7,814 matches
-
ca roiul de albine în voia lor și-și fac de cap cu viața unui om. Numai aceleași râvne de-a avea ce-au alții sau de-a duce mai mult decât poate îl fac pe om să nu vadă biata pasăre vătămată care-i strigă neîncetat: eu sunt fericirea, de ce-ți place să fii orb și surd, omule? Referință Bibliografică: Amărăciunea fericirii / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017. Drepturi de Autor
AMĂRĂCIUNEA FERICIRII de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340078_a_341407]
-
Dar sufletul băiatului, încet și blând, se stinse... O nouă zi și zorii vin iar fata se trezește Și vede lume împrejuru-i. Și vede că trăiește. Dar nu e El, chiar, unde-o fi? "-Unde mi-e dragul, mamă???" Dar biata mamă își ascunde durerea în năframă. "-Unde-a plecat, de ce nu vine, hai, spune-mi, e de rău????" "-Comoara mea, în piept îți bate acum sufletul său. Ți-a dat cu drag iubirea toată, și inima ți-a dat Nu doar
INIMA NOASTRĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340113_a_341442]
-
să-l „tragă de limbă”, dar omul, șmecher, doar era din Mura, a spus ca cel mai cinstit om că așa fusese, doar văzuse și el cu ochii lui! Ba a dat și detalii cum au reușit ei să salveze bieții copii atârnați de crengi. A făcut însă o gafă! A spus că ușa de la microbuz căzuse exact când el salva copilul atârnat de ea. Văzând că inspectorul n-a prea înghițit totul, a intrat în alertă, a țipat la boi
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
explice directorul ce și cum, Azura s-a dus acasă, s-a aranjat de zile mari, mai ales că inspectorul era între două vârste, și a intrat în cancelarie, așa, ca neștiind că e inspectorul acolo. Era numai zâmbet, încât bietul om se cam pierduse. - Hm! De unde până unde o asemenea minune de fată pe aceste coclauri? și-a zis el... S-au luat cu discuțiile, și așa, încet, încet, inspectorul a ajuns din nou la Primărie. Acolo a fost dus
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
călugăresc, din struguri culeși toamna, târziu, după ce dă bruma, vin preparat de călugări după o rețetă secretă a lor. E așa de „șmecher” acest vin, că e suficient un pahar ca să te facă praf! Și l-a făcut praf pe bietul inspector! Așa că și-a dat drumul: a mai băut, s-a îmbătat bine, a mâncat zdravăn din produsele grătarului. Iar Azura n-a stat degeaba; a adus câțiva elevi, i-a pus la masă și i-a fotografiat împreună cu inspectorul
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
în mașină, și am plecat la o mănăstire. Mi-a dat, cum s-ar spune, Dumnezeu în minte gândul cel bun. La nici un kilometru de porțile mănăstirii, pe costișa unui deal, văd o căruță plină ochi cu bălegar și o biată mârțoagă căzută la pământ sub greutatea enormă, zăcând jumătate pe drum, jumătate în șanțul drumului. În jurul ei, doi oameni: un moșneag, și un tânăr. Încetinesc, privim pe fereastra mașinii animalul, povara, și oamenii, și ne continuăm drumul, după obișnuitul comentariu
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
abia, scap de ea. Țeasta mi se umflă. Mă mănâncă. Mă scarpin. O întrebare mă încearcă: cum se face, Doamne, că tocmai acum, când am făcut un gram de bine, am dat de belea? Ei, îmi zic, asta este o biată înțepătură pentru păcatele, să le spun, că să mă înțeleagă și liber—cugetătorii, defectele mele, ca: lăcomia, indiferența, avariția, gelozia ș.a. Cu gândul ăsta, mă întorc acasă. Prostia mea, atât îmi spunea. Pentru că atât cunoștea. Trece ceva vreme, și deschid
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
Iată prostia mea, în toată splendoarea ei. Iată cât de mult balast (maculatură) al unui sfânt trebuie să citesc ca să ajung la motivul adevărat pentru care am fost înțepat de o zburătoare în fața mănăstirii lui Dumnezeu: nu am ajutat un biet cărăuș să își ridice animalul căzut sub povară. Acum știu de ce să mă feresc, știu povestea întregii prostii omenești, și ți-o spun și dumitale, iubite cititorule, ca să știi să pui umărul când cade o gloabă sub povară, nu să
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
borta-n perete și nevasta - o icoană. Pe pereți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie, și apoi din biata-mi piele Nici că au ce să mai sugă. - Într-un roi mai de un stânjen Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă! Ploșnița ceea-i bătrână, cuvios în mers pășește; Cela-i cavaler... e iute... oare știe franțuzește? Cea
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
