4,413 matches
-
vom lepăda și de noi în aerul anesteziat”... La fel ca și adeziunea la „pulsul epocei”, tema rupturii, în conjugare cu cea a exaltării noului, a invenției și spontaneității revin obsedant de-a lungul întregului său itinerar de militant al avangardei. Este de precizat însă că poetul se arată de la început conștient de imposibilitatea unei totale rupturi de trecut. Din acest punct de vedere, poziția sa e mai nuanțată, îndepărtându-se evident de nihilismul dadaist. El amendează, astfel, opinia după care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cristalizare lentă a unei alteia următoare”. De unde și afirmația că: „De altfel, în artă, ca pretutindeni, în domeniul social de pildă, revoluția este exclusă”. Intră în joc aici, fără îndoială, și intenția de a răspunde permanentei suspiciuni de ilegitimitate a avangardei - venită din partea forțelor „conservatoare”, - dar e vorba nu mai puțin și de o înțelegere mai adecvată a acelui proces novator ce nu se poate dispensa de demersurile precedente; „legea determinantelor istorice” funcționează în fiecare epocă, în sensul înlăturării formulelor perimate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
raporturile și gusturile admise date de-a valma peste cap, în locul lor instituite altele (aș voi o perpetuă mișcare, neîntronarea nici unei alte formule, dar nu e cu putință) la început contrare convenției, mai târziu însăși hrana ei”. Împreună cu toți promotorii avangardei, Voronca trăiește, așadar, acea teroare a convenționalizării limbajelor, despre care vorbeam mai sus. El exprimă însăși aporia avangardei prinsă între două extreme: aceea a negației totale, absolute, a unui trecut creator, cu logica, gramatica și dicționarul lui, transmise și „ratificate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mișcare, neîntronarea nici unei alte formule, dar nu e cu putință) la început contrare convenției, mai târziu însăși hrana ei”. Împreună cu toți promotorii avangardei, Voronca trăiește, așadar, acea teroare a convenționalizării limbajelor, despre care vorbeam mai sus. El exprimă însăși aporia avangardei prinsă între două extreme: aceea a negației totale, absolute, a unui trecut creator, cu logica, gramatica și dicționarul lui, transmise și „ratificate” de la o generație la alta, și un alt absolut, al radicalei inovații, al construcției mereu precare, mereu puse
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
anume, ci de efortul dramatic de a depăși orice formulă, de a transgresa, ca atare, însăși ideea de literatură ca expresie inevitabil convențională a „senzației prime”, a „planului primar” (cum îl va numi Geo Bogza) al trăirii. Idealul, utopic, al avangardei, exprimat în termenii cei mai definitorii de către poetul nostru, este de fapt, cum am subliniat și altădată, realizarea unui soi de perpetuum mobile al spiritului creator, menținerea sa în stare de permanență, absolută disponibilitate, astfel încât, abia atins pragul convenției, aceasta
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să se pietrifice într-o „atitudine” sau într-o „formulă”: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog”. Mai mult decât opera (cristalizare supremă a experienței unice, irepetabile în convenția artistică), pe poetul de avangardă îl va interesa pura tensiune a spiritului spre un orizont știut - și chiar voit, în mod paradoxal - intangibil. De aici, exaltarea „eșecului”, a „nerealizării” (în plan literar, dar și mai general-social), clamarea neliniștii spirituale, voința permanentizării stării de criză a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
plan literar, dar și mai general-social), clamarea neliniștii spirituale, voința permanentizării stării de criză a eului. Voronca o afirmă limpede în mai multe rânduri, cu un patos particular, ale cărui accente inconfundabile le recunoaștem imediat în ambianța mișcării românești de avangardă: „știu că semnul marilor izbânzi, marilor împărtășiri de lumină materializată ca o cascadă de glicerină e insuccesul, debutul perpetuu, nerealizarea, nedesăvârșirea oricărui gest, condamnarea la eșec a oricărei întreprinderi”. În A doua lumină, scrisese într-un sens similar: „Cât de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
afirmații merită să întârziem un moment asupra lor. Căci susținerea, cu atâta patos, a neliniștii creatoare nu califică numai o opțiune de ordin așa-zicând estetic, vizând insubordonarea radicală față de convenția literară, ci angajează și statutul social al scriitorului de avangardă, cu repercusiuni într-o psihologie specifică. Neliniștea este opusă, la acest nivel, „confortului” și suficienței creatorului, dar și (mai ales) publicului burghez mărginit, ca un alt nume al revoltei avangardiste. Pericolul cantonării într-o formulă estetică este, din acest unghi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poate fi o ușă deschisă prin care ghetele murdare ale publicului să tropăie insolent. ș...ț Spectatorul trebuie deci siluit. Cu chipul acesta, arta e salvată de platitudinea necurmat amenințătoare”. Se poate deduce de aici că pentru Voronca - și pentru avangardă în genere - publicul este privit la modul generic, prin modelul negativ al „burghezului” - categorie spirituală, nu neapărat limitativ-socială. În a sa Dezumanizare a artei, Ortega y Gasset observase că: „ceea ce e caracteristic artei noi din punct de vedere sociologic este
