3,500 matches
-
câte știu eu, că este unica serie de absolvenți care se întrunește pentru a IV-a oară. Este meritul D-tale în întregime. Încă din anii de școală am făcut o constatare interesantă: în ființa d-tale, sub înfățișarea unei blândețe și a unei rare modestii, se ascunde o inimă care vibrează și o energie clocotitoare. Ești un entuziast, un om minunat, un animator, incorigibil și prea valoros. Cineva dintre străini dacă te-ar privi, nu s ar aștepta la așa ceva
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
frige; -nu trebuie să își arunce șosetele prin casă , ci să le pună în coșul pentru rufe murdare, că la bătrânețe nu o să-ți mai facă masaj cum îți făcea în tinerețe ; să schimbe și el scutecele bebelușului (dar cu blândețe); -să știe să bată un cui în perete, fără să sară varul și tencuiala; -să ducă copilul în parc nu este o rușine, ci din contră , este plauzibil; să ducă sacoșele cu cumpărături, altfel lumea va râde de amandoi. Dar
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
a fost reușită. Vasilică era un profesor care știa și toaca în cer, iar Katia povestea de satul său situat la vreo 60 km de Moscova. Și unul și celălalt te fascinau cu povești interesante, cu măiestria vorbei și cu blîndețea din controverse. Am avut și eu ocazia să spun cîteva minciuni mai agălizate și îmbîrligate, ca să ies în evidență. Sînt sigur, acum cînd scriu, că oamenii aceia erau înțelegători cu mine. După ce termin cu poveștile mele, mă adresez distinsei soții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
harbuzul și eu plasele. Compromisul este acceptat, îi pun harbuzul în brațe, îi spun să mă aștepte, intru într-un magazin și ies pe ușa opusă. Cît o fi așteptat mogîldeața nu știu, dar la reîntîlnire m-a dojenit cu blîndețe. I-am dat cei doi dinari, tariful pentru harbuz și mi-a ținut de urît pînă acasă. Nemaipomenit de multe știa micuțul vagabond, îl cunoștea toată lumea și parcă îl și respecta. După vreo șase luni a început să refuze banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la dumneavoastră. Și ce înseamnă... ce spui acolo în jurul copacului dansînd? Stăpîne al cuvîntului, aștept lucrarea ta înceată, Doamne. Salutul meu Șef al divinei cunoașteri. Copil care realizezi miracole. Ce-i asta, cum adică? Stăpîn înțelept, Doamne, veghează-mă cu blîndețe și dă-i celui care te salută, din cunoașterea ta. Tu, Echú poți face miracole și să mă salvezi la nevoie... Manuel avea cinci copii și a lucrat pînă Echú a demonstrat că face miracole. La un an de la afacerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
laț... adică... mă pot repezi la ea? Babalawo este surprins de întrebare și cred că niciodată n-a întîlnit un om mai...prins de focul mistuitor al dragostei. Dar...vulcanic mai sînteți! La femei omul nu se... repede. Ușurel, cu blîndețe... mă rog, o să simțiți efectul... Plec bucuros că mai pot veni la acest om misterios. Plătesc binișor, ca să fie mulțumit și să mă mai primească. Cu lampa în mînă, merg vorbind singur, îngrozit de rețeta aceea care să te facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu-l mai interesa. El plutea și naviga în nirvana, rupt de tot ce îl înconjoară. Nopțile și zilele se scurgeau, că asta era treaba lor. El perpetua într-o stare de beatitudine neîntreruptă. Uneori, mama sa mai intervenea cu blîndețe: Carlos, mamă, fata asta a lui Castillo este bună și singură la părinți. Au pus ceva deoparte... Crezi, mamă, că pe mine mă vrea? Vrea motoreta, să fie plimbată, să fie cucoană. Dar, totuși, pe cineva trebuie să plimbi, dragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
țăranii nu-și prea doreau să-și întrerupă copii de la treburile din gospodărie și să-i trimită la școală, proaspătul învățător - suplinitor a avut mult „de furcă” cu mentalitățile vremii. “ de la început mi-am dat seama că numai cu duhul blândeții voi putea atrage copii la școală. și de aceea, pentru început am pus mai mult temei pe muzică și gimnastică. Eram puțin psiholog, știam ce pățisem eu. Metoda mea a plăcut copiilor și de unde înainte învățătorii trăgeau elevii cu arcanul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și inadecvată a virtuților, există și virtuți care se nasc din transfigurarea viciilor. Lenea, de pildă, poate deveni materia primă a contemplativității și teme