douăzeci și una, aud că au vândut-o. În sufletul meu, a coborât mohorârea. Îmi venea să alerg la cumpărător și să-i spun că eu sunt mai rudă cu bunicul, care, oare de ce?, îmi vânduse bucuria pe care o aduce un biet mers pe două roți. Și pe cât? Nu mai eram atât de rudă cu „tata” (așa îmi strigam bunicul). Vânduse mult din prețuirea mea pentru el. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Bicicleta. Povestire, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339369_a_340698]
-
au crezut în ei: Lincoln s-a născut într-o cabană din lemn și a ajuns la Casa Albă, Napoleon a pornit în viață ca un corsican sărac și a adus întreaga Europă la picioarele sale, Henry Ford era un biet băiat de țăran și a pus mai multe roți în mișcare decât oricare alt om de pe planetă, Rockfeller a început ca un contabil mărunt și a devenit cel mai bogat din lume. Toți aceștia au pus mâna pe ceea ce și-
Napoleon Hill – Calea spre succes. Culegere, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339388_a_340717]
-
al său, „Magie roșie”, la Copenhaga. L-am iubit foarte mult. Puteam să fac numai asta tot restul vieții. E un autor uitat, deosebit. Este foarte bine că un autor despre care nu se mai vorbește, este readus în memoria bieților spectatori uciși de celelalte televiziuni cu madam Zăvoranu. Sperăm să treacă și această perioadă, cum trec si războaiele. Rep: Sau revoluțiile. Despre Ghelderode, și geneza piesei „Pantagleize” (adică, la TVR, „Ce zi frumoasă”), aflăm mai multe din volumul dedicat dramaturgului
UNITER 25 si Revolutia la TVR cu spectacolul CE ZI FRUMOASA luni 18 mai () [Corola-blog/BlogPost/339398_a_340727]
-
criticii literari o pun pe seama morții surorii lui. Cu certitudine însă poezia “Rămâi” a fost scrisă pentru Aurelia: “Rămâi pe veci departe Să nu cobori la mine, Rămâi în adumbrirea Poveștilor senine Și uită-ncet povestea De-un cântăreț pribeag, Biet precupeț de lacrimi Ce ți-a zâmbit în prag.” Aurelia Rusu a muril la 93 de ani, plânsă de întregul sat, având pe mormânt gravate versurile lui Octavian Goga: Iar vântul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă domnișoară...” Octavia Goga
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
a fost profesor de zoologie al Universității a IV-a de Stat și director al Institutului de Zoologie din Moscova, aflat pe strada Herzen. În jurul profesorului specializat în broaște (o splendida specializare!) gravitează toate cuvintele din „Ouăle fatale”. Sârmane cuvinte! Bieți sateliți zdrobiți de imensitatea acestei planete. Cartea, scrisă de Mihail Bulgakov, a fost publicată în anul 1924, anul morții lui Lenin. Dar nu doar despre comunism e vorba aici. Că orice creator, Bulgakov, desigur, isi râde de ei, ironizează bolșevismul
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
de munți norvegieni în lacuri, sau case olandeze cu lalele în lacrimi. Luați loc! Ce sincronizare! Mimă Lambrosso, Cuore - inima de copil - pe câmpia Lombarda. Rosti Cezarul. Și eu, Generalul Ionescu, am adus scaunele. Și Consilierul este Paracliserul. Dogaru. Și bietul Adonis, Mihali, e Sireli. Și Toma cel Necredincios e Comisarul. Pe Aeroportul Casei Albe. Și Majordomul e Cezarul. Și Bonă este Femeia cu Cap de Cal. Iubita lui Siminoc din Stâncă de Aur. Și Doamna Frollo e o peruzea germană
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
aude cioplind. I-auzi! O avea autorizație? - De unde să știm noi! s-a mirat directorul. Nemulțumit de răspuns, tehnicianul a controlat în servietă dacă are chitanțierul și a plecat grăbit în direcția zgomotului. - Ăsta se duce și-l amendează pe bietul om, că de-alea este bun, s-a exprimat Călinoiu. La începutul lunii iunie au început lucrările în paralel cu continuarea aprovizionării materiale. Zilnic, 15-20 de salahori, uneori chiar mai mulți, oameni scoși de la muncile câmpului, erau folosiți la lucrări
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
struguri și câte altele. - Nu mai spune, că nici nu vreau să aud și să știu de așa ceva! Parcă mi-e greu să mai dau ochi cu cei pe car i-am lămurit să intre-n colectiv. Ce-or zice bieții oameni? „Dascăle, ne-ai mințit. Ce ne-ai spus, și ce e acum! Ce-ai promis și ce-a ieșit?!”, a rămas pe gânduri directorul. - Dumneata nu te sfii! Nu ai nicio vină! Nici ăsta - și a arătat spre Păsat
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
