5,357 matches
-
repede, să pot curma durerea asta de ființă încercată... Timpul își numără secundele într-o liniște de biserică. Bătrâna își leagănă trupul împuținat de vreme și nevoi și eu tac... tac... așteptând să se arate moartea. Stau toată ziua alături de bătrână, așezate pe treapta de beton a digului și privim întinderea aceea ucigașă de apă tulbure și agitată sau care, poate, mulțumită de câștig, își râgâia în barbă. Femeia cu ochi goliți de tristețe își deapănă, parcă doar sieși, povestea tristeților
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
prin arșița amiezii. Auzi? Un glas de clopot ne strigă, iar vântul parcă plânge. Construim palate pentru umbre și ne umbrim cu amăgiri strigate în hăuri, pentru că e toamna nesfârșită a sufletelor. Vântul îngână un bocet pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Zace neîntrebată la colțul grunzos
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
svânta Mitropolie”. Iată încă un act - cel din 15 iunie 1695 (7203) - care lămurește lucrurile: „Doamna Anastasia (Nastasia) a fericitului răposatului domnu Ducăi vodă... Facem știre cu acest adevărat zapis și carte a noastră... gândit-am... pentru Svânta Mitropolie cea bătrână a țărăi, din târgu din Iași... fiindu mică, socotit-am pentru un țintirim de o beserică stricată ce s-au numit Beserica Albă,...iarăși în târgu în Iași, aproape de Mitropolia cea Veche să facem pre acel țintirim... altă svântă mitropolie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tot ce are ea mai frumos îmi făcea temenele de peste tot. Nu-mi puteam lua ochii de la frumusețile din jur. Nici n-am băgat de seamă că înaintea mea mergea o femeie. După mers și bățul din mână părea o bătrână. Călca rar și ușor adusă de spate. Pe nesimțite am ajuns aproape de ea. Cred că mi-a auzit pașii, fiindcă și-a întors capul, privindu-mă scurt. Apoi, trăgându-și de seamă, s-a oprit și s-a întors cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
iar și iar de monumentul meu funerar, Și din caverne ce ploaia o țin ferecata, Ca un prunc nou-născut, ca un strigoi din mormînt apărut, Mă înalt și-l dobor totodată. (1820) William Butler Yeats B\trîn\ cînd vei fi Bătrînă cînd vei fi, si ninsa, cu gene ostenite Clipind de somn la vatră, ia cartea-n mîna iară, Și-ncet citește, visînd privirea clară Din ochii tăi odat' cu umbre tăinuite; Și cîți n-au iubit oare șăgalnica-ți făptura
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
rozelor ce mor. (cca 1927) Tablă de materii Traducătorul la maturitate (Ștefan Avădanei) / 5 Dincoace de oglindă Sonetul XVIII / 9 Trăia-n umbrar de codru des / 10 Din Balada Bătrînului Marinar / 11 Frumoasă Doamna fără milă /12 Din Norul / 14 Bătrînă cînd vei fi /16 Cireșul / 17 Elenei / 18 Un drum ce-n urma l-am lăsat / 19 Popas lîng-o pădure într-o seară cu ninsoare / 20 Foc și gheața / 21 Venice / 22 I Often Passed the Poplars Three / 23 Years
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ea însuflețită. Fața lui John Joe se înnegrise. Dar privindu-i gura căscată de uimire, am descoperit că pe chipul lui nu apăruse nici o urmă din furie. î„Pe cine faci tu fetiță? Doar fiindcă ești o soră codoașă și bătrână, care n-a văzut niciodată un bărbat dezbrăcat...“ etc. etc.) Mai mult decât orice altceva, John Joe părea resemnat. — Știai asta despre tine, nu-i așa? a spus Josephine privindu-l atent. Spre și mai marea mea surpriză, John Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încrucișează brațele și se holbează la ea. Arată de parc-ar fi pe punctul s-o măcelărească pe Vivian membru cu membru. Mama și Lucille reapar în cadrul ușii, stupefiate. Tupeul lui Vivian a reușit s-o amuțească până și pe bătrâna Luce. — Vivian, rostesc eu foarte rar, eu mă mărit într-o oră. Mi-am amânat luna de miere ca să nu-mi abandonez responsabilitățile de la serviciu. Nu poți să aștepți până luni? Vivian se încruntă către mine. Aș spune că exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
