4,649 matches
-
1969, p.229. 11 Holden, Greece without Columns, p. 267. Prefață 2 1 Prefață Introducere Introducere RĂZBOI ȘI CONSOLIDARE NAȚIONALĂ, 1887-1941 Monarhiile naționale balcanice Monarhia dualistă Sfîrșitul dominației otomane în Europa Primul război mondial Primul deceniu de după război Regimurile balcanice autoritare AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ȘI EVOLUȚIILE POSTBELICE Statele balcanice în timpul celui de-al doilea război mondial Noile aranjamente din perioada postbelică Guvernele comuniste, 1950-1980 Alternativa greacă Concluzii Concluzii Bibliografie Bibliografie Postfață Postfață Indice Indice
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
folosesc de dreptul lor de comandă (bannun) pentru a bate monedă, a împărți dreptatea și a percepe toate redevențele care depind de această prerogativă. Conferirea episcopatelor, altădată monopol al suveranului (care substituise el însuși simplei alegeri a prelaților hotărîrea sa autoritară), se vede uzurpată ca și celelalte drepturi regale, de ducii, conții și chiar vasalii de rang mai modest. În scurt timp, beneficiile ecleziastice vor cădea sub influența feudalilor care-și impun voința, controlează investiturile și nu ezită, în anumite regiuni
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Anglia, unde se simte străin și căreia nu-i vorbește limba e adevărat că, de la cucerirea normandă, franceza este, în Anglia, limba funcționarilor și a persoanelor instruite -, Henric Planta-genetul nu rămîne, însă, străin și de afacerile regatului său insular. Foarte autoritar, el restaurează aici cu duritate puterea regală slăbită de revoltele seniorale. El așază, în fiecare comitat, agenți regali, șerifii avînd misiunea de a impune respectul față de justiția regală și de a ridica impozitele în numele său. Acești fucționari sînt ei înșiși
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
se îmbarcă pentru Tunis, primă etapă a celei de-a opta cruciade. Deja bolnav și sleit de puteri, el moare aici de ciumă. Acest suveran pios și preocupat de soarta celor umili a fost, în același timp, și un suveran autoritar, conștient de prerogativele coroanei, fără a-și știrbi atributele de om al păcii. El s-a gîndit mai puțin la extinderea domeniului său, cît la consolidarea, a ceea ce dobîndiseră străbunii săi. Deși învingător al regelui Angliei care atacase Poitou, el
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
regal, comitatele de Champagne și Brie și anexează Lyon-ul și comitatul Bigorre. Războinic vestit, care nu pregeta să plătească într-o bătălie cu prețul propriei sale persoane, ultimul mare capețian "direct" rămîne încă și astăzi un personaj destul de enigmatic, autoritar, desigur, și cinic, dar preocupat și el de a face ordine și de a aduce pace în regatul său. În timpul domniei sale, mai mult decît în timpul celei a lui Ludovic cel Sfînt, monarhia franceză tinde să joace în Europa rolul principal
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
că "regele este împărat în regatul său", ceea ce înseamnă că nu recunoaște nici o autoritate deasupra sa, fie ea temporală (Împăratul) sau spirituală (Papa). Rezultă din aceasta un conflict aspru, la începutul secolului al XIV-lea, cu Papa Bonifaciu VIII, pontif autoritar, care amenințase cu detronarea lui Filip, dar pe care acesta din urmă îl răpește la Anagni, în 1303. În timp ce regele își impune autoritatea marilor vasali și noțiunea de stat apare din nou, administrația regatului continuă să se perfecționeze. Notarii regelui
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
târziu este închegat. 3.1.2. Sistemul educațional În Europa occidentală, procesul de etatizare a educației a debutat încă din secolul al XVIII-lea, ajungând ca, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, statul-națiune să își aroge din ce în mai autoritar jurisdicția instituțională asupra educației. Țările române nu fac excepție de la această tendință europeană, fiind atrase, la rându-le, în siajul evoluțiilor pe care s-au înscris societățile occidentale. Acestea sunt motivele pentru care înțelegerea emergenței și evoluției sistemului educațional statal
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
democrației, pentru colectivismul organicist în dauna individualismului civic, alegerea misticismului fanatic împotriva sobrietății raționale și pentru răsăritul ortodox în defavoarea occidentului secular au fost alegerile care au îmboldit glisarea societății românești înspre epoca dictaturilor, a cărei uvertură politică a fost regimul autoritar al lui Carol al II-lea, inaugurată în 1938. A urmat scurtul, dar tragicul - prin anvergura pierderilor umane provocate de cel de-al Doilea Război Mondial - act al dictaturii militare a lui Ion Antonescu. Aceste efemere experimente autoritare care au
