagreb. Survolăm. Ești de acord?“ îmi spune pilotul. „Dar cei pentru Zagreb?“ întreb eu. „O să vedem.“ Zagrebul era sub ocupație comunistă. Bâzu a deturnat avionul și am aterizat la Paris, cu toții. Cum am ajuns acolo, am cerut azil politic. Pe pilot l-am mai întâlnit după aceea și la Madrid, unde a murit, de altfel, mai târziu. — Unde ai locuit la Paris? — Acolo aveam o mătușă plină de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
continuu, ca într-un film vechi în care pelicula s-a rupt pe ici, pe colea... parcă nici nu mă văd la 85 de ani, murmură ea după un timp. — Povestește-mi ce s-a întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
unde era greu de prins. În ziua aceea l-au găsit însă repede. Ofițerul aflat la comanda cavaleriei ușoare, îndoindu-și brațul drept și făcând astfel o scară pentru ca el să se poată urca, îl învăță să sară și să aterizeze direct pe spinarea calului, iar apoi, înainte să apuce hățurile, cu mâna și călcâiele să îndemne calul la galop, așa cum făceau barbarii sciți, cei mai pricepuți cavaleri din întreaga lume. — Să urci pe cal într-o clipă, să distrugi totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parbrize reflectând lumina solară ca un pâlc de scuturi din sticlă. Sprijinit de balconul din ciment, mi-am dat seama de tăcerea nemărginită care plutea peste peisajul din jurul meu. Dintr-o rară ciudățenie a turnului de control, nici un avion nu ateriza și decola de pe pistele aeroportului. Traficul de pe autostradă staționa într-o coloană îndreptată spre sud. Pe Western Avenue, mașinile și autocarele liniilor aeriene oprite stăteau pe benzile lor, așteptând să se schimbe semaforul. Un accident făcuse trei coloane de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
crăpătură a țigării, îmi spuse, clătinând din cap: - Centrul nervos, ha? Vaughan face orice lucru să pară o crimă. Vaughan lăsă jos trepiedul pe care-l ungea și îndesă expert tutunul în țigară, turnând înapoi firele de hașiș ce îi aterizară în palmă. Linse hârtia cu o limbă ascuțită care îi țâșni afară din gura cicatrizată ca a unei reptile. Inhală fumul pe nări. M-am uitat la teancul de fotografii proaspăt developate aflate pe masa de sub geam. Arătau fața familiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
elegant, lovindu-se cu șoldurile de stâlpul drept al parbrizului, deformându-l la punctul central de sudură. Picioarele i se rotiră în jurul mașinii, lovindu-se cu tibiile de stâlpul central al portierei. Deasupra lui, motocicleta întoarsă cu capul în jos ateriză pe acoperișul mașinii. Ghidonul trecu prin parbrizul gol și-o decapită pe pasagera de lângă șofer. Roata din față și furca din crom pătrunseră prin acoperiș, lanțul șfichiuitor retezând capul motociclistului când acesta trecu pe deasupra în zbor. Bucățile din corpul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și relaxat de accidentul pe lângă care trecuserăm. M-am așezat la volan, așteptându-l să dea ocol mașinii și să se așeze lângă mine, însă el deschise portiera din spate și urcă alături de Catherine. Când am pornit, aparatul lui foto ateriză pe scaunul din față. Amintirile lui invizibile, argintii, ale durerii și excitării se distilau pe rola lor întunecoasă în vreme ce, în spatele meu, cele mai sensibile suprafețe mucoase ale lui Catherine își descărcau în liniște propriile substanțe chimice stimulatoare. Am pornit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
drum, i-am prins mâna într-a mea, încercând să închid ochii la izvorul de lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite piste care acopereau peisajul. Mi-am dat seama că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite piste care acopereau peisajul. Mi-am dat seama că toate străzile și autostrăzile acelea fuseseră fără știre construite de noi pentru primirea lor. Aplecat peste mine, Vaughan pilota mașina printre traseele luminoase. Când am schimbat direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu mică a fost mirarea susnumiților că sunt obligați să discute despre ceea ce nu aveau de gând să discute, dar în plină ședință politică pe geamul deschis a fâlfâit ceva și de pe o mătură nou nouță, cu însemnele prezidențiale, a aterizat pe nepusă masă direct la masa prezidiului președintele „jucător”. Discursul său, a fost cică plin de miez și demn de luat în seamă, dacă nu voiai să vezi pe naiba cu o falcă-n cer și una-n pământ venind
