3,939 matches
-
mai importante inovații au fost legate de realizarea filamentului din wolfram (după anul 1900) sau de introducerea în balonul de sticlă a unui amestec de gaze inerte, între care și kriptonul care au crescut performanțele becului. Trebuie știut că, inițial, becul lui Edison avea filamentul din bumbac impregnat carbonizat, balonul vidat, randamentul luminos mic, iar durata de funcționare de doar 40 de ore. 4. Noutatea prematură este o contribuție care ajunge mai departe decât este pregătită societatea să o recepteze și
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
aceasta este nevoie de multă muncă, de perseverență, meticulozitate și ingeniozitate, dar efortul depus va încununa întregul proces creator. Edison spunea că , arătând că această etapă consumă mult din timpul și energia creatorului. Să ne gândim, numai, că la inventarea becului cu incandescență el a făcut încercări pe 3000 materiale diferite pentru a găsi materialul pentru filament, și ne formăm o idee asupra efortului cercetătorului. Se vorbește despre prezența unei tendințe spre perfecțiune a creatorului. De aici rezultă retușările continue, tendința
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
mai important, creatorii sunt creativi pentru că ei cred că sunt astfel. Ți-l poți închipui pe Vicent van Gogh deplângându-și eșecul de a-și vinde picturile, considerându-se lipsit de talent? Sau pe Edison cedând la ideea lui despre becul cu incandescență după ce dăduse greș de mii de ori? Sau pe Leonardo da Vinci simțindu-se jenat să încerce în prea multe domenii deoarece nu avea educație? Ori pe Einstein temându-se că va fi ridicularizat dacă își va expune
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cu ideile. Graham Bell a inventat telefonul în 1876, iar imediat Edison a început să lucreze pentru a perfecționa descoperirea lui Bell. Astfel după un an a apărut fonograful care l-a făcut celebru pe Edison. Tot Edison a inventat becul cu incandescență și l-a transformat într-un obiect de larg consum. A continuat cu inventarea altor elemente ale instalațiilor electrice: întrerupătoare, siguranțe fuzibile, doze de ramificație, tablouri electrice - creând un întreg sistem de iluminat electric. Compozitorul Piotr Ceaikovski își
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
o nouă abordare a ordinii politice și sociale, ce a inspirat principiile obținerii și menținerii puterii politice în societatea modernă. Jonas Salk, descoperitorul vaccinului contra poliomelitei, considera obligatoriu contactul cu persoane având experiențe diferite. R. Bunsen (chimistul care a inventat becul care îi poartă numele) l-a întâlnit pe Kirchhoff (fizicianul care și-a legat numele de legile din teoria circuitelor electrice). În urma colaborării dintre cei doi s-a născut o nouă ramură a științei - spectroscopia - folosită pentru a identifica compoziția
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
diferite fără să facă o legătură între ele. Atunci când asociați două obiecte diferite, imaginația încearcă să găsească asemănări pentru a crea o unitate logică. Vom justifica prin două experimente. Primul experiment: într-o încăpere cu mai multe persoane există niște becuri care se aprind și se sting fără nici o regulă, absolut la întâmplare. Cei din încăpere vor căuta, de fiecare dată, se lege aprinderea și stingerea becurilor de ceva anume, să găsească o regulă. Al doilea experiment: imaginați-vă o pantomimă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
prin două experimente. Primul experiment: într-o încăpere cu mai multe persoane există niște becuri care se aprind și se sting fără nici o regulă, absolut la întâmplare. Cei din încăpere vor căuta, de fiecare dată, se lege aprinderea și stingerea becurilor de ceva anume, să găsească o regulă. Al doilea experiment: imaginați-vă o pantomimă în care un individ își scoate câinele la plimbare. Mâna îi este întinsă cum ar ține lesa câinelui. Când mâna se mișcă încoace și încolo parcă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
filmele și cărțile pe care le-am citit a fost Piteștiul... Am ajuns seara, era curățenie... Ce să vă spun? Aveau tălpici și deținuții de drept comun, așa am auzit, și lustruiau coridoarele și mozaicul de străluceau. Cum erau și becurile aprinse, parcă era o sală de dans și Între etaje era plasă... N-am mai văzut până acolo plasă și mi s-a părut foarte ciudat. Am auzit că dintre bărbați au sărit de la etaj, ca să moară. Noi am fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