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost regimul autoritar al lui Carol al II-lea, inaugurată în 1938. A urmat scurtul, dar tragicul - prin anvergura pierderilor umane provocate de cel de-al Doilea Război Mondial - act al dictaturii militare a lui Ion Antonescu. Aceste efemere experimente autoritare care au testat empiric conceptul politicii dictatoriale au fost înlocuite cu totalitarismul comunist care a durat jumătate de secol. Într-un seducător limbaj metaforic, care avea și funcția de a obscura violența discursivă în spatele esteticii stilistice, O. Goga asemuiește agitația
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conturează o "piață a memoriei colective" (Zub și Antohi, 2002, p. 122), fapt care conferă discursului istoric școlar note de polifonie. Democratizarea societății românești a adus multiperspectivismul în conceptualizarea trecutului. Imaginea monolitică și absolută asupra trecutului promovată de regimul (post)autoritar s-a spart în puncte de vedere relative. Piața memoriei colective, care anterior livra o singură viziune asupra trecutului, s-a liberalizat prin retragerea monopolului asupra memoriei deținut de statul totalitar. În lungul proces de deschidere a societății închise ermetic
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" - "în afara Europei" este aplicat peste cazul României cu atâta ferocitate încât dictatura carlistă este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Volkgeist ("spiritul poporului") - și J.G. Fichte - cu ale sale hotărâtoare Cuvântări către Națiunea Germană - naționalismul a suferit metamorfoza doctrinară completă de la o ideologie individualist-liberală indisociabilă de aspirațiile democratice (i.e., naționalismul liberal britanic) înspre o ideologie colectivist-etnicistă pătrunsă de un spirit autoritar (i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu au avut harul oracular de a putea prevede calamitatea ce avea să fie descătușată din ideile politice pe care mințile lor le-au plăsmuit. Ceea ce poate fi numită
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în context politicilor memoriei în cadrul justiției tranziționale, analiza deschide posibilitatea pentru explorarea mecanismelor operante în gestionarea politică a trecutului. 4.2. Memoria colectivă în contextul justiției tranziționale Cel de-al "treilea val de democratizare" (Huntington, 1993), prin care societăți anterior autoritare au schimbat macazul politic înspre un regim democratic, a lăsat în urma sa, pe lângă o sumedenie de alte dificultăți inerente procesului de tranziție, problema pusă de povara trecutului autocratic. Una dintre cele mai "fierbinți" întrebări ce se solicită a fi adresată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cercetători să fie mult mai precauți și mult mai circumspecți în formularea comparațiilor și a aprecierilor. În fine, tema predominantă a analizelor din anii '80 și '90 a fost și continuă să fie cea a proceselor de tranziție de la regimurile autoritare, totalitare și post-totalitare la regimuri democratice, un domeniu de mare interes analitic și politic, în care s-au manifestat contribuții însemnate [O'Donnell, Schmitter și Whitehead 1986; Gunther, Diamandorous și Puhle 1995; Linz și Stepan 1996]. Politica comparată În ceea ce privește politica
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
sectoarele cele mai interesante de analiză politică a democrațiilor concurențiale; el se pretează într-o mare măsură, aproape în întregime, la o intervenție operativă, inginerească, privind schimbarea regulilor, cu scopul obținerii anumitor rezultate (de exemplu, în trecerea de la un regim autoritar la un regim democratic, pentru a garanta reprezentarea și deliberarea, fără a fragmenta sistemul de partide). Tehnicile În general, și în particular, cu referire la unele tendințe ale cuantificării, știința politică a evidențiat și a susținut de fiecare dată apelul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
diferite. E vorba de partidele-stat, care merită să fie analizate separat. Ele sînt, de fapt, rezultatul condițiilor genetice diferite de cele ale partidelor din regimurile democratice, răspund la alte provocări, au alte roluri, se schimbă în funcție de fenomenele ce privesc regimul, autoritar sau totalitar, în care operează. Tot ceea ce ține de un sistem de partide (modalități electorale, reprezentare parlamentară, formare de guverne) suportă, în sistemele monopartidiste, influența altor judecăți, care nu duc către sisteme concurențiale. Dar despre sistemele monopartidiste vom vorbi pe
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Tot ceea ce ține de un sistem de partide (modalități electorale, reprezentare parlamentară, formare de guverne) suportă, în sistemele monopartidiste, influența altor judecăți, care nu duc către sisteme concurențiale. Dar despre sistemele monopartidiste vom vorbi pe larg în capitolul despre regimurile autoritare și totalitare. Partide predominante Revenind la clasificarea lui Sartori, primul tip de sisteme de partide concurențiale este constituit din sisteme cu partid predominant. În aceste sisteme există un partid care, într-un lung șir de alegeri libere și concurențiale, obține
