5,096 matches
-
la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-au topit încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Încetarea unilaterală” a format un nou guvern. Drumul de Întoarcere este trist și seamănă cu o pictură flamandă. Cu pomi fructiferi. Voi Încă nu faceți istoria la școală. La difuzor se dă emisiunea „Figuri de luptători În creația compozitorilor români”: Balada despre Gheorghe Doja de Constantin Pallade pe versuri de Nicolae Nasta. Compusă În șapte părți pentru cor, orchestră simfonică și solo de bariton, lucrarea evocă momente din filele cronicilor ce povestesc că În anul 1514 țăranii iobagi români și unguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și solo de bariton, lucrarea evocă momente din filele cronicilor ce povestesc că În anul 1514 țăranii iobagi români și unguri din Ardeal nemaiputând Îndura jugul și exploatarea, au pornit laolaltă să-și facă dreptate conduși de viteazul Gheorghe Doja. Balada se Încheie cu episodul „Buciumă glasul lui Doja” care exprimă convingerea maselor populare Într-un viitor luminos: Veni-va libertatea / Să-nsorească fețele / Să se-nalțe tot mai harnic / Zorii, diminețile / N-or uita urmașii noștri / C-am luptat pentru popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cădeau boabe. Călin Îți povestește despre finala campionatului mondial de fotbal din Suedia dintre echipele Suediei și Braziliei, despre Pele și Vava, Îți povestește despre un unchi care este profesorul lui de vioară și-l chinuie punându-l să cânte Balada de Ciprian Porumbescu și studii, iar tu Îi povestești despre cum te cheamă, despre satul Făget unde mergi În fiecare an În vacanță, despre unchiul tău care a fost prizonier În Dombas, Îi povestești despre preocupările tale științifice și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dinastii spaniole cu adevărat neaoșe! Clopotul din Fuenterrabía! Când îl aud mi se răscolește sufletul. Și așa cum în Fuerteventura și în Paris m-am apucat de făcut sonete, aici, în Hendaya, m-am apucat, mai presus de orice, să fac balade. Și una dintre ele, la clopotul din Fuenterrabía, la clopotul Fuenterrabía, care spune: Dacă nu mă-ntorci în Spania, Doamne,-n bunătatea ta, dacă nu mă culci într-însa, fie după voia ta! Ca în cer și pe pământuri sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unui fotograf, trecu pe la o tâmplărie se băgă ucenic la o tiparniță, apoi la un zugrav de firme, munci ca salahor și fu câtva timp spălător de geamuri. Marele său talent se relevă la o întrunire socialistă, unde își recită balada. Omenirea îl descoperi, în sfârșit, când amândoi plămânii îi erau deja mușcați de oftică. Orașul Viena îl internă într-un sanatoriu din Tirol, unde acest gigant cu trup de stârpitură, acest schelet mistuit de flacăra geniului scrise întâia și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jocuri zgomotoase precum baba-oarba, caută-degetarul sau de-a v-ați ascunselea, jucând gajuri sau mimă printre hohote de râs, strigând „Bravo!“ și „Bis!“ când Du Maurier interpreta cu un glas plăcut de tenor vreunul dintre cântecelele sale favorite, „Bravul plimbăreț“, balada lui Thackeray despre Micul Billee, sau „Mimi Pinson est une blonde“ și alăturându-se cu elan refrenului de la „Vin à quatre sous“: Fi! de ces vins d’Espagne, Ils ne sont pas faits pour nous C’est le vin à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Primul Război Mondial, ajungeam la locotenent-căpitanul Prien, cel care scufundase Royal Oak, și ne împăunam iarăși repede cu victoria „obținută prin lupte grele“ la Narvik. Atunci, unul dintre băieți, pe care-l chema Wolfgang Heinrichs și care cânta cu plăcere balade și, la cerere, chiar arii din opere, fiind apreciat pentru asta, dar al cărui braț drept era schilod, motiv pentru care putea fi sigur de compasiunea noastră pentru că era „inapt de marină“, spuse brusc, spre surprinderea tuturor: „Bateți câmpii cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au văzut prin binoclu că ăștia cîștigă. Ceea ce trimite direct la un reportaj realizat de-un oarecare post de televiziune despre veteranii români de război mondial. Strînși Într-un soi de cămin cultural undeva lîngă Buzău, cu priviri cataractice de baladă. Și reporterul pune o Întrebare inteligentă ca de obicei unui bătrînel pe piept cu două decorații cum a fost În război, greu? Greu, confirmă eroul, „că se trăgea din toate părțile, nici nu știai de cin’ să te ferești”. