3,188 matches
-
Elena lui Potoroacă, l-a scos în mijlocul horei, până când un holtei mai îndrăzneț a strigat: „Siminoc și busuioc, cui e rândul, treci la loc”. îndemnul a fost ascultat de perechea din mijloc, ei se simțeau din cale afară de mulțumiți și bucuroși că au putut juca în mijlocul horei. Elena a intrat în cercul horei lângă tânărul de lângă care plecase, iar Costache a trebuit săși caute altă pereche. Privește printre dansatorii din față la cei de pe margine și zărește o fată sfioasă, dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pus uneltele în căruță, au ieșit pe poarta larg deschisă și se îndreptară pe uliță la vale, spre locul numit Trauș. Spre sfârșitul zilei, când razele soarelui scăldau pădurea Rotăriei, Costache și Mihăiță se pregăteau de întoarcere acasă, osteniți dar bucuroși că înfăptuiseră ce-și puseseră în gând la plecare adică au semănat și boronit cu grijă ogorul. La întoarcere au întâlnit în drum mulți consăteni care schimbau vorbe cum au împlinit treburile la care robotiseră ziua întreagă. Schimbau păreri cum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să vină să audă ce hotărâre am luat, dar nu au vrut să vină că li-i teamă să nu se molipsească de tot felul de boli”, rosti cu oarecare ironie în glas Ruxanda. Costache și Maria ascultaseră vorbele bătrânilor, bucuroși că aceștia îi răsplăteau pentru grija cu care îi înconjurau dar, temându-se în sinea lor că dania părintească va stârni și mai puternic ura și invidia celor două surori. Maria, cu vocea ei sfioasă, le mulțumi cu recunoștință că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
copiii îi spuneau acum „tanti”, că la oraș nu se mai obișnuiește țărănescul „mătușă”, era vară bună cu Costache și locuia de mai mulți ani în Galați. Ea avea numai băieți, mai mici ca vârstă ca Emilia iar Zoița era bucuroasă că a căpătat ajutor încă o mână de femeie în casă, ea având și de lucru să coase rochii și așternuturi pentru clienți și trebuind să pregătească și hrană pentru cei din casă. Unul din băieții ei, Costică, căruia toți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
merse spre colibă, poate acolo va găsi ceva de desfăcut rodul dulce ce-i stătea acum la picioare și nu se putea înfrupta din el. Acolo găsește o seceră cu vârful rupt dar bună pentru ce îi trebuia ei și, bucuroasă se îndreaptă spre salcia sub care stătea, în așteptare, harbuzoaica. O despică cu greu în două jumătăți, apoi se chinui să o taie în alte două bucăți, ca să poată mușca din ele. Miezul nu era roșu, ci alb-roziu iar sâmburii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
or descurca cu întorsul brazdelor și adunat fânul în căchiți. Dacă și tu te-ai gândit la asta, e bine că acum, în iulie, e tocmai timpul bun de coasă; − Păi atunci să-i anunțăm de ce am hotărât, spuse Ileana, bucuroasă că și Toader a avut aceleași gânduri ca și ea; − Azi la Pungești e zi de târg, tot aveam eu de gând să fac un drum, să văd ce mai este pe acolo; − știi ce, ce-ar fi să merg
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în scăderea veniturilor primăriei, mult mai mici decât în anii ’38’39 și chiar față de anul 1940. Din învălmășeala de vânzători și cumpărători ce parcă se sfădeau când își lăudau produsele sau se tocmeau la preț, se auzi o voce bucuroasă: − Tinca! − Aaa, Ileană! Ce faci pe aici? − Ca și tine, soro; am venit la târg cu niște orătănii de găini; − Da’ de ce spui că-s orătănii, că văd că-s frumoase și grase, spuse Tinca trăgând cu ochii spre Toader
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tine ca să ieși la liman chiar dacă pentru asta ar trebui să-mi vând și cămașa de pe mine!” Mai rămânem un pic lângă gura de aer proaspăt, apoi ne îndreptăm spre ieșirea din spatele școlii unde căruța cu plăvanii tatei ne aștepta. Bucuroși peste poate, fericiți, încărcați cu atâtea emoții, pe același „Bulevard Epureanu” ne strecurăm încet spre ieșirea de sud a Bârladului și pe șoseaua cu pietriș Bârlad-Tecuci ne îndreptăm spre casă. În acea seară de sfârșit de iunie 1931, în casa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
