3,230 matches
-
urmă În mintea mea. Întunericul sepia al unei după-amieze arctice de miez de iarnă invada Încăperile , Îngroșându-se până ce devenea de un negru opresiv. O fațetă de bronz, o suprafață de sticlă sau un mahon lustruit, ici și colo În beznă, reflectau rămășițele de lumină din stradă, unde globurile felinarelor Înalte din mijlocul lor Își răspândeau deja licărul lunar. Pe tavan se mișcau umbre transparente. În tăcerea aceea, zgomotul sec produs de căderea unei petale de crizantemă pe o masă acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu Încălțări jerpelite se lupta să-i scoată cizma, În ciuda ghionturilor pe care le primea de la brancardieri - și toate acestea se petreceau Într-un mers destul de rapid. Dar pe vremea lecțiilor cu Mr. Burness, n-aveai ce să vezi În afară de beznă, de strada cu zgomote Înăbușite și cu șirul, ce se pierdea În depărtare, al lămpilor atârnate sus, În jurul cărora fulgii de zăpadă treceau și se Întorceau, cu o mișcare grațioasă, aproape deliberat lentă, de parcă ar fi vrut să-ți arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
noastră liniștită de la țară, unde popularitatea lui printre țărani putea diminua -, după cum În mod corect a presupus -, riscurile unei răscoale. A fost totodată o iarnă deosebit de aspră, aducând nămeții de zăpadă pe care Mademoiselle se aștepta să-i găsească În bezna hiperboreală a Îndepărtatei Moscove. Când a coborât În mica gară din Siverski, de unde mai avea de parcurs Încă șase verste cu sania până la Vira, eu nu eram acasă ca s-o Întâmpin; dar o Întâmpin acum, când Încerc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a cărei ușă, conform recomandărilor medicului familiei (Vă salut, domnule doctor Sokolov!) rămâne ușor Întredeschisă. Scânteierile lui verticale (pe care lacrimile de copil le puteau transforma În strălucitoare raze de compasiune) reprezentau ceva de care mă puteam agăța, Întrucât În bezna totală capul mi se Învârtea și mintea Îmi aluneca Într-o parodie a luptei cu moartea. Seara de sâmbătă era sau ar fi trebuit să fie așteptată cu bucurie, pentru că era seara când Mademoiselle, care aparținea școlii clasice de igienă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să plutească Încet, panica mă face să mă ridic În capul oaselor privind În gol; În cele din urmă, ochii mei acomodați cu Întunericul deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și luminându-l cu o lampă cu acetilenă (care, peste șase ani, va străluci asupra Tamarei). În pata aceea de lumină, fluturii de noapte ieșeau planând din bezna Înconjurătoare și În felul acesta, pe pânza magică, am prins o frumoasă Plusia (acum Phytometra), care, am observat imediat, se deosebea de aliatul său cel mai apropiat prin aripile din față mov sau castaniu (În loc de maro-auriu) și prin semnul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
umedă de sub sălcii. Astfel, fiecare ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja copacului și doi, trei fluturi de noapte, mari, care-i sorbeau dulceața, În timp ce aripile lor nervoase se deschideau pe jumătate ca acelea ale fluturilor de zi, cele inferioare etalându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de pânză cu tălpi de sfoară, pe partea de cort expusă vântului, În timp ce eu Îndesam o plasă de fluturi pliantă Într-o pungă de hârtie maro. Următoarea imagine Înfățișează Încercarea noastră de evadare prin pătrunderea Într-un cinéma cufundat În beznă de lângă Cazino (aflat, desigur, dincolo de limitele admise). Am stat acolo, ținându-ne de mână peste câinele care din când În când Își zornăia clopoțeii În poala Colettei și am vizionat o luptă de tauri smucită, măruntă ca o burniță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Când Ivan Întâi (care a dispărut Într-o bună zi) sau Ivan al doilea (care va apuca ziua când Îl voi trimite cu mesaje romantice) venea să mă trezească pe la 8 dimineața, lumea exterioară era Încă acoperită cu gluga unei bezne maronii hiperboreene. Lumina electrică din dormitor avea o nuanță mohorâtă, aspră, ca de icter, care-mi provoca usturimi la ochi. Proptindu-mi urechea care-mi zbârnâia pe mână și rezemându-mi