3,370 matches
-
ne făcea tov. cutare!” În fața clasei i am spus că oamenii în general și copiii în special nu se bat cu bățul, ci cu vorbă bună, cu înțelegere și voință din partea lor. Le spun categoric că sunt împotriva bătăii cu bățul pentru că am și o poveste adevărată pe care vreau să le-o spun. Le-am reamintit cu emoție despre turnatul la bancă prin care am fost bătut în mod barbar, doar pentru motivul copilăresc al lovirii unui măgăruș al țiganilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ales mie, care, la vârsta aceea eram destul de crăcănată. Se pare că n-au făcut acest sacrificiu în zadar. Drumul de la Râmnicu Vâlcea la Eforie Nord era lung, anevoios și plin de peripeții. Pe lângă bagajul obișnuit, nelipsite erau cele patru bețe legate cu două capete de sfoară și cearceaful alb care pe litoral trebuiau să se transforme în cortul ce ne ferea de soarele fierbinte, atunci când mai întârziam pe plajă, și două pături care aveau un scop unic. În vagoanele din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în vârful cărora mai descoperi în ultima clipă zidurile vreunui castel și nici n-ai timp să te-ntrebi ce-o fi cu el acolo că-ți apar în față grădini întregi frumos ordonate cu roșii care se cațără pe bețe de trestie puse în formă de piramidă, câte-un petic de pământ roșu care explică astfel culoarea cărămizilor de aici. Toate astea și încă multe altele-ți creează o stare de bună dispoziție, în cazul meu trezită brusc dintr-un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
alintau est-germanii Trabantul "epocii de aur". Ar fi fost mai romantic! Ne propusesem să facem un scurt tur al "amintirilor" Potsdam, Weimar, Leipzig, Meissen, Dresda. Fusesem ca june atașat cultural de multe ori la Potsdam era la o "aruncătură de băț" de Berlin, un loc încântător, plin de parfum, de mister, de cultură și istorie. Fusesem de plăcere, în "misiune profesională" pentru studierea arhivei de filme documentare de la Babeldberg, sau însoțind delegații. Am găsit pe un site de internet și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
portarul, am purces la selecție erau claie peste grămada oale, tacâmuri, pantofi, haine, inclusiv exemplare din desuurile familiei, sobre ale tovarășului și colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, un bărbat voinic, de doi metri înălțime, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o pune în cutia de carton pentru expediere, o prezenta spre aprobare comisiei de expertiză, prezidate de mine. Ne-am distrat de minune! În cele două mici camere am dezinfectat, am făcut curat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce să le spun celor de la Ford?“ „Spune-le că ești ocupat sau, mai bine, că ai un tratament medical de terminat. Mai amână, fii Înțelegător.“ Evident că nu am fost și, relatându-i lui Ellen că mi se pun bețe-n roate, ea m-a anunțat că urma să vină la București, ca să participe la un congres al Institutului Internațional de Teatru, și că va rezolva ea totul. Mă aflam printre sutele de persoane care așteptau la Aeroportul Băneasa sosirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mudras indiene, biomecanică meyerholdiană, vodevil, music-hall, cabaret), contrastând cu firescul pe care-l aduce viața Într-un oraș ca New York-ul, unde se Întretaie atâtea culturi diferite. Interesant e că imaginea finală din spectacolul newyorkez, cu Priscilla Smith prinsă Între bețele de bambus, ca Între niște chibrituri uriașe gata să ardă, era un ecou metaforic al situației din ’68, deși, de la New York, În timp ce repetam, nu m-am gândit nici o clipă la Praga. GB: Mie imaginea actriței răstignite Între bețele care parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prinsă Între bețele de bambus, ca Între niște chibrituri uriașe gata să ardă, era un ecou metaforic al situației din ’68, deși, de la New York, În timp ce repetam, nu m-am gândit nici o clipă la Praga. GB: Mie imaginea actriței răstignite Între bețele care parcă Îi ieșeau prin trup Îmi amintea de sulițele Sfântului Sebastian, producând aceeași impresie de sacrificiu. Era o imagine răscolitoare, deși total formală, simbolică, pe care o am și acum prezentă În memorie. Regăseam ceva pagân și sacru În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ridicate. „Trebuie ascultat cu tot trupul și, ca să ajungi acolo, e nevoie de mult antrenament!“ Nu doar În voce, dar prin simpla prezență printre noi, Începea să se simtă acea liniște specială pe care Brook o iradiază fără nici un efort. Bețe de bambus, asemănătoare cu o undiță simplă de pescari, s-au dovedit În timp recuzită principală de antrenament fizic și, deși la Început le manevram stângaci, căci ni se păreau rigide, odată descoperită În ele o prelungire a energiei brațelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
