KorAP: Find »[drukola/base=balenă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...124 >

3,084 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

la un punct ceva mai depărtat, își consultă compasul și determină poziția promontoriului încă vizibil, pentru a ajunge cu și mai multă certitudine la punctul acela depărtat și nevăzut, ales ca loc de popas - întocmai așa procedează și vînătorul de balene, balena însăși slujindu-i drept compas. Căci, după ce a fost urmărită și reperată cu atenție vreme de multe ceasuri, pe lumină, traseul ei nocturn este stabilit aproape cu aceeași precizie de către vînător, ca linia țărmului de către pilot. Pentru vînătorul acela

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
un punct ceva mai depărtat, își consultă compasul și determină poziția promontoriului încă vizibil, pentru a ajunge cu și mai multă certitudine la punctul acela depărtat și nevăzut, ales ca loc de popas - întocmai așa procedează și vînătorul de balene, balena însăși slujindu-i drept compas. Căci, după ce a fost urmărită și reperată cu atenție vreme de multe ceasuri, pe lumină, traseul ei nocturn este stabilit aproape cu aceeași precizie de către vînător, ca linia țărmului de către pilot. Pentru vînătorul acela uimitor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cutare va ajunge în gara cutare, la ora cutare“ - tot așa, în anumite ocazii, acești vînători nantucketezi calculează itinerariul leviatanului din adîncuri potrivit observațiilor făcute asupra vitezei sale capricioase și își spun în sinea lor: „De aci în cîteva ore, balena asta va străbate două sute de mile, atingînd cutare grad de latitudine sau longitudine“. Dar pentru ca aceste previziuni să se adeverească întocmai, vînătorul trebuie să aibe ca aliați vîntul și marea, căci la ce i-ar folosi unui marinar ținut pe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
mare calmă sau împins prea repede de vînturi, știința lui care-i spune că a ajuns, să zicem, la nouăzeci și trei de leghe și-un sfert depărtare de ținta propusă? Rezultă din cele de mai sus că vînătoare de balene ridică numeroase probleme delicate și dificile. Corabia luneca repede, lăsînd în urma ei o brazdă adîncă, aidoma celei pe care-ar despica-o într-un cîmp o ghiulea de tun, trasă aiurea. Ă Pe legea mea, exclamă Stubb, viteza asta ți

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
care nu lasă praf în urmă! Ă Uite-i jetul, uite-i jetul! drept în față! strigă unul din oamenii de pe catarg. Ă Da, da, spuse Stubb, știam eu că n-o să poată scăpa. Poți să-ți scuipi și bojocii, Balenă, dar să știi că diavolul e pe urmele tale! Suflă în trîmbița ta, sparge-ți bojocii! Ahab o să-ți zăgăzuiască sîngele, așa cum un morar zăgăzuiește apa morii! Stubb rostea gîndurile mai tuturor oamenilor din echipaj. Aidoma unui vin vechi care

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vedeți? strigă Ahab peste cîteva minute. Ridicați-mă în arboradă! V-ați lăsat păcăliți. Moby Dick nu-și aruncă jetul o singură dată, ca să dispară după aceea! Și chiar așa era. în entuziasmul lor, oamenii luaseră drept un jet de balenă cu totul altceva, după cum avea să se vădească în curînd. Căci abia se urcase Ahab la postul lui de observație și abia îi fixaseră oamenii parîma pe cavila de pe punte, că bătrînul dădu tonul pentru orchestra lui, făcînd aerul să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
descărcarea unei salve de puști. Chiotele triumfătoare scoase de treizeci de piepturi vînjoase răsunară în clipa cînd Moby Dick se arătă la mai puțin de o milă în fața corabiei, adică mult mai aproape de ea decît fusese jetul acela imaginar. Acum Balena Albă nu-și mai semnala prezența prin jeturile-i calme și nepăsătoare, prin debitul pașnic al misterioasei fîntîni de pe creștetul ei, ci prin fenomenul mult mai uimitor al saltului său în văzduh. Avîntîndu-se cu cea mai mare repeziciune din adîncurile