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu flamuri activîndu-le gena punerii la adăpost și inhibînd-o pe cea a timpului, patru sute de ani pulverizîndu-se Într-o secundă de ireparabil prezent. Mă gîndesc aici la Miorița, unde eroul nu e veridic pentru că nu se ascunde. Iar Manole, din balada care după alte voci etnografice ar fi Încă și mai reprezentativă pentru noi decît aceea cu ciobănelul mort, este nu doar bestial ci și idiot. Să-ți Îngropi nevasta de vie În zid numai pentru că așa ai visat după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și am orgasm”, se confesa vedeta. Ca orgasmul piftiei, cînd tremură gelatina pe ea. Nu mă miră că place publicului băștinaș, care-i mort după piftie, caltaboși și alte simboluri ale unei nopți de dragoste adevărată. În varianta modernă a baladei pe-un picior de plai, criticii literari prevăd că oaia va fi Înlocuită cu porcul, ciobanii-i vor face de petrecanie, gura de rai va molfăi, și vine Crăciunul. Am căzut În interior. În exterior, sub influența underground (Kusturica) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
idioata și-l lasă pe muzician să moară de foame, este simbolul absolut al lipsei de talent, de umanism, al muncii cu un singur obiectiv, mîncarea, obiectivul istoric al românilor, probabil că La Fontaine și-a plagiat mizeria după vreo baladă de-a noastră de la Tecuci. Gelos pe folclorul românesc, cum am fost și eu În ultimele luni de armată: iubeam o fată superbă (acum arată ciudat), și, venind odată În permisie m-am gîndit să-i fac o surpriză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noastră - eroul transmutant nu (re)acționează absolut deloc, negăsind altceva mai bun de făcut decît să se scobească metafizic În nas, adîncit În blană, așteptînd să se lumineze și să fie Înjunghiat de fatalitate. Atunci la ce bun oaia? De ce balada se mai numește Miorița? Ce-ar face altcineva? Un spaniol, un englez, un francez i-ar provoca pe ăia la duel, chiar dacă sunt șanse mici de a Învinge. Un evreu i-ar trezi și ar Încerca o afacere, mă lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ciobănel că trăiască cu mitocanii. Poate emigra oricînd la BÎrlad, de pildă. Sau la Roma. Să revin. Poezia e greșită. Pentru că Întotdeauna realist, așadar la mișto, așadar nonviolent, ar fi un răspuns potrivit cu specificul național, dat atît rezolvării propuse de baladă, cît și revelației lui Sar al-Sadaki, un mahomedan de-acum 1100 de ani: „Iubirea absolută Între oameni există numai cînd unul se adresează altuia cu vorbele O, eu Însumi!”. Răspuns ro.: Canci. Verosimil de la romani pînă În prezent, cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
membrii echipei de filmare și ceilalți invitați se Îndeletniceau cu băutul, mîncatul și dansatul. Jack o trase pe Karen În ringul de dans: se zbînțuiau pe un medley În ritm vioi, apoi trupurile lor se lipieau cînd Spade trecea la balade. Karen Își ținu tot timpul ochii Închiși; Jack rămase cu ei deschiși, ca să se poată desfăta cu atmosfera dulceag-sentimentală. Simți cum cineva Îl bate pe umăr. Miller Stanton era cel care Îl Întrerupea. Karen deschise ochii și rămase fără grai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ea câinele băiatului, care doarme, și, Doamne Dumnezeule, Începe să cânte. „Râul e lat, nu pot trece dincolo Și nici nu am aripi să zbor. Dați-mi o barcă pentru doi Și Împreună vom vâsli, iubirea mea și eu.“ E balada lui preferată, una dintre piesele lui „clasice“, alături de Down by the Salley Gardens. Costumele care trec pe lângă el, grăbindu-se spre scara rulantă, se opresc și Întorc capul mișcate de frumusețea vocii de tenor, de nota de tânjire fără speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ca În multe alte privințe, legenda lui Robin Hood, sau acea parte din ea care sugerează că viața petrecută În codrul verde poate fi o desfătare, se opune total sentimentului general și spiritului Evului Mediu; și chiar În culegerile de balade despre Robin Hood, latura fericită a existenței În codru este mai mult un element al baladelor și povestirilor elisabetane și de mai târziu decât al celor timpurii. Probabil că nu este o coincidență că atât primul mare val de „Împrejmuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
