4,944 matches
-
un coș de picnic. Tata e Îmbrăcat ca Robin Hood și are În mînă două scaune pliante. Nev e În costum de Superman și ține o sticlă de vin. Iar Kerry e din cap pînă-n picioare Marilyn Monroe, inclusiv perucă blond platinat, pantofi cu toc, și Înregistrează Încîntată privirile celor din jur. Ce se Întîmplă aici ? Ce e cu ei aici ? Nu le-am spus nimic despre Ziua Angajaților În Familie. Știu sigur că nu le-am zis. Categoric. — Bună, Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aici ? Nu le-am spus nimic despre Ziua Angajaților În Familie. Știu sigur că nu le-am zis. Categoric. — Bună, Emma ! spune Kerry cînd ajunge lîngă mine. Ce zici de costumul meu? Se unduiește demonstrativ și-și pipăie ușor peruca blondă. — Tu cine ești, scumpo ? spune mama, privind nedumerită spre rochia mea de nailon. Heidi? — Eu... Mă frec pe față. Mamă... ce-i cu voi aici ? Fiindcă eu... adică, am uitat să vă spun. Știu că ai uitat, spune Kerry. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
șest telefonul, apoi, În clipa În care aud În spatele meu o voce care strigă „Emma !“, Îl pun Înapoi. Mă Întorc și tresar, surprinsă. În fața mea se află Connor, În costum și cu un pahar de vin În mînă, cu părul blond strălucind În lumina reflectoarelor. Are o cravată nouă, remarc imediat. Cu buline mari galbene, pe fond albastru. Nu-mi place. — Connor ! Ce-i cu tine aici ? spun uluită. — Am primit o foaie volantă de la Lissy, Îmi răspunde, ușor agresiv. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
O, nu. Ce-am făcut, i-am distrus Încrederea În femei pe viață ? — Nu ! exclam. SÎnt sigură că nu ! Sincer, Connor, cred că numai eu am. Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În clipa În care zăresc o fulgurare de păr blond, pe care parcă Îl știu de undeva, la intrarea În sală. Îmi stă inima. Sper că nu e... Nu e... — Connor, trebuie să plec, zic și pornesc grăbită spre intrare. — Mi-a spus că poartă patruzeci și doi ! strigă Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
așa de mulți. Cică sunt câtă frunză și iarbă. Sunt din patru sau cinci neamuri. Uriași ce poartă coarne de cerb, femei cu sulițe și ierburi de leac, slăbănogi cu părul creț care vorbesc prea mult și lungani cu părul blond și piele albă, din cei ce trăiesc numai prin păduri. Laolaltă cu ei sunt și oameni din munții tăi de acasă. Dacă o să pună mâna pe tine, o să-ți spună ei ce e cu Siloa și cu pruncul ei. Râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat să sorb din el precum un bou Însetat, dar Logon mă opri: - Când am luat-o pe urmele tale, Îmi spuse el zâmbind galeș, am trecut și prin pădurile dese de la Miazănoapte, pe la niște neamuri de oameni Înalți și blonzi. Ei aveau un vin care semăna mult cu ăsta, numai că Îl fierbeau Înainte să-l bea. I-am chemat pe toți, am fiert vinul și l-am trecut de la unul la altul. Începusem să mă Înveselesc și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânătorii lui Scept. Tropoteam precum o turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
una stă acasă. Copila se află în paza femeii de la cinci, care o și alăptează. Le deschide Iulia Barbu și după ce duduile în scurte de piele se legitimează, le lasă să intre. ─ Vai, nu se poate așa ceva! țipă cea mai blondă dintre ele, dând cu ochii de copaia scobită de nea Mihai. Aici doarme copilul?! Dar ce, suntem în evul mediu? ─ Cum să fim în evul mediu, don’șoară dragă, îi răspunde cu duhul blândeții nea Mihai, se poate? Atunci mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Constituției Americane s-au așezat pe niște scaune rabatabile aranjate pe câteva șiruri în încăperea cu cazanul pentru încălzirea centrală din subsolul doctorului Jones. Membrii gărzii erau douăzeci la număr, cu vârste între șaisprezece și douăzeci de ani. Erau toți blonzi. Aveau toți înălțimea peste un metru optzeci și doi. Erau îngrijit îmbrăcați, purtau costume, cămăși albe și cravate. Singurul mijloc de identificare era o mică panglică aurie