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
clipele acelea, valurile furioase par coama pe care și-o scutură acest leu al oceanului; în unele cazuri, săritura asta e un act de sfidare. Ă A sărit, a sărit! Uite-o acolo! strigară oamenii de pe catarge, văzînd cum neînfricata Balenă Albă se avîntă spre ceruri ca un somon. Ivită atît de brusc pe cîmpia albastră a mării și pe fundalul și mai albastru al cerului, spuma pe care-o stîrnea străluci o clipă ca un ghețar, dar lumina-i orbitoare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
bage groaza în ei, atacîndu-i de data asta ea cea dintîi, Moby Dick se răsucise și venea acum drept spre cele trei ambarcațiuni. A lui Ahab se afla în mijloc; îmbărbătîndu-și oamenii, le spunea că vrea s-o izbească pe balenă în cap, adică să vină cu ambarcațiunea drept spre fruntea ei - manevră cîtuși de puțin neobișnuită în vînătoarea de balene, căci în felul acesta ambarcațiunea iese din cîmpul vizual al monstrului și evită atacul lui direct. Dar înainte ca ambarcațiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cele trei ambarcațiuni. A lui Ahab se afla în mijloc; îmbărbătîndu-și oamenii, le spunea că vrea s-o izbească pe balenă în cap, adică să vină cu ambarcațiunea drept spre fruntea ei - manevră cîtuși de puțin neobișnuită în vînătoarea de balene, căci în felul acesta ambarcațiunea iese din cîmpul vizual al monstrului și evită atacul lui direct. Dar înainte ca ambarcațiunea lui Ahab să ajungă la limita de unde o asemenea manevră ar fi fost posibilă, Balena Albă - care vedea cele trei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
puțin neobișnuită în vînătoarea de balene, căci în felul acesta ambarcațiunea iese din cîmpul vizual al monstrului și evită atacul lui direct. Dar înainte ca ambarcațiunea lui Ahab să ajungă la limita de unde o asemenea manevră ar fi fost posibilă, Balena Albă - care vedea cele trei ambarcațiuni la fel de limpede cum vedea cele trei catarge ale corabiei - se avîntă cu furie spre ele și, ajungînd într-o clipă în mijlocul lor, începu să izbească în dreapta și-n stînga cu coada, fără să-i

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dresați, izbutiră cîtva timp să se ferească de monstru, trecînd uneori chiar pe lîngă fălcile lui căscate; în tot acest timp, Ahab acoperi cu chiotele lui nefirești strigătele celorlalți. în cele din urmă, însă, tot sucindu-se și răsucindu-se, Balena Albă încurcă într-un adevărat labirint saulele celor trei harpoane înfipte în ea și le scurtă în așa măsură, încît ele începură singure să tragă ambarcațiunile spre harpoane. Profitînd de un răgaz în care monstrul păru să se odihnească puțin

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cuțitul de bord și aplecîndu-se în chip primejdios peste acest păienjeniș de oțel, Ahab trase puțin saula, o trecu bosmanului și, tăind în două locuri saula lîngă cavaleți, făcu să cadă în mare balotul acela de metal. în clipa aeeea, Balena Albă se repezi printre celelalte saule încurcate, trăgînd astfel spre coada ei ambarcațiunile, mai expuse, ale lui Flask și Stubb; după ce le izbi una de alta ca pe două cochilii ce se rostogolesc pe o plajă bătută de valuri, monstrul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
acum, i-ar fi permis acestuia să intre în vîltoarea înspumată, pentru a salva ce se mai putea - în toiul acestor primejdii înfricoșătoare, ambarcațiunea încă neatinsă a lui Ahab păru deodată că-i trasă spre cer de niște fire nevăzute; Balena Albă, țâșnind ca o săgeată din mare, o izbise în fund cu fruntea ei lată, făcînd-o să se înalțe în văzduh, de-a rostogolul. Ambarcațiunea căzu apoi în mare, cu fundul în sus, iar Ahab și oamenii lui se zbătură

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se înalțe în văzduh, de-a rostogolul. Ambarcațiunea căzu apoi în mare, cu fundul în sus, iar Ahab și oamenii lui se zbătură să iasă de sub ea, ca niște foci care se tîrăsc dintr-o grotă de pe țărm. Din cauza șocului, balena își schimbă fără să vrea direcția, ieșind la mică distanță de centrul prăpădului pe care-l pricinuise; cu spatele la epave, rămase o clipă așa, încercînd parcă să pipăie cu coada într-o parte și-n alta și trăgîndu-și-o brusc înapoi, ori

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dar le-a făcut zob... însă chiar cu oasele rupte, bătrînul Ahab tot teafăr rămîne. E drept că osul acela mort, pe care l-am pierdut, era pentru mine mai prețios decît orice os viu. Nici un om, nici un demon, nici o balenă albă nu pot aduce vreo vătămare cît de mică ființei adînci și inaccesibile a lui Ahab. Există vreun plumb care să poată găuri pardoseala mării sau vreun catarg care să poată zgîria cerul?... Hei, cei de sus, în ce direcție

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Saula mea? Saula mea? S-a dus? S-a dus? Ce înseamnă vorba asta? Ce clopot funebru sună în ea, de tremur ca o clopotniță? Și harponul! Căutați-l printre sfărîmăturile alea îl vedeți? Oameni buni, găsiți-mi fierul, fierul Balenei Albe... Nu, nu, nu! Nebun blestemat! L-am aruncat cu mîna asta! Harponul e-n spinarea peștelui!... Hei, cei de sus, nu-l slăbiți din ochi! Repede, toată lumea la ambarcațiuni, adunați ramele! Harponiștilor, luați-vă harpoanele! Ridicați mai sus rîndunicile