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de vedere sociologic este că împarte publicul în aceste două clase de oameni: în cei ce înțeleg și cei care nu înțeleg”. Iar Renato Poggioli adaugă că vechea opoziție dintre inițiați și neinițiați, dintre cunoaștere și ignoranță, e înlocuită în avangardă cu cea dintre „cultura celor mulți și cultura celor puțini, dintre cultura turmei și cultura celor singuri, dintre cei ce disprețuiesc și cei ce apreciază o valoare necunoscută mai înainte”. Militantul avangardist român confirmă aproape punct cu punct o atare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în azurul libertății, sub cămașa de forță a formulelor utilitare, a înțelegerii unanime”. Și continuând: „Pierzania începe cu simptomul conștiinței nu a valorii în sine, ci a valorii raportate la numărul și înțelegerea turmei ș...ț”. E un „elitism” specific avangardei, pe care Voronca îl afirmă orgolios în această primă etapă a reflecției sale literare (ce se va nuanța și modifica pe parcurs), provocat de cvasigenerala ostilitate a „receptorilor” înscriși sub emblema conformismului burghez. Tot ce ține de proiectul pozitivist-utilitarist este
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nevoit, programatic și condiționat de realitatea de fapt. Voința radicală de înnoire, presupunând răsturnarea tuturor convențiilor și regulilor admise, închide implicit, în mare măsură, accesul „mulțimii” instalate în confortul intelectual și sufletesc la creația nouă; la acest nivel, artistul de avangardă își calculează - ca să spunem așa - eșecul, nonreceptarea. Pe de altă parte, lipsa de audiență ține, în viziune avangardistă, de funciara incapacitate a „publicului” de a înțelege demersul novator, de suficiența acestuia: „neliniștea” spiritului nu intră în datele sale sufletești, - de unde
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de serviciu, cu împărțirea lumii în grade ofițerești, cu îmbrăcarea ca o mânușă a formulei cusute gata”. E perfect explicabilă, de aceea, elogierea unui scriitor nerecunoscut de „oficialitatea” literară, precum Urmuz, devenit și pentru Voronca, la fel ca pentru întreaga avangardă românească, o prezență emblematică, evidențiindu-se „gestul sublim de renunțare și de izolare”, „trăsnetul de ură, de răzvrătire, de singurătate; al celui mai pur dintre poeți” și faptul că: „Nu s-a amestecat cu nici una din trupele consacrate”. Motivația e
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în genere repudiată: singura tradiție recunoscută - căci se recunoaște totuși una - este cea reprezentată de scriitorii marginalizați, neconsacrați, aflați, la vremea lor, în răspăr cu „orânduirea literară”; o tradiție a revoltei și nonconformismului prevestind radicala insubordonare față de „formulă”, propovăduită de avangardă. Exemplele oferite până aici sunt doar câteva dintre cele apte să-l situeze pe Ilarie Voronca în centrul problematicii avangardiste, considerată în dimensiunile sale cele mai general-definitorii. Fiecare text programatic semnat de poet conduce de fapt spre acest nucleu ideatic
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în largi falduri retorice gata să ia drept martor al injustiției și catastrofei cosmosul întreg, pentru a sfârși într-un fel de resemnare stoică, precum un alt scut împotriva singurătății. Angajarea fără rezerve a lui Voronca în demersul teoretic-programatic al avangardei capătă, apoi, o notă aparte prin accentul afectiv pus în recunoașterea și afirmarea condiției sale de scriitor. Oricât de hotărâtă e, la el, opoziția față de literatură, înțeleasă ca expresie inevitabil convențională a experienței existențiale, oricât de mult îl obsedează, înainte de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voi merge încet, poate grav, spre vârsta mea nouă, voi privi atent la formele inedite, îmi voi umple sacul cu obșteștile încântări - scrie el tot aici. Dar și: „voi sta să ascult alături de discipoli învățăturile bătrânilor maeștri”. În dialectica specifică avangardei, atari afirmații ilustrează totuși acel moment de „cumințire” și „clasicizare”, dacă nu chiar de “îmbătrânire”, ce urmează inevitabil fazei de maximă efervescență a revoltei anticonvenționale 2. Coroborate însă cu amintita preferință pentru scris și cu neabandonatul interes pentru artă, afișate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și cu neabandonatul interes pentru artă, afișate încă în faza „romantică” a mișcării, ele atrag atenția asupra „experimentalismului” acesteia, în înțelesul dat termenului de Angelo Guglielmi; experimentalism explicabil prin momentul apariției și datele ambianței socio-culturale specifice în care se manifestă avangarda românească, în calitatea sa de fenomen de „sinteză modernă”3, cum se definește ea în reprezentativa etapă „integralistă”. „Elogiul bătrâneții” (e titlul unui articol publicat de Ilarie Voronca în ziarul Adevărul în 1935), al „artei simplicității”, recunoașterea faptului că arta