câte, dar obligatoriu dormeai doi În pat, unul Într-un cap și altul Într-un cap... Era o viață severă, În primul rând. Era un program de dimineață până seara. Deșteptarea era la 5 și stingerea la 9. Dar lumina, becul, niciodată nu se stingea. Erau ușile de fier cu vizetă, te urmărea gardianul, să asculte, să vadă ce faci. N-aveai voie să stai decât pe marginea paturilor. Toți, și ăia de sus, și ăia de mijloc. Să vorbești aveai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În București. Acolo ne-o băgat pe Reduit, la camera 36, Într-o cameră unde a fost plin de apă până aproape de genunchi. Că Jilava era la 25 (sic!) de metri sub pământ... M-am gândit: „Măi, da’ ce Dumnezeu, nici bec, nici nimic?”. Și un miros de egrasie... Umblam ca bezmeticii și, pe oriunde umblam, numa’ de uscat n-am dat. Acuma, ce e de făcut? Trebuie să stai liniștit până dimineață, altă soluție nu era. Și când o fost dimineața
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
câteva luni ca martor Într-un proces la București și deținut la Jilava... Aici am stat Într-o Încăpere complet izolată, singur, vreme de aproape trei luni... Era o celulă Întunecoasă, deoarece lumina venea numai de pe sală, unde exista un bec și o mică luminiță deasupra ușii... Deci am stat atâta timp pe semiîntuneric, având numai o saltea Împuțită, veche și murdară și un pat... Nici de-nvelit nu aveam. După aceea am fost chemat În instanță ca martor Într-un proces
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
câte un castron de varză pe sub zeghe... Da’ când venea ăsta, se simțea mirosul de varză... și vedeai o sută de capete cum se ridicau. Și eu intram cu varza sub pătură, să nu mă vadă ăia, că era un bec de veghe acolo În dormitor, și o Înghițeam așa netocată... El avea ce avea cu intelectualii. Și i-am spus: „Bă, tu n-ai treabă cu intelectualii, băi, că n-ai putut fi tu intelectual, că asta nu e nici o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Renunțați la grevă?”. „Renunțăm dacă ni se dă pachet și scrisori. Dacă nu, nu renunțăm.”. „Nu renunțați?” „Nu renunțăm!” „Dați-i drumu’ Înainte! Trageți, ostași!” Striga la ’ceia cu mitraliera. Da’ ’ceia zdrăngăneau armele, banda ’ceea de mitralieră, că puseseră becuri să-i vedem... Și am trecut pe dedesubt, am ieșit dincolo, și mitralierele erau sus... Acelea parcă mă-nfiora puțin... Și când am ieșit dincolo, ne-a dus la bucătărie. Acolo, ce să vezi? În sala de mese, bucătarii Îmbrăcați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Gazul aerian a fost introdus și inaugurat mai târziu. Într-o seară de toamnă am fost scoși din pension pe două rânduri și plimbați pe Calea Victoriei ca să vedem inaugurarea gazului. Vremea rece și lume multă se plimba pe străzi. Lumina becurilor juca permanent, fiindcă instalația era, pesemne, primitivă, iar sita Auer nu era încă inventată. La Teatrul Național o inscripție în litere de flăcări se juca și prelingea balconul, din bătaia vântului.248 Din timp în timp veneau în București și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care foloseau lumânări de seu (din ce în ce mai rare) și lămpi cu petrol; la 31 octombrie/12 noiembrie 1871 a fost inaugurată în apropierea Parcului Libertății de azi Uzina de gaz, care a asigurat iluminarea Capitalei cu gaz aerian produs din cărbune; becurile Auer (inventate de germanul Auer von Welsbach), care dădeau o lumină mai puternică, albă, au fost introduse abia în 1894 (v. G. Potra, Bucureștii, pp. 106-117: Iluminatul și paza de noapte a orașului). 249. Confuzie cu Adelaida Ristori, despre turneul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
totuși? I-a trimis un pachet care i-a fost returnat neatins. Vila în care am stat anul trecut și stau și acum e „confort II”: mobilier sărac, toaletă comună. Țeava de apă caldă picură într-un lighean, lipsește un bec. Dar sînt singur! După ce adorm cei trei mîrlani, deschid geamul. Ca și la Udești, aci simt stelele aproape. Le privesc intens pînă îmi obosesc ochii, cum nu fac niciodată acasă, la bloc. Nevăzut, în întuneric, aseară un bărbat cînta plin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din fundul cazărmii, care era lîngă linia ferată (de unde am văzut cum trec spre Ungaria marfare cu tancuri și tunuri rusești), noaptea, de la 1 la 3, mai în interior, lîngă un depozit. Ningea și