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și pe dinți, și pe cana de cafea sunt aceleași pete maronii. E bine că suntem singuri și durează doar un minut. La sfârșit deschide ochii și zice: — Da, și ce dracu’ înseamnă asta? Duncan are ochii verzi. Scuipatul lui aterizează pe brațul meu în stropi mici, plini de microbi, alice minuscule pline de viruși. Salivă maronie de la cafea. Îi zic că nu știu. În carte este numit descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui Stridie. Zice că planul e să submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și scoate limba. Gâtlejul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
altul, până la urmă această ruptură se petrece întotdeauna. Această luptă pentru putere. Oricât ai crede că o să fii un tată perfect, până la urmă tot aici ajungi. Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Cartea aterizează într-o trâmbă de praf și pietriș. Și zbier la Helen să pună mâna pe ea. În clipa în care Mona e liberă, eu și Helen ne dăm înapoi. Helen ține cartea în mâini, iar eu mă uit să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
femeia zice că a văzut azi-noapte un cap tăiat care se rostogolea pe scări. Uitându-se prin ceaslov, Helen zice: — Înseamnă că e vorba de casa cu cinci dormitoare în stil olandez de pe Feeney Drive. N-a dispărut înainte să aterizeze în hol? O întreb. Da, îi zic lui Helen, a dispărut cam pe la jumătatea scărilor. Un cap însângerat, hidos, care rânjea. Femeia de la telefon zice ceva. Și știrb, zice. Pare foarte zdruncinată. Mona mâzgălește cu îndârjire; cariocile colorate scârțâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sa dreaptă, Brânzan Ilici Vasile, neobosirul activist raional. Fără nici o zăbavă, cu toții dispărură în clădirea sfatului și se instalară în biroul președintelui, unde fură îndată convocați toți responsabilii de la sfat, dar și șeful postului de miliție, Mitică Belghiru, de curând aterizat în comună de la una din colomiile de muncă ale Canalului, directorul școlii și chiar popa Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia vărășteană. Mai târziu, după lăsarea întunericului, mai fură convocați și alți slujitori devotați și de taină ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai aștepți? Mi-am introdus degetul arătător, sfioasă, în unul din unghiurile oglinzii, după care, precum prima oară, am fost aspirată înăuntru. În urma mea, îl puteam zări pe copil, luându-și la revedere de la mine. În cele din urmă am aterizat pe sofaua confortabilă a doamnei Gilbert, care tocmai sosea din grădină cu morcovi proaspeți într-o căciulă. Ronțăind ultimele jeleuri, am înhățat morcovii și am fugit spre casă. Am constatat că, în tot acest scurt timp parcurs în dimensiunea mea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia ca femeia care s-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să mă odihnesc. Nu e nimic. Și eu sunt obosit. Când Sherlock a auzit ce vrea doamna să facă s-a gândit: „Cred că am supărat-o când am adus vorba de soțul ei. Îmi voi cere scuze când vom ateriza.” Și apoi Sherlock a adormit. Dintr-odată, pilotul avionului anunță un mesaj. Urmează aterizarea. Sherlock s-a trezit din senin și și-a pus centura. Au aterizat. Sherlock și-a cerut scuze de la doamnă, iar ea, generoasă, l-a iertat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
când am adus vorba de soțul ei. Îmi voi cere scuze când vom ateriza.” Și apoi Sherlock a adormit. Dintr-odată, pilotul avionului anunță un mesaj. Urmează aterizarea. Sherlock s-a trezit din senin și și-a pus centura. Au aterizat. Sherlock și-a cerut scuze de la doamnă, iar ea, generoasă, l-a iertat. Și-a luat bagajele și s-a dus către hotel. La recepție a aflat că nu mai au camere, dar o doamnă e singură într-un apartament
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dădu ușor din cap. - Dă-mi pace. Uită-mă. - Nu pot, răspunse el cu simplitate. Și Îi dădu drumul. O privi ieșind din cafenea, Îmbrîncindu-l fără voie pe tipul care livra zilnic ziarele. Teancul de exemplare din Télégramme de Brest ateriză sec la piciorul barului. Anne scoase o exclamație Înăbușită. Pe pagina Întîi se etala un portret al lui Yvonne Le Bihan, făcut cu prilejul unei zile festive la fabrica de faianță. INFANTICIDA DIN LANDS’EN LA ÎNCHISOARE. Cu patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]