92,250 matches
-
familie liberă, asemănătoare cu aceea proclamata de tinerii anilor '60 ai secolului XX, bazată pe promiscuitate. În mijlocul "tribului", tronează Shelley însuși, căruia i se îngăduie orice și i se iartă totul. Trăiește cu mai multe femei odată, cedîndu-le și altor bărbați din grup. Tragediile abundă în acest mediu în care poetul se simte bine. Iubitele i se sinucid, copiii îi mor prematur. Shelley este absolut incapabil să-și asume vreo vină. Cruzimea și cinismul lui sînt pur infantile. Curățenia lui sufletească
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
din bibliotecă). Vag persiflator, vag deformator, tabloul probează ciocnirea dintre contraste, degajînd energia ambigua a Edenului bîntuit de demonia Formei... ori, în aceeași manieră, o secvență a neputinței limitelor de-a se depăși, a consolării lor estival-dansante în proximitatea enigmei: "bărbații au diminețile mute și părinții în iarbă - egali îi străbate un semn greu, de vară,/ cuminte că o vipera - /dansați la Sfinx, doamnelor, dansați / cu taină lui..." (Rulmenți de rezervă). Evident, scriitura nu e aptă a cuprinde lumea, a cărei
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
moartea Să citim, de pildă, cu atenție scurtul poem șarpele boa prin paradis: "Esență femeii se concentrează/ în călcai. Suntem atrași de acest fruct,/ demult căzut, ca de-o bulboana cosmică./ Nu frumusețea formei ne absoarbe,/ ci pofta iminentei mușcături./ Bărbatul se târaște în urmă femeii/ că șarpele boa prin paradis." Cu toata aparentă să de discurs dezinvolt, poemul are un dramatism sfâșietor, "rusesc", evocând dependența iremediabila și umilitoare a bărbatului de femeie. Esență femeii se concentrează nu în cap, nu
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
cosmică./ Nu frumusețea formei ne absoarbe,/ ci pofta iminentei mușcături./ Bărbatul se târaște în urmă femeii/ că șarpele boa prin paradis." Cu toata aparentă să de discurs dezinvolt, poemul are un dramatism sfâșietor, "rusesc", evocând dependența iremediabila și umilitoare a bărbatului de femeie. Esență femeii se concentrează nu în cap, nu în viscere și nici măcar în sex, cum și-ar fi imaginat un poet minor, ci în călcai, care este mai teluric decât oricare altă parte a corpului și care îl
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
obligă pe "vânător" să se târască pe pământ, ca un șarpe. Privirea poetului străbate repede valurile care acoperă povestea iubirii, dar nu dintr-o banală dorința de demistificare, ci pentru a ajunge la sensul tragic și etern al relației dintre bărbat și femeie. Un cunoscut filosof nihilist i-a anunțat cândva cu o satisfacție de diavol meschin pe semeni că sărutul nu reprezintă altceva decât un transfer de salivă între parteneri. Cristian Bădilită n-ar face niciodată asemenea dezvăluiri ieftine. Temele
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
făcute de Ion Manolescu și de Dan Stanciu la pagina 10. Iată o imagine a femeii (doamnelor, zîmbiți!) pe care Dan Stanciu o scoate din definițiile (diabolice) ale prozatorului american Ambrose Bierce: "FEMEIE, s.: Un animal trăind de obicei în preajma bărbatului și avînd o rudimentara susceptibilitate la domesticire. Specia aceasta e cea mai larg răspîndită dintre toate jivinele de pradă, infestînd toate părțile locuibile ale globului, de la munții aromați ai Groenlandei pînă la țărmul moral al Indiei. Numele popular wolfman e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
pisicilor. Femeia e supla și grațioasa în mișcări, în special varietatea americană (Felis pugnans) este omnivora și poate fi dresata să nu vorbească". Pentru a echilibra selecția, citam (domnilor, zîmbiți!) și din jumătatea de pagina a lui Ion Manolescu: "Noi, bărbații, oricum ne vom conformă. Sociobiologii, experții în gender și experiența practică demonstrează că, dacă brusc femeile și-ar dori bărbați cu capul în jos și cu picioarele în sus, jumătate din rasa ar merge instantaneu în mîini (Steven R. Van
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
să nu vorbească". Pentru a echilibra selecția, citam (domnilor, zîmbiți!) și din jumătatea de pagina a lui Ion Manolescu: "Noi, bărbații, oricum ne vom conformă. Sociobiologii, experții în gender și experiența practică demonstrează că, dacă brusc femeile și-ar dori bărbați cu capul în jos și cu picioarele în sus, jumătate din rasa ar merge instantaneu în mîini (Steven R. Van Hook, Men's Manifesto, 1994)". Ar merita citat în întregime și textul bricolat (probabil că antrenament pentru numărul următor al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