bătea vîntul. Atîrnat de un fir, becul prins în vîrful stîlpului lipit de gard proiecta umbre lungi, suspecte, pînă aproape de mine. În vecini hămăiau întruna cîinii. M-a cuprins o spaimă înnebunitoare... Peste două zile, la meditația de după-amiază, în absența ofițerului supraveghetor, aflați încă în starea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ale Revistei «Ateneu»” din acest an s-a desfășurat sub camuflaj, la sediul UAP. Pînă la ora șase ne-a ajutat lumina zilei. Atunci cineva i-a strigat conferențiarului (Valentin Ciucă): „Domnule, nu te mai văd!” A fost aprins un bec pe hol. Ca supliment, funcționara filialei a adus o lumînare. Ciucă a vorbit despre o recentă călătorie a sa, împreună cu prozatorul Constantin Munteanu, în China. Cînd a ajuns acolo s-a dus, întîi, firește, la ambasadă. Atașatul cultural Mocioiu l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
limbă porcoasă și se propagă o violență a cărei sursă e lașitatea. Aduși în lumină, mulți din cei care grohăie ori sar la gîtul trecătorului ar fi niște „piftii”. Dacă m-ar asculta, le-aș spune celor de la partid: „Aprindeți becurile, tovarăși, dacă nu vreți ca orașul să devină o fermă de animale!” Sînt ani în care, parcă, am fost legat la ochi și surd. Memoria mea n-a reținut din ei aproape nimic. Azi am încercat să-mi amintesc de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
A treia adusă avea corpul ambreiajului spart. În fine, la a patra mecanicul ne-a avertizat că alta nu mai aduce. Motorul bun, portiere bune, dar avea piese furate: roata de rezervă fără cameră, una din centurile de siguranță scoasă, becurile de la lanterne lipsă. Cu chiu, cu vai, mecanicul, după ce i-am împins trei sute de lei, s-a dus să aducă ce lipsea. S-a întors cu piesele în cinci minute. La ceilalți cumpărători situația nu era mai roz. Efectiv, la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ACR și-a schimbat mereu locul de desfășurare a meciului săptămânal, mai ales după demolarea sediului în urma cutremurului din martie 1977. Deci n-ar fi de crezut că motivul economiei, mai ales că un hâtru a zis: Aici ard 10 becuri chioare, trei ore cât jucăm noi, acum mergem acasă și se vor aprinde cel puțin 160 de becuri bune. Și, pe de altă parte, întreb eu, de ce s-a desființat rubrica de bridge de la Săptămâna, care publica mai mult partide
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din martie 1977. Deci n-ar fi de crezut că motivul economiei, mai ales că un hâtru a zis: Aici ard 10 becuri chioare, trei ore cât jucăm noi, acum mergem acasă și se vor aprinde cel puțin 160 de becuri bune. Și, pe de altă parte, întreb eu, de ce s-a desființat rubrica de bridge de la Săptămâna, care publica mai mult partide interesante între jucători celebri din străinătate? 2. Cluburile s-au desființat pentru că dădeau prilej oamenilor de diverse profiluri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Pentru ce trebuie să facem noi atâta economie de curent electric, de gaze, de apă, de mâncare etc.? De ce trebuie să tremurăm iarna de frig, iar noaptea să orbecăim pe întuneric pe străzi și în case să folosim câte un bec de 15 W? Așa progresează civilizația în socialism? Probabil că în comunism se ajunge la opaiț. De ce îndurăm atâtea? în alte țări, considerate sărace, sunt de toate, și electricitate și produse petroliere și mâncare și nici nu sunt pline de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Puneți potera pe el, să-l caute în buzunare cine l-a botezat, să vedem din ce noroi de carne s-a născut și ce hazna are în loc de inimă. Și când mai aflați că iar se arată la televiziune, stingeți becul, vârâți-vă capul sub plapumă, faceți-vă că nu-l auziți, că nu-l știți! Ciuma, Holera, Lepra veneau și treceau, ăsta nu se mai termină Doamne, apără și ferește! Un român din Canada, septembrie 1984, difuzată la 11 noiembrie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de ambele părți ale coridorului. Mânerele erau prinse cu lanțuri peste care se așternuse un strat gros de praf albicios. Singura ușă fără lanț se afla în capătul coridorului. Părea mai fragilă din pricina sticlei mate. Prin ea se zărea lumina becului. Am bătut de câteva ori, dar nu mi-a răspuns nimeni. Am apucat mânerul din alamă ce-și pierduse de mult strălucirea și l-am învârtit ușor. Ușa s-a deschis spre interior fără nici un zgomot. Nu era nimeni înăuntru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]