avea de vreo trei ori mai mult. Nu știu cum se va fi descurcat el, dar eu știu că am ajuns acasă la căderea amurgului. Ai mei, adunați de pe unde munciseră se aflau în jurul mesei parcă mă așteptau să le țin tovărășie, bucuroși că mă văd, eu spunându-le că mi-a fost dor de ei și de casă... N-am suflat o vorbuliță despre adevăratul motiv al sosirii mele inopinate. Obosiți, ei de muncă, eu de drum, ne-am culcat cu gândurile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
puternice! Aruncau în sus de bucurie căciuli și alte obiecte, exultând de fericire! Fuseseră anunțați că nu vor merge spre un anumit lagăr, ci s-au primit ordine să fie întorși din drum, cu direcția București. Și așa au plecat bucuroși că vor revedea Bucureștii, dar înainte de a ajunge la Odessa au fost coborâți din vagoane și exterminați de o unitate germană specială. Lucrul acesta l-am aflat însă câteva luni mai târziu. Ce vină aveau acești oameni că s-au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o săptămână în nordul Italiei?!” Am acceptat și mă gândeam să mă țin tare pe tot traseul excursiei, pentru a nu-i face anumite neajunsuri. Cu pregătirile drumului s-au ocupat ele, fetele, iar mama Alietei și cu mine acceptam bucuroși și senini oferta odraslelor noastre!... Pe 7 mai, la o oră cât mai matinală, pornim la drum calculând să ajungem seara la Nisa de care tot auzeam mereu. Pe parcursul traseului străbatem localități mai mari ori mai mici, lăsăm în dreapta noastră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
țară. Mama Florentinei se alarmează și mi se plânge de acest impas din viața fiicei sale. Curând, într-o seară geroasă de februarie, fac o vizită în această familie necăjită... Discutăm mult până la apariția fetei, care e foarte surprinsă și bucuroasă că mă vede. Discutăm puțin unele nimicuri și când o întreb de școală, fata și-a înghițit limba... M-am retras cu ea în camera neîncălzită și „la rece”, am discutat mai bine de o oră, făcând-o să depășească
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noi, cei operativi. Căci ce era pentru rezerviști nu conta atunci. Altcineva avea cheile de acolo, dar tocmai omul de la magazie era plecat cu alți 30 de militari. Ne-am dus la masă și chiar țin minte atunci că eram bucuroși și relaxați că, fiind duminică și mulți plecați, era mâncare mai multă, pe săturate. Te mai lipeai de un supliment fără probleme. Duminica se și dădea, de regulă, mâncare mai bună, cu carne mai multă. M. M.: Da, mai dichisită
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mai apucăm să spunem ceva, doamna s-a mutat de pe scaunul din față pe bancheta din spate, fiindu- ne deschise portierele mașinii astfel încât nemaiavând altceva decât să ne suim în ea. Și astfel am ajuns să cunoaștem niște oameni drăguți, bucuroși că vorbesc românește și cu care am comunicat liber, cu plăcere și voie bună. Fixând punctul - în sus față de mare - am început să bâjbâim pe străzile în sens unic ale Barcelonei. Domnul Taler Laurian (căci așa-l cheamă, iar pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
urme de om, doar ici și colo rătăcită câte o baracă pe marginea șoselei, care oferea o excelentă brânză de capră, măsline, citrice și câte ceva de băut apă sau Cola. Pe seară am ajuns la Copiapo, morți de osteneală, dar bucuroși că am străbătut cea mai inospitaliera zonă a globului, fără să ne lăsăm oasele pe undeva. Fusese din nou, ca și în sud, o experiența de neuitat, care merita trăită. Eram așteptați de toată "colonia românească" soții, copii, soacre cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cei trei muschetari" și "Robinson Crusoe" (al cărui erou adevărat poposise cândva prin Chile). A chemat o vânzătoare și i-a spus să caute cărțile și ne-a condus într-un birou alăturat unde lucra soțul ei. Ne-a prezentat bucuroasă, informându-l drept "carte de vizită" și ce rarități căutăm și ne-a lăsat cu dumnealui, o persoană cam de 50 de ani, rubicond, cu față de bonom. Aveam să aflăm că se înrudesc cu vestita familie de cărturari Alcalay, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un miniconcert de sambe! Pășirea noastră în Centru nu s-a făcut oarecum, ci trecând printre două rânduri de fete care aruncau în calea noastră petale de trandafiri din coșulețele ce le purtau pe braț. Toți erau frumoși și sincer bucuroși de a ne avea ca oaspeți. Și eu, și soția eram emoționați de această primire neobișnuită, care ni se părea ireală. Sala de conferințe era arhiplină. Am vorbit despre Eminescu, despre răspândirea operei sale în lume, în America Latină, despre România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