feminismul a triumfat în Anglia sau în SUA, drepturile femeilor au devenit tot mai mult niște privilegii. Numărul de agresiuni sexuale, recunoscute de justiția americană, în care victimele sînt femei întrece binișor astăzi numărul de agresiuni cărora le cad victima bărbații. Mult mai rar i se dă dreptate unui bărbat alb decît unei femei de culoare. Sau, în orice caz, suspiciunea de încălcare a drepturilor omului e cu mult mai pronunțată cînd e vorba de negri, de femei sau de minorități
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
femeilor au devenit tot mai mult niște privilegii. Numărul de agresiuni sexuale, recunoscute de justiția americană, în care victimele sînt femei întrece binișor astăzi numărul de agresiuni cărora le cad victima bărbații. Mult mai rar i se dă dreptate unui bărbat alb decît unei femei de culoare. Sau, în orice caz, suspiciunea de încălcare a drepturilor omului e cu mult mai pronunțată cînd e vorba de negri, de femei sau de minorități etnice decît cînd e vorba de albi, de barbati
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
pînă la propria ei infidelitate maritala, o formă de sinucidere, în fapt, pentru că nu e capabilă de așa ceva. Cu trup și suflet, Tereza aparține universului lui "el și numai el", orice încercare de evadare e imposibilă. A trăi alături de un bărbat care vine din cealaltă lume, însă, echivalează cu o lentă desființare a propriei ei persoane. Chinuindu-se din răsputeri să îl înțeleagă și să îl ierte pe Tomas în existența ei lucida, Tereza își strigă durerea și neputința în somn
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
strigă durerea și neputința în somn, torturata de coșmaruri. În ele Tomas îi apare întotdeauna drept un fel de stăpîn de harem, la picioarele căruia defilează rînduri de femei goale, pe marginea unui bazin: de îndată ce una face un pas greșit, bărbatul o împușca și ea se prăbușește în apă. E perfect transparență semnificația acestui vis: pierdută în șirul de exemplare identice - femeile goale -ÊTereza trăiește cu obsesia mortificării pe care i-o induce apropierea de acest bărbat. Dar și pentru Tomas
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
face un pas greșit, bărbatul o împușca și ea se prăbușește în apă. E perfect transparență semnificația acestui vis: pierdută în șirul de exemplare identice - femeile goale -ÊTereza trăiește cu obsesia mortificării pe care i-o induce apropierea de acest bărbat. Dar și pentru Tomas a fi împreună cu cineva "de pe cealaltă lume" este tot o formă de a cocheta cu moartea. Tomas e un compasiv prin excelență, în sensul etimologic pe care îl dau anumite limbi cuvîntului "compasiune", ca Mitgefühl, de
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
reciprocă a protagoniștilor, din clipă în care Tomas se hotărăște că o urmeze pe Tereza. Decizia lui e declanșată de compasiune: închipuindu-si cum deschide ușa apartamentului lor din Praga, copleșită, pe prag, de nimicitorul sentiment al singurătății și părăsirii, bărbatul își provoacă o suferință care nici nu mai contează că e sau nu a Terezei, pur și simplu e insuportabila pentru el. Compasiunea îl face, de fapt, să ducă o viață ilicita, pentru că îl transporta pe un teritoriu interzis lui
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
interzis lui: cel al lumii Terezei, al fidelității care ancorează, care te leagă, te priponește. Întoarcerea în Cehoslovacia comunistă, mai ales după o evadare în lumea liberă, este, evident, începutul sfîrșitului. Din prima noapte petrecută înapoi acasă, alături de soția sa, bărbatul are revelația fizică a catastrofalei sale greșeli: o simte în stomac, ca o durere surda, unde va și rămîne pentru totdeauna. Treptat, cei doi, Tomas și Tereza, își vor pierde slujbele, casa, vor fi obligați să ducă o viață precară
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
disperare și nici revoltă; pentru întîia oară în aproape douăzeci de ani, l-am văzut pe Mircea înfrînt, zguduit de o realitate pe care n-o mai putea controla. Vocea lui virila, cu o sonoritate unică și rîsul acela de bărbat care stăpînește lumea fără nici un efort se stinseseră cu totul în fatalitatea suspinului. Această imagine îndurerata și tăcută se înalță din semiobscuritatea bisericii către claritatea unui moment mitic. Asemenea lui Ghilgames, Mircea Nedelciu își plîngea prietenul cel mai apropiat (cel
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
se făcea una cu ei... La Clermont College, pe 1 decembrie 1978, la Los Angeles, West Coat, după cum notez grijuliu în carnet ca si cum ar mai fi putut există vreun alt Los Angeles, îl cunosc pe profesorul Fred Warner Neal, un bărbat excepțional în totul și extrem de atent cu mine. De exemplu, primele lui cuvinte pe care mi le adresase afectuos aplecîndu-se spre mine, - mirosea, ciudat, a scorțișoară - fuseseră: "What can I do for you?..." Ce pot să fac pentru dvs?... Auzisem