că viața petrecută În codrul verde poate fi o desfătare, se opune total sentimentului general și spiritului Evului Mediu; și chiar În culegerile de balade despre Robin Hood, latura fericită a existenței În codru este mai mult un element al baladelor și povestirilor elisabetane și de mai târziu decât al celor timpurii. Probabil că nu este o coincidență că atât primul mare val de „Împrejmuiri“, cât și apariția etosului puritan au avut loc În perioada elisabetană. Primele semne ale unei convertiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
care trebuia ca toți să tragă la jug, sub steagurile roșii. Copiii veneau cu nasuri vinete de frig, de la școala fără lemne în sobă, fredonând, neștiutori și candizi, cântece despre un erou vajnic, până de curând, total necunoscut, "moș Mardare". Balada lui Mardare, intonată cu glăscioare de copii, îi asigura convingător, pe cei de acasă, că acesta intrase de curând " În Gospodăria mare/Cu Frăsina, baba lui / Și i-a spus chiaburului". Ce pierdere de vreme, să-i mărturisească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strâmb și pasiunea evidentă pentru sacrilegiu, porniră, în cohorte, pe ulițele colbăite, chicotind ca hienele și dând buzna prin curțile celor mai refractari din Goldana (numiții înapoiați și reacționari), fiindcă nu se încumetau să procedeze, precum vestitul moș Mardare din baladă. Oaspeții, după ce dădeau pe gât, dimineața, o strașnică înghițitură de vinars, mureau de dorința de a nu-i lăsa pe goldăneșteni să se căznească în înapoiere. La început, îi priveau doar, de sub șepci, numai cu ochi furioși, de pe fețele sumbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce țârcâie cu sincope, dintr-o clepsidră ponosită și ursuză. Peste ceva vreme, îmi amintii de previziunea decepționantă a defunctului miner Sturz cea privind inexistența zăcământul de sulf din adâncurile Masivului Pietrosul. Cu surprindere, îmi amintii, zdrăngănindu-mi în auz, balada unei cântărețe de muzică folk, având titlul " Lăuntruri de chitară": Priviri târându-se pe lângă ziduri Ciupind sunetele vântului Pentru a obține un picur de candoare... La, la, la, la... Mi-am amintit și de promisiunea de a-i înmâna, direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bureților aceia pucioși, care cresc în margini de smârcuri din pădure, viețuind în umbra umedă și devenind solubili de vii, în lumina soarelui, nemairămânând din ei decât o picătură de substanță lichidă, cu miros de sulf. Licențioase cântece golănești și balade scălâmbe, iscate de noua categorie socială a boschetarilor, în pilda falselor virtuți, proclamate forțat de ipocrite mijloace audio-vizuale, fâlfâiau, ca niște aripi de lilieci, pe sub bolți în prăbușire: Că-s spițeri, că-s ofițeri, În huleaiuri și-n plăceri, Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
le era de ajuns să constate la interlocutor doar certitudinea vocii sale. Împreună cu ei și în acea limbă ciudată, ajunse să exploreze mirosul aproape uitat al zăpezilor din pruncie și după un timp, în domoala rostire a Vânătorului, desluși o baladă în care pietrele se arătau vii, asemenea ploii, asemenea vântului și asemenea fulgerului, elemente care cuprind în ele un spirit ce este ostil nemișcării și care dorește să arate faptul veșniciei schimbării în lume. Oare am de a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o știi, ascultă! Află că agerimea razei de Lună este graba de o clipă în care ea străbate întinderea de la Marea Stăpână a nopții până la Pământul cel binecuvântat. Îmbătat de înțelesul concentrat, de revelația surprinzătoare, de savoarea misterioasă a concisei balade, Profesorul se precipită spre o tufă de ghimpe din marginea luminișului cu arborele-candelabru de argint. Smulse dintr-un ram țepos un spin ascuțit și lung și împinse cu hotărâre vârful atroce în carne, dungându-și câteva linii sângerii în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]