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se exercită puterea cu consimțământul tandru al victimei, cum se obține compasiunea, cum se cere iertare, cum se smulge o promisiune, cum se calcă o promisiune, cum se salvează un mariaj surpat, cum se poate obține orice pe bază de blândețe și farmec. Misterul feminității - care include, între altele, misterul discreției, al slujirii, al sacrificiului - ar trebui să se reverse dincolo de sfera domestică, pentru a modela nițeluș moravurile comunitare. Așadar, stimați compatrioți con-sexuali, domesticiți, un timp, gorila din voi, amânați manifestările
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
țară cu populația trebuie luată drept măsură și model situația ilirilor. Petiționarul a primit deja Preaînalta încuviințare de a-i pune la dispoziție Maiestății Voastre acest plan cu prilejul memoriului din 24 februarie anul curent, atunci când Maiestatea Voastră a arătat blândețe și spirit al dreptății. Subsemnatul are ca reper în tot ceea ce înfăptuiește următorul principiu: trebuie să existe un bine absolut și unul relativ în orice rânduială; primul este comun prin natura tuturor popoarelor, iar al doilea trebuie căutat în însăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
către Oficiile locale de acolo, în a doua lună după sosirea sa, în privința nesiguranței create de desele tâlhării, dovedesc suprimarea și tăinuirea acestui incident. Faptele, cauzele și modul în care s-a procedat îi garantează petiționarului dreptatea de netăgăduit și blândețea Maiestății Voastre. O. Chestiunile ilustrate până aici și care se referă la raporturile dintre persoana subsemnatului și serviciile aduse, deloc ordinare și al căror caracter se distinge din cele spuse; la situația Bucovinei în relație cu țările înconjurătoare; la făgăduielile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la incidentele care au preschimbat totul în suferință și disperare și la situația sa tristă de atunci, toate acestea au fost expuse Maiestății Voastre în Promemoria din 19 ianuarie anul curent, în care petiționarul și-a reclamat drepturile, sperând la blândețea Maiestății Voastre și cerând: a. renumirea în funcția de odinioară cu leafa de 1.000 fl. anual; b. restituirea lefei reduse atât de brutal și arbitrar la 365 fl. anual începând cu 16 decembrie 1788; c. rambursarea sumei de 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
datele senzoriale conferă tabloului o melancolie, o tristețe nostalgică pe care uniformitatea coloritului o accentuează. La articolul „Ecou”, dicționarul lui Littré reunește o serie de citate preluate din autorii potriviți. În jur de douăsprezece la număr, toate exprimă nostalgie și blîndețe. Principala calitate pe care ele o recunosc ecoului este, se pare, aceea de a trezi prin repetare amintirea prețioasă a unor cuvinte sau cîntece care deja nu mai există. Furetière, care, la fel ca Poussin, a trăit în secolul al
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
față de unchiul dinspre mamă și cea față de tată. În societățile unde relația dintre tată și fiu este familiară, cea dintre unchi și nepot este severă : iar acolo unde tatăl apare ca austerul depozitar al autorității familiale, unchiul se bucură de blîndețe și libertate. Nenumărate societăți din întreaga lume ilustrează o formulă sau pe cealaltă după cum filiația se transmite direct prin bărbați, din tată în fiu, sau prin intermediul femeilor (filiația mergînd atunci de la unchi la nepot). În ambele cazuri, unchiul dinspre mamă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ca și cum drepturile pe care și le atribuie asupra nepoților săi ar avea o bază la nivelul obiceiurilor : „Mă angajez să-i apăr copiii de o soartă asemănătoare cu a ei, [să fac în așa fel încît] să fie crescuți cu blîndețe și cu imaginație”. Cu ce drept ar putea revendica asta fără să reînvie o structură de rudenie care a fost predominantă în societățile umane, care era socotită dispărută din societatea noastră și care, datorită unei crize, reapare în conștiința actorilor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ca local de școală, iar din 1971 și până în prezent (2005) ca grădiniță de copii. Tânăra familie avea de învins încă de la începutul căsniciei greutățile vieții. Soarta îi hărăzise unul celuilalt, ambii fiind orfani din fragedă copilărie. Eufrosina Petrovanu, cu blândețea, căldura sufletească și vorba-i înțeleaptă avea să le fie multă vreme sfătuitoare, încurajându-i, ajutându-i și insuflându-le optimism în depășirea și rezolvarea problemelor vieții. În primii ani de căsnicie au avut 2 copii. Primul, Constantin, născut la