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
exemplu, Școala femeilor de Molière aduce în prim-plan interpretarea pe text a regizorului Alexandru Dabija, extrem de interesantă și deschizătoare de perspective surprinzătoare: amplificarea personajului feminin principal Agnès pînă la cifra șase încearcă o ipostaziere a femeii în relațiile cu bărbatul, o ipostaziere posibilă în această proiecție masculină. Cetatea soarelui este primul spectacol, o utopie în text, care a dat viața unui proiect ce părea... o utopie: Teatrul Act. Se întîlnesc din nou pe scenă și la cîrmele acestei curajoase instituții
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
știu o mai frumoasă pledoarie pentru mamă, ca personaj complet. De altfel, Piotr Bednarski îi conferă mamei, ca substantiv, pentru calitățile ei aparte, un adjectiv derivat - frumusețe. În l. Polonă, Piekno. Având acest apelativ, mama devine un vânat căutat de bărbați după ce soțul este chemat sub arme. Ea rămâne ținta autorităților, mereu în căutare de pradă ușoară. Cred că prozatorul a dorit să creeze din personajul său o Penelopă, numai că pețitorii știau de Ulise că nu se mai întoarce. Cu
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
întreg sistemul donjuanesc să pivoteze. Ori, excluderea din intrigă a donnei Anna, fiica a Comandorului mort. Anna este cea care îi asigură lui Don Juan iertarea păcatelor, pentru că ea întruchipează ipostază femeii virtuoase, care prin iubirea ei îl mîntuiește pe bărbat. Chiar și numărul de femei incluse în grupul feminin joacă un rol important în gramatică mîțului. Ele alcătuiesc un document al multiplicității și nestatorniciei, "discursul retrospectiv al unei existente uitate" pe care Don Juan o reprimă că "memorie subalterna". E
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
despre sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri..." (Vedere din pridvorul Bojdeucii). Sau această devotată închinare, pe o trama antitetica, la statuia Luceafărului: "Privesc statuia lui Eminescu, noaptea,/ O noapte imperiala./ În preajma, iau cină tîrzie, măturătorii de stradă, bărbați și femei./ Au chipuri tăcute, imemoriale// Mai mulți șobolani se adună brusc/ în jurul statuii,/ într-un cerc conspirativ./ Încep să cînte pe trei voci,/ mai mult vociferînd:/ ăPoetul este un impostor!/ Nu descrie realitatea!/ Îl vom sfîșia, îl vom sfîrteca
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
foarte simplu, tocmai de aceea percutanta lui e maximă: Santiago Nasar, personajul principal, va fi ucis de către frații unei tinere pe care se presupune că a necinstit-o. Rușinea fetei iese la iveală în noaptea nunții ei cu un alt bărbat, si, de îndată ce ea divulgă numele vinovatului, întreg satul știe că lui Santiago ceasurile de viață îi sînt numărate. Moartea lui nu poate fi împiedicată, pentru că în joc se află o chestiune de onoare. Iar apropierea ei este o imensă povară
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
spirit al locului, care moare treptat, fără ca nimeni să poată preveni dispariția lui. Lumea pe care o recompune Marquez în acest român este bîntuita de neliniște și violență, sau uneori, dimpotrivă, placida și totodată disperată. E o lume în care bărbații sînt vînători, iar femeile pradă, de unde și acest straniu echilibru între patimă și resemnare, ca principale coordonate ale universului din român. De îndată ce se află de iminentă moarte a lui Santiago, personajele intra într-un fel de psihoza colectivă: fiecare trăiește
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
-și ascunde vină, desi fusese sfătuita cum să procedeze în această privință. Suporta loviturile soțului și apoi ale mamei, nu cu stoicism, ci cu un fel de nepăsare sau chiar de plăcere, iar mai tîrziu, ani la rîndul, îi trimite bărbatului cu care s-a căsătorit lungi scrisori de dragoste la care nu așteaptă nici un răspuns. În cele din urmă, Angela Vicario și soțul ei vor fi împreună. Românul este și o poveste de iubire, între un soț dezonorat și o
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
văd fierul/ Legat într-un ospiciu de nebuni" - Slavă glonțului), autorul ajunge, prin decantare, la o incantație a inefabilului: "Pasărea ce-mi cîntă, cîntă/ Nu-i nici drac și nu-i nici sfîntă.// N-are-n glas oțet, nici miere/ Nu-i bărbat și nici muiere.// Nu își face cuib din țină/ Nici din fragedă lumină.// De-o privesc o zi întreagă/ Nu-i nici albă și nici neagră.// De-o aud cîntînd în prag/ Nu știu înger e sau drac.// De-o
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]