trecută prin butoniera de la reverul drept al fiecăruia. N-aș fi observat acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să spună și ea ceva? Popa îi făcu semn să stea liniștită. „Văduvă de război, dar tu te-ai născut când au tras ăia gazele de la ruși, la două baniți de ani după război,“ îi spuse în gând. „Escavatoristul ăla blond te-a făcut“, mai preciză zâmbind duios. Dinspre bucătărie veni, șonticăind, Sighirtău, văr bun cu Soporan. Abia mergea. Se răsturnase vara trecută butoiul cu vin peste el și-i stâlcise picioarele. Mergea împleticit, ca paraliticul de bătea clopotul la biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și-și luă loc la coada pentru radiografii. Nu se înșelase. Era chiar ea, tovarășa Aspasia. Părul și-l ținea, ca pe vremuri, într-un fileu. „Conopidă în plasă“, zâmbi, amintindu-și cum o tachinau pentru bogăția ei de bucle blonde, crețe, susținute, tot așa, de un fileu aproape invizibil, din borangic. Soțul ei era pe atunci inginer șef la Ferma 3, unde creșteau și viermi de mătase. Își făcea toată lenjeria intimă din mătase de la Ferma 3. Comandă specială. Mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei au dat. Erau alții cu pietrele pe-atunci, știi și tu. - Tot ca ei erau, nu-i mai apăra. Sau părinții lor. Protopopul, cel puțin, era și pe-atunci. I-am avut băiatul în clasă la mine. Irineu, unul blond, peltic. - Neam de popi. Bunică-su, popa Macovei, i-a ridicat. Irinieu e vicar acuma la Episcopie. A murit anul trecut Prea Sfințitul Valerian, văr și el cu popa Macovei, și tot nu se înțeleg pe cine să pună. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mișcau încet, în traiectorii ce se repetau, pleoapele i se deschideau și se închideau cu rapiditate, iar tot ce putea el să facă era să-i selecteze niște peruci virtuale... Samusamusamusamusa - și sunetele astea interminabile ieșeau din gura unei Margarete blonde, a uneia roșcate, a uneia brunete cârlionțate, a uneia cu părul verde. Samuel anula consola și se trântea pe spate în nisipul fierbinte. Vocea blocată pe același grup de sunete continua să se amestece cu țipetele îndepărtate ale pescărușilor. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tabăra dintr-a noua. L-am luat și m-am aplecat cu el peste balustrada balconului. Nu se vedea nimic; avea praf depus pe lentile. După ce l-am șters, am remarcat în piațetă două fete care corespundeau descrierii. Una înaltă, blondă și subțire, însoțită de un Rottweiller, citea o revistă. Alta, ceva mai scundă, cu forme rotunjoare și păr castaniu, vorbea la celular. Primul meu gând a fost să strig. Distanța nu era așa mare, cam două sute de metri. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și ițit la geamuri, cerând ca zgomotele să înceteze. Acest lucru n-a fost posibil până când Sgsdgff n-a ajuns lângă el și nu l-a mângâiat pe cap ca să-l potolească. Pe urmă și-a trecut pe după ureche părul blond și a ridicat spre mine o față încruntată. Avea obrajii lungi și netezi, iar urechile, puțin ascuțite, o făceau să semene cu o vulcaniană. — De ce țipi așa? Vorbele ei mi-au trimis în nări un miros dulceag de parfum. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bucuri? - Bătrânul meu e terminat, va spune fiul meu luând-o de gât pe Andreea, probabil o fată mititică și timidă, dar de gașcă. Fiul meu va face sex pentru prima oară cu o fată cu șolduri late, cu păr blond și cu apucături când retrograd hipioate, când retrograd rockere, mică de înălțime, automat certată cu părinții. Mie îmi va rămâne doar să citesc, să-mi consolidez cultura și să ies din an în paște în parc, unde voi purta discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-se lângă bordură. M-am uitat la stânga. M-am uitat la dreapta. Eram din nou singur. Cartonul îmi făcea cu ochiul din mijlocul străzii. L-am cules și m-am apropiat de un felinar. Era laminat, avea fotografia unei femei blonde și mi-am dat seama după aspect că nu e un buletin românesc. Am citit unele nume precum