efort conștient de gandire”. Visul oric)rui profesor - un discurs curg)tor la cel mai Înalt nivel! Ce alt dar i-ar putea aduce un Înger unui intelectual? S) vorbeasc) - s) vorbeasc) admirabil, inspirat, profund. Eu și Alexandra accept)m bucuroși invitația la cin) vineri la familia profesorului Werblowsky. Binecuvânt)rile și rug)ciunile sunt foarte elaborate. N-am auzit niciodat) o limb) ebraic) sefard) mai elegant) că a profesorului Werblowsky. Trei adolescenți, dou) fete și un b)iat - copiii lor
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sutele de oameni forțați s) dezgroape cadavrele În putrefacție și s) le arunce În fl)c)ri. Sora mai mic) s-a Îmboln)vit și a murit. Verii noștri europeni care au cunoscut arestul, deportarea, masacrul și r)zboiul sunt bucuroși c) pot duce o viat) normal). E curios c) au mai mult) liniște sufleteasc) decât rudele lor din America; se bucur) de mai puțin) sigurant), dar sunt și mai puțin art)goși. Observând firea și obiceiurile lor, m) mir) efectele
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mele idei. Umbrela instituțională a Teatrului Național, mi s-a spus, era doar o formalitate necesară pentru a putea respecta cadrul legal. Proiectul părea așadar să prindă contur În vara lui 2005. Am plecat de la București la New York senin și bucuros, așteptând doar consfințirea creării centrului printr-o hotărâre de guvern. Cum de nu m-am așteptat să fiu tras pe sfoară Încă o dată În țara tuturor posibilităților? Oare e vina mea că nu am fost mai circumspect și n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
După o ședere de o lună, Țiganov a declarat că peisajul Crimeii Îl plictisește și a plecat - pe lungul drum de Întoarcere spre nord, cu un sac mare pe umăr, conținând diverse obiecte pe care i le-am fi dăruit bucuroși, dacă am fi știut că și le dorește (cum ar fi o presă pentru pantaloni, teniși, cămăși de noapte, un ceas deșteptător, un fier de călcat și alte lucruri ridicole pe care le-am uitat) și a căror lipsă ar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
secret nu reușesc să-l descopăr, proza ei de liceană izbutea să evoce cu o forță răscolitoare fiecare adiere cu miros de frunze umede, fiecare fir de ferigă ruginie a toamnei din ținuturile din jurul St. Petersburg-ului. „De ce eram atât de bucuroși când ploua?“ a Întrebat ea Într-una din ultimele ei scrisori, Întorcându-se parcă la izvorul pur al retoricii. „Boje moi“ (mon Dieu - mai degrabă decât Dumnezeule) unde a dispărut această Îndepărtată, luminoasă, strălucitoare, Îndrăgită: Vsio eto daliokoe, svetloe, miloe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de lanțuri, se scurge, abia târșind picioarele, un lung șir de prinși mânați din urmă cu harapnicul. Se apropie vitejii boieri ai Măriei sale clefăind prin clisa mocirloasă, cam sângerați, cam scărmănați, cu platoșele, cu scuturile stâlcite, dar altfel veseli, gălăgioși, bucuroși de izbândă, bucuroși de viață. Pășesc cu grijă să nu calce vreun mort, moldovan au turc. Vorbesc toți odată, cu aprindere, cu patimă, retrăind bătălia: Priceput-ai cum i-o amăgit? se prăpădește de râs Duma Vlaicului. I-o momit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scurge, abia târșind picioarele, un lung șir de prinși mânați din urmă cu harapnicul. Se apropie vitejii boieri ai Măriei sale clefăind prin clisa mocirloasă, cam sângerați, cam scărmănați, cu platoșele, cu scuturile stâlcite, dar altfel veseli, gălăgioși, bucuroși de izbândă, bucuroși de viață. Pășesc cu grijă să nu calce vreun mort, moldovan au turc. Vorbesc toți odată, cu aprindere, cu patimă, retrăind bătălia: Priceput-ai cum i-o amăgit? se prăpădește de râs Duma Vlaicului. I-o momit și i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune el și tușește, apoi aruncă o privire chiorâș, șăgalnic. Au poate... poate la vreun fapt de sară, Măria ta să fi rătăcit cărarea prin Coțofenii din Deal... Boierii își mușcă buzele, își dau coate și se uită spre Măria sa, bucuroși că l-a încuiat. Ștefan, ca să câștige timp, își freacă fruntea făcând chipurile un efort de aducere-aminte: Coțofenii din Deal, zici? Știu eu?... N-am ținut răboj. De era vorba de... de "cel din Vale", știam o socoteală. Da' "cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]