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
azi”4, sugerează, în acești ani, conștiința necesității unei noi angajări umaniste a creației, dintr-o perspectivă mult echilibrată în comparație cu spiritul insurecțional de la începuturi. E o reorientare ce poate fi observată, mai devreme sau mai târziu, la majoritatea poeților de avangardă. Tovarășii de idei ai lui Voronca - un Stephan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza - nu vor face excepție de la regulă. Între asemenea repere, definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă, s-a cristalizat și la Ilarie Voronca o viziune specifică asupra poeziei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în Adevărul (1935-1937). Toate aceste variații apar însă, la o mai atentă considerare, drept superficiale în raport cu unitatea de substanță pe care o conferă o ieșită din comun încredere în poezie (nu și în literatură, care - cum am văzut - are pentru avangardă conotații negative, fiind asimilabilă convenției). Încât, pentru nici un alt reprezentant al avangardismului românesc nu sunt mai adevărate cuvintele lui Jules Monnerot, deja citate de noi, după care miza esențială a poeziei (suprarealiste) „este nu de a exprima sau a reprezenta
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fi poemul: „În poem toate legile, toate hotărârile anterioare dintre oameni sunt lăsate deoparte”. Privit de sus, drumul lui Ilarie Voronca spre o definiție a poeziei descoperă câteva momente relativ individualizate, prin raportarea la istoria însăși a mișcării românești de avangardă. La 75 H.P., foarte tânărul poet aflat în faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor înnoitoare, se aliniază, încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, în negație, dadaist
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțând în relief ceea ce s-ar putea numi disponibilitatea integralistă, în sensul (valabil, cum s-a observat, pentru întreaga avangardă românească) unei deschideri plurale a sensibilității spre acea „sinteză modernă”, de natură să fructifice - acum, într-o viziune predominant constructivistă - toate ideile novatoare difuzate în spațiul avangardist internațional. În cadrul grupării unu, unde „integralismul” inițial (vezi Manifestul semnat în primul număr
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unu va însemna despărțirea de programul strict avangardist și afirmarea unei alte angajări a poeziei, larg umanitaristă, pe care creația sa de limbă franceză o va afirma (după 1933) cu și mai multă fermitate. Cum această primă perioadă din istoria avangardei românești nu trece, practic, de granițele unui singur deceniu, se poate înțelege că limitele dintre momentele ce o concretizează sunt destul de fragile și permeabile - și nu altfel stau lucrurile în cazul poetului nostru. Deci, dincolo de aceste precare frontiere, sunt de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
logicii”; căci noua „gramatică” și „logică” a poeziei se vrea expresia unei ordini construite de poet, cu totul alta decât cea moștenită, ținând de canoanele discursivității și în corespondență cu o ordine a realului. Poezia nouă, ca și arta de avangardă, se vrea esențialmente antimimetică, evadată - cum se putea citi în manifestul revistei Integral - din „pastișul etern natural”. Altfel spus, „construcția” poetică își mărturisește insubordonarea față de logică și gramatică în măsura în care se dorește independentă deopotrivă față de realitatea externă și față de discursul neutral-conceptual
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
îl și situează, de altfel, într-un punct de răscruce al mai multor direcții avangardiste străbătute subteran de marea obsesie a dinamicii absolute a spiritului și a identificării scrisului cu tensiunea lăuntrică a eului. Toate aceste elemente preluate din programele avangardei vor căpăta deci la el un plus de vitalitate exuberant-neliniștită, de natură a estompa, în ultimă instanță, frontierele rigide dintre variile tendințe novatoare. În planul „gramaticii” poeziei, acest fapt se va reflecta în imagismul programatic, ca tehnică menită să destructureze
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
legilor și formulelor („Dar în curând, peste toate rădăcinile smulse, apele visului vor veni în puhoaie albe, și înfățișările cu legi și cu formule vor fi duse în prăpastie”...), vom putea observa în ce măsură neoromanticul Voronca se apropie acum de programul avangardei suprarealiste, privit altădată, din perspectiva „constructivismului”, cu suspiciune. Chiar dacă nu numește direct „automatismul psihic pur” și „dicteul automat”, poetul le aproximează totuși în expresii similare, înscrise pe orizontul mai vast al căutărilor avangardiste vizând coincidența dintre a scrie și a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]