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ducă în iad? O, ar fi o nelegiuire să-l urmărim mai departe! Ă Starbuck, în ultima vreme am simțit o simpatie ciudată pentru dumneata - știi, din clipa cînd am citit unul în ochii celuilalt. Dar cînd vine vorba despre balenă, aș vrea ca fața dumitale să fie pentru mine ca palma asta - o pagină albă, fără buze și fără trăsături. Omule, Ahab rămîne veșnic Ahab! Povestea asta se întîmplă, pentru că așa s-a hotărît din veac. Ea a fost repetată

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
asta? Iată o enigmă în stare să-i zăcească pe toți avocații, susținuți de fantomele tuturor judecătorilor - o enigmă care-mi ciocană creierul întocmai ca pliscul unui vultur. Dar o voi dezlega, eu o voi dezlega! Cînd se lăsă întunericul, balena încă se mai zărea în partea de sub vînt. Drept care, pînzele fură din nou terțarolate și totul se petrecu întocmai ca noaptea trecută, cu deosebirea că zgomotul ciocanelor și scîrțîitul tocilei răsunară pînă-n zori, căci oamenii lucrară la lumina felinarelor, pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Dimineața celei de-a treia zile răsări luminoasă și proaspătă; veghetorul singuratic de pe arborele-trinchet fu înlocuit încă o dată de o armată întreagă de marinari, care se cațărară în arboradă, ocupînd aproape vergă cu vergă. Ă O vedeți? strigă Ahab. Dar balena încă nu apăruse. Ă Totul e să ne ținem după dîra ei, e semnul cel mai sigur. Ține drept cîrma, tot înainte, timonierule, ca și pîn-acum! Ce zi frumoasă, iarăși! N-ar putea fi mai frumoasă, nici măcar dac-ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de pe cele trei catarge trei strigăte se înălțară spre cer, ca trei limbi de foc. Ă Frunte lîngă frunte, așa te voi întîlni a treia oară, Moby Dick! Hei, cei de pe punte! Brațați și mai tare, țineți-o contra vîntului! Balena e încă prea departe ca să lăsăm la apă ambarcațiunile, domnule Starbuck. Velele tremură! Ia un mai și stai lîngă timonierul ăla! Așa, așa! înaintează repede, iar eu trebuie să cobor. Dar, înainte de asta, vreau să mai arunc o privire de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
văzut-o Noe, am văzut-o și eu! în partea de sub vînt cade o ploicică - o, frumoase priveliști de sub vînt! Trebuie să ducă undeva, desigur că altundeva decît spre pămîntul cunoscut - spre un ținut mai înfloritor decît înseși florile. Dar Balena Albă merge spre vînt, de aceea să privim și noi spre vînt - e direcția cea mai bună, deși poate cea mai anevoioasă. Adio, adio, bătrînule catarg! Dar ia te uită, ce-i asta, ce-i verdeața asta? A, da, mușchiul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
va fi scufundat. Da, da, aidoma multor altor oameni, tu ai spus adevărul, tristul adevăr, despre tine însuți, bravul meu part, dar în ce-l privește pe Ahab, n-ai nimerit-o. Adio, catargule, n-o slăbi din ochi pe balenă, cît voi lipsi eu. Vom vorbi mîine, ba nu, chiar în noaptea asta, cînd Balena Albă va fi întinsă colo, legată de cap și de coadă. Ahab porunci să fie coborît pe punte, dar chiar în timp ce cobora prin văzduhul albastru

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
despre tine însuți, bravul meu part, dar în ce-l privește pe Ahab, n-ai nimerit-o. Adio, catargule, n-o slăbi din ochi pe balenă, cît voi lipsi eu. Vom vorbi mîine, ba nu, chiar în noaptea asta, cînd Balena Albă va fi întinsă colo, legată de cap și de coadă. Ahab porunci să fie coborît pe punte, dar chiar în timp ce cobora prin văzduhul albastru, continuă să privească de jur-împrejur. Nu peste multă vreme, ambarcațiunile fură lăsate la apă. Stînd

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
urmăresc, la fel cum urmăresc vulturii batalioanele ce mărșăluiesc spre răsărit, rotindu-se deasupra stindardelor lor, ca și cum ar ști ce le-așteaptă. Rechinii aceștia erau, însă, primii pe care-i întîlnea Pequod din ziua cînd fusese semnalată pentru prima oară Balena Albă și, fie din pricină că oamenii din ambarcațiunea lui Ahab erau cu toții niște barbari cu pielea galbenă ca a tigrului, iar carnea lor îi ispitea de aceea mai mult pe rechini îse știe că uneori poftele lor sînt ațîțate de această

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]