păreau tentați să ne urmeze exemplul, dar parcă nu Îndrăzneau. Din spatele fiecărui paravan apărea câte o statuie reprezentând o ipostază Împietrită a unui personaj de basm, care dintr-odată căpăta viață și Începea să interacționeze cu copiii. Ca obstacole, plasasem bețe de bambus prin toată sala și după un timp i-am Încurajat pe copii să preia ei Înșiși jocul. Improvizând liber, spre surpriza generală, bucuria lor a luat proporții periculoase și, odată În posesia bețelor, au Început să ne atace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu copiii. Ca obstacole, plasasem bețe de bambus prin toată sala și după un timp i-am Încurajat pe copii să preia ei Înșiși jocul. Improvizând liber, spre surpriza generală, bucuria lor a luat proporții periculoase și, odată În posesia bețelor, au Început să ne atace răutăcios, ca Într-o secvență din Împăratul muștelor. Fugind după noi cu toată viteza, ne-au bătut măr și abia l-am salvat pe săracul Peter să nu fie căsăpit, căci, fiind mai În vârstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
femeilor În activități publice. Actorii au apreciat șansa de a juca În fața acestor oameni simpli, fără tensiunea pe care o aduce asistența sofisticată de festival internațional, cum avea să fie cea de la Shiraz. Improvizațiile cu instrumente muzicale și recuzita sumară (bețe de bambus, plus câteva cutii de carton de diverse dimensiuni, cam asta era tot) Îi amuzau pe localnici și dialogul teatral se Înfiripa spontan. Câteodată, copiii sau chiar cei În vârstă intrau pe covor și participau dansând la diferite improvizații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai identificat cu teatrul. AMN: Asistând la lucrul vostru cu vocea, eu am descoperit În primul rând marele strigăt tragic și am Înțeles nevoia de a citi tragedia cu tot trupul. Ai reținut până În repetițiile finale multe din exercițiile cu bețe, Încorporându-le ca imagini În spectacol. Apoi ai fost destul de nemilos cu tine Însuți și ai renunțat la foarte multe detalii spectaculoase, ai concentrat, făcând ca În multe momente trei-patru acțiuni să se suprapună concomitent În aceeași scenă. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
balcanic revăzut În cheie comică) În 1994, la un an de la demisia mea de la Național, Caramitru mă sună la New York și-mi propune să montez Oedipe la Opera Română, În cadrul Festivalului Enescu. „De data asta nu-ți va pune nimeni bețe-n roate!“, mi-a garantat prevenitor, intuindu-mi reticența. Să se fi schimbat acolo lucrurile atât de repede Încât chiar să cred că voi avea parte de susținerea celor care mai degrabă Încurajaseră plecarea mea, direct sau indirect? Pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
copiilor În biroul tatei, pentru a spune bună ziua unui prieten al familiei, generalul Kuropatkin. În timp ce corpul lui masiv, strâns În uniformă, foșnea ușor, În dorința de a mă amuza, el a Împrăștiat pe divanul pe care ședea o mână de bețe de chibrit, punând zece dintre ele cap la cap, pentru a alcătui o linie orizontală, și a spus: „Asta e marea pe vreme liniștită“. Apoi a atins ușor fiecare pereche pentru a transforma linia dreaptă Într-una frântă - era „marea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adunat chibriturile și se pregătea să mai facă, - speram eu -, Încă o scamatorie, când am fost Întrerupți. A fost introdus aghiotantul lui, care i-a spus ceva. Mormăind enervat pe rusește, Kuropatkin s-a ridicat greoi din locul lui și bețele de chibrit Împrăștiate pe divan săreau În toate părțile pe măsură ce corpu-I masiv se disloca. În ziua aceea, primise ordinul de a-și asuma comanda supremă a armatei ruse din Extremul Orient. Acest incident a avut o urmare deosebită cincisprezece ani