Minogue, Melbourne, Victoria și Australia. L-am băgat în buzunar. Era fără îndoială o turistă zăpăcită plecată în turul Europei, care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-i spun toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam într-un portret în ramă aurită, lungită pe un șezlong, făcându-și vânt cu evantaiul, îmbrăcată în mătase albastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dintre tipii tenebroși și tăcuți de la Bar Italia! —Salut, Hugo, se auziră majoritatea celor de față, în cor, aproape la unison, salutând fără să întoarcă capul. Nu mă lăsai dusă de val. Hugo era un tip înalt, zvelt, cu părul blond, ochi gri, un nas lung de patrician, către vârful căruia își ațintise ochii. Părea că este mimica lui obișnuită. Era înfășurat într-o haină închisă la culoare și purta o eșarfă de mătase. Se dezbrăcă cu un aer ușor arogant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știe ce caută el la teatru. L-aș vedea mai degrabă pe post de șef de echipă de vânzări la televizor. Tolănit pe masa de lucru a tâmplarilor, făcea rotocoale de fum și mă fixa, cântărindu-mă. Își pieptănase părul blond pe spate; pomeții și nasul, scoase în relief, atrăgeau și reflectau lumina. Sunt cam dezamăgit, zise el. Când ți-ai dat jos chestia ai de pe cap, credeam că o să ți se reverse părul ca într-o scena din aia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mei, se schimbară imediat la față, ca niște conspiratori surprinși în mijlocul unui complot. —Ești așteptată, zise Ranjit, aproape cu ostilitate. — Știi de ce m-a chemat MM? zisei eu, mai mult de dragul conversației, decât ca să aflu. A, da, zise băiatul cel blond al lui Hugo, țuguindu-și boticul a îmbufnare. Știm. Roșcata și Helen se uitară una la cealaltă, cu subînțeles. Ranjit și blondul le urmară exemplul. M-am îndepărtat înainte să mă înconjoare și să facă din duetul privirilor cu subînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu siguranță, una dintre ele. După vreo zece minute, Hugo ieși din baie, înfășurat într-un capot negru, din brocart, cu părul uscat cu prosopul și legat la spate. În lumina soarelui, care pătrundea prin fereastra din spate, părul său blond părea de aur. Oprindu-se în ușă, se uită la mine timp de un minut, în tăcere. Apoi, ca și când ar fi luat o decizie, cu o mișcare lentă, de voie, își dezlegă capotul și-l lăsă să-i cadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
către Sally și Sophie. —Peaseblossom, Cobweb, Moth și Mustardseed! zise Helen pe un ton cam obosit. Ranjit, în chip de Peaseblossom, intră făcând roaba, și strigă: „Gata!“ când ajunse cu capul mai aproape de podea decât cu picioarele; Cobweb, băiatul cel blond, sprijinindu-se de un perete, cu capul dat pe spate, scoase câteva rotocoale de fum înainte să spună: „Și eu!“, după care își stinse țigara și o porni la pas; Moth, tipa roșcată, o luă la fugă, cu un „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
instrument de care se folosea ca actriță, care necesita întreținere regulată și atenție. Nu o privisem niciodată pe Hazel cu foarte mare atenție, nu o văzusem niciodată așa cum e, ci, mai degrabă, așa cum devenea când juca. Avea părul de un blond cenușiu, fruntea lată și trăsăturile clare. Deși nu avea mobilitatea mutriței de maimuțică a lui Marie, figura ei părea capabilă de transformări infinite. Ochii, depărtați unul de altul și gri, ar fi arătat mult mai bine dacă li-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îi promise că le poate porunci ce vrea duhurilor ei. —Peaseblossom, Cobweb, Moth și Mustardseed! strigă ea. Toată lumea radia în seara aceea. Ranjit făcu roba, rostogolindu-se pe scenă ca un cerc, strigând „Gata!“ când porni; Cobweb cel înalt și blond, aruncându-și țigara, defilă pe scenă ca un model și abia scoase un „Și eu!“, în silă; iar fata care o juca pe Moth, aruncându-se în genunchi, alunecă pe ultimii câțiva metri și se opri fix la câțiva centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]