cotul pe pernă, Îmi impuneam să-mi pregătesc cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-mi pot aminti cum m-am despărțit de Tamara. Poate că această neclaritate are un alt motiv: ne despărțisem prea multe ori până atunci. În ultima vară petrecută la țară, ne despărțeam pentru totdeauna după fiecare Întâlnire secretă când, În bezna fluidă a nopții, pe acel vechi pod de lemn dintre luna camuflată și râul acoperit de ceață, Îi sărutam pleoapele umede și calde, fața răcorită de ploaie și apoi imediat mă Întorceam ca să-mi mai iau o dată rămas bun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sărutam pleoapele umede și calde, fața răcorită de ploaie și apoi imediat mă Întorceam ca să-mi mai iau o dată rămas bun de la ea - apoi lungul urcuș Împleticit, În Întuneric, când picioarele mele pedalau Încet și cu trudă, Încercând să presez bezna monstruos de rezistentă și de mobilă care refuza să fie supusă de picioarele mele. Îmi amintesc totuși cu o claritate sfâșietoare o anumită seară din vara anului 1917 când, după o iarnă În care n-am Înțeles de ce am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care a părăsit Grecia pe 18 mai 1919 (mai devreme cu douăzeci și unu de ani În ceea ce mă privește) pornind spre New York, dar lăsându-ne la Marsilia, am Învățat să dansez foxtrot. Franța a trecut pe lângă noi În zăngănitul trenului prin bezna de tăciune a nopții. Palidul Canal al Mânecii se mai clătina Încă În noi, când trenul Dover-Londra s-a oprit. Imagini repetate Înfățișând pete cenușii pe pereții mohorâți ai gării Victoria făceau reclamă săpunului de baie cu care mă spălau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Înnebunitoarele Încolăcituri și interpenetrări ale spațiului cu timpul. Este un obicei bolnăvicios, dar n-am nici o putere Împotriva lui. Poate fi comparat cu mișcarea necontrolabilă a limbii unui om suferind de insomnie care bâjbâie după un colț de măsea În bezna gurii, zdrelindu-se În timp ce face asta, și totuși perseverând. Am cunoscut oameni care după ce au atins accidental un obiect - tocul ușii, un perete - a trebuit să fie supuși unei serii sistematice și foarte rapide de contacte cu diverse suprafețe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În orig.). . Jos armele! (În germ. În orig.). . Boierul (În rusă În orig.). . Baset (În germ. În orig.). . Într-o zi o să-l scape (În fr. În orig.). . Muște zburătoare (În lat. În orig.). . Stare intermediară Între veghe și somn. . Bezna pleoapei. . Vagi (În fr. În orig.). . Auzul colorat (În fr. În orig.). . Sinestezie - tehnică literară constând În transpunerea metaforică a datelor unui simț În limbajul altui simț. . Dama de pică (În rusă În orig.). . Olog (În fr. În orig.). . Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trecea o făptură de vălătuci și umbre prin preajma noastră, pierzându-se în josul Bulevardului, spre Cercul Militar, spre cinematografe, mai în jos, spre Cișmigiu, topindu-se în gura hulpav deschisă dincolo de încrucișarea cu Calea Victoriei. Priveam ușor speriat spre gura aceea de beznă în care se mistuia firava lumină venită din cer. Parcă o făptură uriașă aștepta acolo cu fălcile larg deschise, gata să înghită pe oricine s-ar fi avântat într-acolo. M-am bucurat că locuiam în partea cealaltă a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o făptură uriașă aștepta acolo cu fălcile larg deschise, gata să înghită pe oricine s-ar fi avântat într-acolo. M-am bucurat că locuiam în partea cealaltă a orașului și nu aveam cum să mă cufund în hăul de beznă deschis lângă Cercul Militar. „De-acolo va veni Moartea mea, dinspre Cișmigiu“, mi-am spus amuzat de o astfel de năstrușnicie. Eram obișnuit cu întunecimea orașului. De mult nu-i mai văzusem luminile nopții. Mi-l aminteam doar iluminat cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iluminat cândva feeric în ajunul sărbătorilor de iarnă, mai ales, cu Bulevardul strălucind sub candelabre de lumânări și de coroane arzătoare, un râu de lumină până în jos, spre Operă. Erau ani mulți de când nu mai văzusem așa ceva. Mă obișnuisem cu bezna. Făcea parte din viața mea, din sufletul meu, din visele mele chiar. Dar