efectele pilulei anticoncepționale, ori continuăm să citim despre Piggy. — Mă fut în Piggy! zise perciunatul. — Perfect, îl aprobă Wilt cu convingere. Atunci fă liniște! — Ei bine, spuse Peter, fata asta mai bătrâioară, deci ea nu era totuși chiar așa de bătrână, să fi avut vreo treizeci de ani și lua pilule anticoncepționale și a făcut cheagul ăla de sânge și doctorul i-a zis la mătușă-mea că era de la estrogen și că ar face mai bine să ia alt soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în Canada cu fosta lui secretară, dar a fost prins și spînzurat în 1910. John George Haigh și-a împușcat victima, pe Olive Durand-Deacon, în vîrstă de 69 de ani, după care a cufundat cadavrul într-o baie de acid. Bătrîna a fost identificată ulterior după proteza dentară. Ucigașul a fost executat în 1949. Christie este Agatha Christie, faimoasa autoare de romane polițiste, printre care și Crima din Orient Express. . Edith Thompson, ucigașă spînzurată la Londra în 1923, împreună cu iubitul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se rupsese și se rotise imprevizibil în adolescentul studios și manierat care fusese. Zadarnic încercase Marcu Vancea să-i ascundă băiatului consecințele stupidei întâmplări. Nici nu puteau fi ascunse, de altfel: un licean lovește cu bicicleta, fără să vrea, o bătrână năucă, aproape oarbă, iar tribunalul, bine regizat de rudele infirmei, decide să i se plătească acesteia o uriașă despăgubire, pentru care Marcu Vancea avea să vândă casa abia cumpărată. Cum să ascunzi asemenea fapte publice și cum să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a liceanului Tolea, din urmă cu un mileniu. Nu se poate dezmetici din accidentul cu bicicleta și din accidentul dispariției filozofului vânzător de vinuri Marcu Vancea și din procesul cu bătrâna lovita de bicileta și din excluderea din învățământ care, când cum de ce, vârstele prea repezi amestecă, instantaneu, procesele, pedepsele, plictiselile. Iată-i pe toți: figurația pestriță a marii farse. Bărbați, femei, copii, soldați, preoți, vagabonzi, țărani, prostituate, miniștri, ciocli, ingineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
afară, într-un soi de complicitate acceptabilă. Cândva, când oare, se furișase prin ușă umbra fumurie. — Sunt Toma, ne cunoaștem. Sper că nu deranjez. Vocea cunoscută: dresată, politicoasă. Vocea delatorului, vocea nopții. — Citiți? Ce citeați? A, revista aceea. Povestea cu bătrâna, pisicile, incendiul. Vă interesează? Zău, vă interesează? Urma să ne vedem, poate vă amintiți. Mi-am îngăduit, acum, doar așa, câteva minute, n-aș vrea să vă răpesc timpul, parol. Profesorul nu mai știa dacă vocea sa era cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum avea să se dovedească. Răbdătoare și vetustă, reînviind pentru nou-veniți imaginea cine știe cărei mătuși anacronice din patria de peste mări, gata să ignore obrăznicia și lenea și bădărănia, totdeauna atent îmbrăcată, cu părul, mâinile și rotunda față palidă scrupulos îngrijite, grăsuța bătrână încă în putere își câștigase repede celebritatea și clientela. Numele Veturia, stâlcit în cele mai stupefiante invenții fonetice, câștigase printre tinerii orientali o popularitate fulgerătoare. Nervoși, izbucnind brusc dintr-un soi de somnolență jilavă, intraseră până la urmă sub stăpânirea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