epopee („epopeea aceasta măruntă”). Toate întâmplările constituie fragmente din istoria lumii. Este vorba de o lume trăită, dar apusă, evanescentă, estompată de trecerea timpului, o lume din memorie: „lumea aceea este scufundată în memoria mea, e interioară, e pierdută, fără biata mea aducere-aminte ea nici nu există”. Metoda de construcție o reprezintă rememorarea, iar criteriul de selecție și evaluare îl constituie năstrușnicia, sub formă de straniu, bizarerie, originalitate, singularitate, originalitate: „regula acestor însemnări să descopăr cioburile prețioase, să le scot la
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
a crede” (p. 87). Toate întâmplările constituie fragmente din istoria lumii. Este vorba de o lume trăită, dar apusă, evanescentă, estompată de trecerea timpului, o lume din memorie: „lumea aceea este scufundată în memoria mea, e interioară, e pierdută, fără biata mea aducere-aminte ea nici nu există”. Lumea vieții ca operă literară poate fi incompletă în raport cu biografia cotidiană. Ea nu are însă valoare decât prin depășirea uitării, prin engramare. Ce nu reține memoria n-are permeabilitate sau potențial literar. Visele sunt
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
Omul inteligent, afirmă N. Manea alături de G. Călinescu, „e un om care gândește”, care „își pune întrebări”, așa încât un țăran analfabet este „potențial egalul lui Kant”. Întrebările despre divinitate, n-au în mod specific și limpede un răspuns: „rămân un biet agnostic”, arată Norman Manea. f) Un al șaselea element definitoriu se identifică în limbă. Norman Manea reproduce confirmativ ce susținea Hannah Arendt: „Ce rămâne? Limba maternă rămâne” și adaugă: „Româna este limba cu care am intrat în lume, apoi limba
NORMAN MANEA: Elementele formulei existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339627_a_340956]
-
lecție. Se lega de tot felul de nimicuri: că n-a fost folosită suficient tabla, iar caligrafia profesorului a lăsat mult de dorit, că nu toate elevele aveau panglicuțe, că elevii au vorbit prea încet. Oricât timp ar fi acordat bieții profesori sau sărmanele profesoare mai tinere regizării lecțiilor, era imposibil să se ridice la nivelul exigențelor tovarășei profesoare Sofia Marinescu”; „am turnat în pahare, am norocit foarte bine dispuși și-am început să ne ocupăm și de preparatele Mioarei, că
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339691_a_341020]
-
somațiile legate de buget sunt elemente evidente) / trage vizibil și Președintele PSD Liviu Dragnea (care nu doar că a anunțat la început membrii Cabinetului, dar îi și coordonează direct și prezintă public toate lucrurile pozitive - cele negative le lasă pentru bieții miniștri) / există din ce în ce mai vizibil și public și a patra "mână" pe manșă - cea a Sistemului care transmite prin vocea Procurorului General sau a Procurorului Șef DNA ce ordonanțe sau legi trebuie să adopte sau să nu adopte Guvernul (...) O întrebare
Dacă are informații că eu am fost implicat în OUG 13, să le dea la instituțiile abilitate () [Corola-blog/BlogPost/339083_a_340412]
-
ȘTERGE-O!”. Vreți să știți cum mă cheamă? Deșcă Bătrînă e un nume destul de bun. Povestea mea? E prea mult pentru urechile voastre gingașe, băieți. Să ridicăm mai bine paharele și să-i zicem un toast. Faceți asta pentru un biet moșneag care a văzut multe la viața lui. Un toast de baftă neagră, de ceasul rău, blestemul Marelui Kramddl să-l ajungă pe omul numit de unii Gentleman Jax!...
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
ieșit la proteste nu au nimic împotriva grațierii și amnistiei în sine. Nuuuuuu, ei doresc doar ca penalii din politică să rămână în continuare la zdup. Și tot acolo să rămână cei care au jecmănit România. Să iasă din închisoare biata femeie care, pentru a-și hrăni cei zece copilași, a furat un kil de salam și a primit patru ani de pușcărie (că tot umblă pe net indivizi care explică pe cine vizează această lege a grațierii și amnistiei). Să
„Păsărelele” din capul domnului Tăriceanu () [Corola-blog/BlogPost/339103_a_340432]
-
curs de înavuțire, nomenclatura noii vechi puteri. Grațiind pe loc 2.500 de inși, Dragnea voia să injecteze în conștientul și subconștientul public ideea că Justiția, ca vârf de lance al „Binomului”, al „Sistemului”, a condamnat în mod premeditat niște bieți oameni fără vină, luați la grămadă. Preluată, amplificată și repetată de televiziunile-trompă ale mamutului la putere, care aspiră căcatul și îl proiectează apoi în jet, urma să împlinească marele vis: distrugerea încrederii populației în Justiție, în DNA, în Parchete, în
Marele vis al PSDragnea () [Corola-blog/BlogPost/339223_a_340552]