niciodată nu o văzusem așa de amenințătoare, hidoasă ca în noaptea aceea cu Bumbu atârnat de mine, încercând să-l țin cât mai drept, așteptând o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altuia reușita. Mi-a dăruit adevărata putere de a nu fi singur, chiar în grele clipe de însingurare. M-a adunat Biblioteca din risipiri, m-a primit întotdeauna răbdătoare, îngăduitoare, lăsându-mi mereu lumini în cele mai pustiitoare rătăciri ale beznei. M-a adunat mereu din risipiri, redându-mă din cioburi, sprijinindu-mă să mă înalț, să fac iarăși acel dintotdeauna greu, copleșitor, nou pas întru coborâre. Biblioteca, într-un minunat fel, cu blândețe și statornică îngăduință, mi-a îndrumat pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe străzile din preajma Foișorului de Foc, pe unde gonea acum Dacia neagră. M-a observat cum priveam luminile, parcă număram becurile. — Dispoziție generală. Luminație agiornale, toată noaptea, să vadă tovii pe unde se retrage. Ieși de la lumină și dai de beznă nu merge, într-o zi ca asta. Că, de... Să se-ntâmple, Doamne ferește, vreo chestie, să se prindă ăia de la șopârlița, că stă la radiul lor și pândește la aparat numa’ de-astea, bine, are oameni acilea care știe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că le auzeam inimile ticăind, un infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem Kerim la voia voastră. Se permitem? Se așezase în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care, adeseori, o mai arunc sus, spre o fereastră de pe Bulevard, deasupra unui cinematograf, „București“ sau oricare altul. Locuia acolo cineva, cândva. Și tot cândva, de la acea fereastră, în târziu de noapte, priveam Bulevardul pustiu, un râu secat, cu bezna ducându-se și ea în jos. Scursoarea de timp a multilateral dezvoltatei. Un timp buhăit, răzbuzat... Scriind la cartea aceasta, coborând întru Luminare, aproape că mă simt biruit de puterea textului de a mă ordona, de a mă descrie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șterse, Încît nici un alt albatros n-ar mai fi Îndrăznit să repete fapta de vitejie de a ateriza În acea seară, așteptînd lumina zilei următoare. Zece minute mai tîrziu, cu o precizie cronometrică, la șase fix, indiferent de anotimp, o beznă de nepătruns avea să se abată asupra insulei, ca urmare a rapidului crepuscul ecuatorial, și douăsprezece ore mai tîrziu, la fel de repede și de exact, soarele avea să se ivească Încă o dată dinspre răsărit, auriu, splendid și furios. Și, odată cu sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei spontan și Începu să cînte Într-un fel grav și profund personal, Într-un mod nepotrivit cu tinerețea și cu aparenta-i fragilitate. Fu, neîndoielnic, un moment magic pentru cei prezenți, dar mai ales pentru bărbatul care pîndea din beznă și care rămăsese acolo tăcut, ținîndu-și răsuflarea și cu părul zbîrlit, pentru că era prima oară cînd reușea să asiste, fie și din umbră, la o scenă atît de simplă ca aceea, În care o femeie normală - nu o prostituată jegoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot trupul i-ar fi fost scuturat de friguri, din cap pînă În picioare, și, privind țintă la locul unde se acunsese el, exclamă, spre mirarea tuturor: - Cineva ne privește! Toți se Întoarseră la unison, nu văzură nimic altceva decît bezna adîncă, iar bătrînul cavaler, tatăl său, răspunse supărat: - Haide, haide! Nu Începe iarăși cu prostiile tale... SÎnt numai păsările și broaștele-țestoase... Insula e nelocuită. Ea Întîrzie să răspundă, Învelindu-se, ca Într-un gest de protecție, cu șalul Închis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bine singuri. Îl consultă din priviri pe soțul ei, acesta făcu un gest de Încuviințare și pe dată cinci marinari se grăbiră să lanseze la apă barca În care se așezau deja mama și fiica. CÎnd ambarcațiunea se pierduse În beznă, În direcția luminilor de pe Virgen Blanca, rotofelul căpitan se Întoarse spre cavaler și Îi zîmbi afabil: - Nu trebuie să o Învinuiți pentru purtarea ei, spuse el. Atîtea animale ciudate și monstruoase impresionează pe oricine, darămite pe o fată atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]