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cu populația sa. În ceea ce privește puterile, camerele superioare au mai puține, chiar și în țări ca Franța și Spania, care pot face referire la autonomiile locale, mai mult sau mai puțin ample. Face excepție Senatul Statelor Unite, care are reputația celei mai autoritare și mai puternice camere elective din lume. În fine, camerele superioare (cu excepția Camera Lorzilor din Marea Britanie, cu peste o mie de membri) sînt mereu mai mici, prin numărul de reprezentanți, decît camerele inferioare. Bundesratul german, cu cei 68 de membri
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
deveni organ executiv" [ibidem, 52]. Așadar, din punctul de vedere al formării și al dizolvării guvernului, parlamentele își mențin puterea, chiar dacă în anumite condiții. Nu a existat și nu există declin, decît pentru cine are nostalgia nu atît a parlamentelor autoritare, cît a parlamentelor tip adunare. Funcția expresivă A doua funcție a Camerei Comunelor, în accepția lui Bagehot, este "funcția expresivă": Camera Comunelor "exprimă opinia englezilor asupra tuturor subiectelor ce urmează a le fi prezentate" [ibidem, 143]. Mai mult, această funcție
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Să pornim de la o considerație preliminară. Prezidențialismul nu înseamnă guvern "puternic", așa cum se afirmă adesea. Problema este mult mai complexă: pe de o parte, este prea puternic și deci riscă degenerări de genul comportamentelor ostile față de control și în esență autoritare; pe de altă parte, este slab și alunecă spre neputință decizională. Abuzul de putere nu este inerent formei prezidențiale de guvernare, dar este un rezultat plauzibil al ei. Se poate spune același lucru despre guvernarea divizată? Sigur că da. În legătură cu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
scrieri în italiană se regăsesc în Lasswell [1975]) știința politică s-a ocupat în mod constant de contexte în care puterea este cucerită, împărțită și aplicată; așadar, cum vom vedea în al nouălea și al zecelea capitol, de regimurile nedemocratice (autoritare, totalitare, posttotalitare, sultanice) și de cele democratice, în care apare și se dezvoltă competiția pentru putere. Știința politică s-a ocupat, cum am văzut în al doilea și al treilea capitol, și de modalitățile prin care cetățenii, grupurile și mișcările
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mulțime de caracteristici, așa încît apare utilă și mai ales interesantă o tratare a lor aparte, articulată și argumentată. În ceea ce privește literatura de specialitate, există o semnificativă convergență, cu cîteva excepții [de exemplu Perlmutter 1984], privind definirea caracteristicilor distinctive ale regimurilor autoritare în sens larg. Marile probleme, pe care le vom vedea în continuare, apar atunci cînd de la regimurile autoritare se trece la analiza celor totalitare. Oricum, sînt două elemente comune ambelor tipuri de regimuri: pe de o parte, încercarea, încununată de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
argumentată. În ceea ce privește literatura de specialitate, există o semnificativă convergență, cu cîteva excepții [de exemplu Perlmutter 1984], privind definirea caracteristicilor distinctive ale regimurilor autoritare în sens larg. Marile probleme, pe care le vom vedea în continuare, apar atunci cînd de la regimurile autoritare se trece la analiza celor totalitare. Oricum, sînt două elemente comune ambelor tipuri de regimuri: pe de o parte, încercarea, încununată de mai mult sau mai puțin succes, de a reduce substanțial sau de a elimina de tot pluralismul politic
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de atribuire și de distribuire a puterii politice, care nu s-au bazat niciodată pe alegeri, sau în orice caz, nu pe alegeri libere, concurențiale, semnificative, ci întotdeauna pe control și pe recurgerea la folosirea forței. Construcții precare Atît regimurile autoritare, cît și cele totalitare constituie modalități specifice de reglare a raporturilor de putere între stat și societate, modalități puse în aplicare în locuri caracterizate printr-o mai mare sau mai mică stabilitate, în funcție de originile și de instaurarea lor și de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai mică stabilitate, în funcție de originile și de instaurarea lor și de provocările la care sînt supuse aceste regimuri. În fine, este interesant de menționat că, în timp ce există democrații neîntrerupte, adică regimuri democratice care, odată instaurate, s-au menținut, nici un regim autoritar (chiar dacă unele dintre ele au rezistat destul de mult, ca în Portugalia și în Spania) și nici un regim totalitar (chiar dacă Uniunea Sovietică a reușit să-l păstreze timp de șaptezeci de ani) nu se poate lăuda cu o durată neîntreruptă comparabilă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]