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-un cojoc. Îi ceru tatei un foc. În clipa următoare se recunoscură. Sper că bătrânul Kuropatkin, În travestiul lui rustic, a reușit să evadeze din temnița sovietică, dar nu despre asta-i vorba. Ceea ce mă interesează este evoluția temei bețelor de chibrit: acele bețișoare magice, pe care mi le arătase, fuseseră bagatelizate și rătăcite, armata lui se risipise și ea; totul se prăbușise Între timp, ca trenulețele mele pe care În iarna lui 1904-1905 la Wiesbaden am Încercat să le
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înainte de a ne continua călătoria spre casă; și acolo, Într-un parc brun-roșcat, sub un cer albastru și rece, am văzut-o (cred că printr-o Înțelegere Între mentorii noștri) pentru ultima oară. Avea În mână un cerc și un băț scurt pentru a-l rostogoli și toată Înfățișarea ei era extrem de decentă și elegantă, În stilul tenue-de-ville-pour-filettes autumnal și parizian. A luat de la guvernanta ei, strecurându-l În mâna fratelui meu, un cadou de adio, o cutie cu migdale În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să respect scenariul. Spectacolul se ținea de obicei În parcul de la Batovo, unde aleile erau mai Întortocheate și mai Înșelătoare decât cele de la Vira. În vânătoarea noastră reciprocă de oameni foloseam pistoale cu arc care lansau cu o forță considerabilă bețe lungi cât niște creioane (de pe ale căror vârfuri de alamă scosesem cu Îndemânare micile ventuze protectoare). Mai târziu au apărut diverse tipuri de puști cu aer, care Împroșcau alice de ceară sau mici sulițe cu ciucuri, având consecințe neletale, dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de la capătul mesei lungi, indispoziția și lipsa mea de poftă de mâncare. Eu ridicam capul ca să dau o explicație - dar masa dispăruse și eu ședeam singur pe o buturugă de la marginea drumului, desenând curbe după curbe pe nisipul maroniu cu bățul plasei de fluturi, care se legăna ca un metronom; curbele erau curcubee pământene ale căror culori diferite erau redate prin diversele adâncimi ale șanțurilor produse cu bățul. Când m-am angajat irevocabil să-mi termin poezia sau altminteri să mor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o buturugă de la marginea drumului, desenând curbe după curbe pe nisipul maroniu cu bățul plasei de fluturi, care se legăna ca un metronom; curbele erau curcubee pământene ale căror culori diferite erau redate prin diversele adâncimi ale șanțurilor produse cu bățul. Când m-am angajat irevocabil să-mi termin poezia sau altminteri să mor, eram mai mult ca oricând Într-o stare de transă. Deloc surprins, m-am pomenit, dintre toate locurile posibile, tocmai pe canapeaua de piele din Încăperea rece
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mereu (cu prefăcuta naivitate atât de tipică soartei când e pusă pe treabă) ici și colo, pe moșia noastră (Intrarea interzisă), și pe domeniul unchiului meu (Intrarea strict interzisă) de pe celălalt mal al râului Oredej. Îl găseam trasat cu un băț pe nisipul roșiatic al unei alei din parc sau scris cu creionul pe o portiță spoită sau proaspăt incrustat (dar nu complet) În lemnul unei bănci foarte vechi, de parcă mama natură Îmi anunța dinainte, În mod misterios, existența Tamarei. În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu știi? se închină Toader. E "Sfântu". Propovăduiește... Sfântul, îngenunchiat, cu ochi pierduți, cu brațele către cer, în extaz, cu glas de tunet: Vai! Vai vouă! Sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pași agitați și se împiedică într-o blană de urs. Se oprește lângă fereastră. O deschide. O pală de vânt și stropi de ploaie îl izbesc în față. Crezi că mi-a fost ușor? Maica m-a fătat cu un băț în loc de șiră. Mă mir că nu s-a rupt... Și-apoi, am un principiu: "Niciodată doi dușmani." Craii aiștea s-au luat de gânduri cu voievodul ista al Moldovei; îi nărăvaș rău și vor să-i pună hățul, să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste tot în Turchia, continuă Gherasim. Am căscat ochii, am tras cu urechea... Cine să se lege de un biet călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din calea ei. Stambulul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]