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
să culeagă de pe-o cracă Un măr rotat ori pere pârguite Sau prune de brumă albăstrite. Nu știa să scrie, Nici să citească. Dar nici neadevăruri nu știa să născocească. Cu vorba-i dulce, cu-a ei înțelepciune împărțea blândețe celor plini deamărăciune. În verile cu soarele dogoritor La umbră deșira câte ceva de pe mosor. Cînd soarele își potolea arșița, Mătușa Nisia deschidea portița Și urmărea carul cu fân. Primea binețe dela al lui stăpân. 95 de primăveri trecut-au prin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
atâtea la câte se înhămăse, comportându-se ca și cum copiii ar fi trebuit să știe toate, întocmai ca atunci când i-ar fi avut martori la tot ce-a fost peste zi. Aceștia își vedeau în continuare de șotiile lor, apărați de blândețea și înțelepciunea mamei, care avea grijă să-și ia răspunderea pentru toate năzbâtiile pe care copiii le ticluiau. Era vremea când făceau din coji de nucă car cu boi și înhămau la el culbeci bătrâni cu coarne, când Ilie îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
capul, ici tânăr, colo matur, colo bătrân, mai mulți oameni și totuși unul și același. Dar el nu vedea numai capul lui, ci încă unul, acela al unei copile. Doi ochi mari căprii se uitau cu timida și rușinoasa lor blândețe la el și gâtul ei alb părea că se-ntoarce spre a-și ascunde fața plină de amor. El surâse fără voie la această reamintire.284 Singură moartea iubitei de la Ipotești îi întunecă acest portret pentru tot restul vieții: Acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un cuvânt. Îmbla cu acea superbă maiestate în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratâta încât să nu ramâie mândră și niciodată atât de mândră încât în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte splendidul ei bust de marmură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratâta încât să nu ramâie mândră și niciodată atât de mândră încât în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
predilect eminesciană: Câte nopți eu cugetata-mi pân' se-nvăluie gândirea,/ Pân' ce visele-i gigantici se uscau în nălucire 244; sau, ca imagine aparent domestică, în fața focului, pe-o sofă roșă, [...] somnu-i cald, molatic, lin245. În atmosfera aceasta de dulce blândețe a somniei, Eminescu o poate invoca pe iubită în voie; și-o imaginează venind, iar visul devine aproape realitate: Și apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci/ De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
declare: "Doamne, poporul meu nu se spală de mine! / Eu nu mă spăl de poporul meu", după ce își începuse poemul " Fiind și strigând" cu invocația "Doamne, apără poporul român, / Ai grijă de el și / apără-l! Este al tău / cu blândețea lui de miel / și cu răbdarea lui de taur / cu omenia lui / de floare de zăpadă". Cel mai important poet al literaturii noastre postbelice, creator de școală, înnoitor al limbajului și descoperitor al "necuvintelor", se pare că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în el, și în cauza pentru care luptau. Baltă era un tânăr înalt, robust, brunet cu mustață neagră tunsă scurt, păr negru, bogat, tenul puțin palid... Ochii mari și negri ca tăciunele trădau, dincolo de o fermitate ieșită din comun, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea înaltă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase, cu dinți puternici de om trăit la munte și hrănit cu brânză de oi. Glasul îi era puternic dar stăpânit, baritonal, cu inflexiuni molcome.. După încruntarea sprincenelor și cutelor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]