grăbit, pe puținii călători spre stația deautobuz. Căciuli, sacoșe, basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând și înmulțindu-se, în jurul chioșcului închis, unde se vindeau cândva țigări și biscuiți. După aproape o oră de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dumitale, admit, sunt oameni cu... Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era chiar așa bătrână, cum vezi... Locuiesc la periferie, la alt capăt al Bucureștiului. La marginea Dudeștilor, unde trăia cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era chiar așa bătrână, cum vezi... Locuiesc la periferie, la alt capăt al Bucureștiului. La marginea Dudeștilor, unde trăia cândva sărăcimea sinagogilor. Nici urmă din pitorescul de altădată, te asigur. Vechii pribegi s-au risipit, fum. Cartierul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aerul unuia care știe foarte bine încotro se îndreaptă. Eu numai credeam că știu. În apartamentul din Cuza Vodă, unde locuiește de ani de zile amicul Ilie, nu-i nimeni. Sunt plecați la turci, mă lămurește prin gratiile de la ușă bătrâna de pe palier, după ce m-a lăsat minute-n șir să sun, să bubui în ușa de lemn... Amicul, vechi coleg de serviciu de-al tatei, se apucase după pensionare de o afacere: făcea curse săptămânale în Turcia, la început fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care nu ne slăbesc... Dacă v-a primit e bine, spune, strângându-și sub pomeți ochii mici de tătar, și se-ntoarce spre corturi. În săptămâna cât am stat pe-acolo aveam să aflu și eu de ce se mirase omul: bătrâna era atâta de zgârcită, că pe copiii din sat, ăștia care se fugăresc acum printre corturi, când i-a prins odată noaptea la pepenii care nici nu erau ai ei, i-a ținut toată vacanța la muncă pe lângă casă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fără să-mi mai apropii cadranul, că era lumină ca ziua, am sărit cu fața drept în pălălaia care se agita în fața ferestrei. În hol mă îneacă fumul, ușa cu geam abia se mai zărește, de-afară o aud pe bătrână urlând, mă orientez mai bine după urletul ei: Arză-v-ar focu’, să n-aveți parte de nimica-n viața voastră, criminalilor!!! Sevgin, semiîmbrăcată, făcea curse nebunești de la cișmeaua care nu prea mai avea apă la casa cu o aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care probabil îmi dă o culoare nesănătoasă. Vântul întețit odată cu lăsarea serii face să fileze picătura albă de lumină, semn că geamurile nu se închid etanș. De când am venit, n-a ieșit nimeni din cabinet, totuși femeia dinaintea mea, o bătrână care dormea ghemuită cu capul îmbrobodit în poale, s-a trezit când m-am apropiat de ușa albă, ca să-mi spună că la consultație e cineva. Cabinetul are o ciudățenie pe care n-o observ acum pentru prima oară. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să se distreze dându-și orice nume, să zicem Sharzan (și să glumească pe seama bătrânei din tramvai, care i-a ghicit că o să trăiască până la o vârstă indecentă. De la capul tramvaiului din Pantelimon până la Sfânta Vineri, fusese timp destul ca bătrâna slabă ca o scoabă, atât de slabă că, pentru a o auzi, trebuia să te apropii până-i simțeai mirosul afumat al gecii, să-i sporovăiască pentru cincizeci de mii verzi și uscate despre viitorul ei. Tu, fata mea, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dumnezeu... Pentru-o fată fără părinți e bine să se mai bucure câțiva ani de-o viață fără griji, nu? - Auzi? da’ arată-mi și mie unde scrie că-s fără părinți! - Da’ ce, ai părinți? a privit-o pătrunzător bătrâna după o pauză lungă. - N-am. - Ai văzut? a rânjit baba cu dinții îmbrăcați, a luat hârtia de cincizeci cu mâna ei acoperită de inele groase argintii și s-a topit spre spatele tramvaiului supraîncălzit pentru luna octombrie). Fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]