15,206 matches
-
în: Ediția nr. 194 din 13 iulie 2011 Toate Articolele Autorului „Tăcerea- câmpie acoperită de nea pe care lași să zboare săniile închipuirii și unde clopoțelul râde cu lacrimi” Daniel Drăgan- „Caravana” Răspunsuri fără cuvinte răzbat spre noi din tăcere - câmpia ninsă cu gânduri line unde săniile imaginației zboară nestingherite și clopoțelul râde cu lacrimi... deșert insolit ce-mi încinge ființa cu nisipuri fierbinți curgând din clepsidră ca dintr-un trup ce se golește de viață... tăcerea, dulcele vis în care
TĂCEREA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366671_a_368000]
-
prin voința electoratului - primul edil al semiurbei de azi, satul poveștii de față de mai ieri, dovedindu-și pe dată solidaritatea, uitând ranchiuna cu vechiul căpitan (plecat, zice-se, să conducă tot vreo echipă de fotbal, închegată de data asta pe Câmpiile Elizee, într-un paradis pe care numai ei, cei plecați îl știu!) și căutând să reverse generozitatea pe care numai oamenii cu suflet mare, necărpănoși o cunosc, conferindu-i realele-i valențe. L-a luat pe Olimpiu în custodia lui
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
în: Ediția nr. 563 din 16 iulie 2012 Toate Articolele Autorului UNDE ESTE ROMÂNIA? Azi de ziua României, Cântăm Oda Bucuriei, Însă începând de mâine, Cântăm Deșteaptă-te române. Ca să răsune iar Carpații, Stăpâniți acum de alții, Ce cumpără și câmpia! Unde este România? Referință Bibliografică: UNDE ESTE ROMÂNIA? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 563, Anul II, 16 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
UNDE ESTE ROMÂNIA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366760_a_368089]
-
Autorului Vibrația de lumină a luni Alunecând ca un fulg luceafărul pe mare Văd cum vibrează lumină luna Trasând pe luciul apei o cărare Să nu se rătăcească cumva furtuna. Cum îmi încinge speranța fruntea Învinuindu-mă c-am trădat câmpia, Eu cu-n petec de lumină mai frec puntea În timp ce-mi încolțește la tâmplă Poezia. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Vibrația de lumină a lunii / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II, 17
VIBRAŢIA DE LUMINĂ A LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366787_a_368116]
-
nu numai îmbogățește pe interlocutor prin ceea ce i-ai comunicat, însă îmbogățește chiar persoana proprie. Alt aspect este că nu presupune deloc a tot vorbi și.. a tot strica moara degeaba, care posibil s-a stricat dinainte de a tot bate câmpii.. După cum am zis că acestea nu au tot timpul floricele. - ‘Corectitudinea’ în exprimare nu justifica bătaia câmpilor! Inducerea în eroare, nici pe atât nu-i comunicare... Semne ’simpatice’, sau ’’haioase’’ nici pe atât. Nici mesajele laconice, lacunare, inexplicabile, sau care
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365549_a_366878]
-
lor, nemții minaseră terenul, echipe germane și hortiste lucrau de zor la plantarea minelor, se săpau observatoare și convoaie de mașini urcau și coborau șoseaua ca niște șerpi uriași, le vedeam de departe cum își plimbau farurile ca licuricii pe câmpia pustie. Cu mine rușii mai luaseră încă doi unguri din sat, toți trei eram cu căruțele în șir, pe unul din ei, bătrân, îl cunoșteam mai de mult, de pe timpul când noi, copiii, mergeam pe luncă cu caii la păscut
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
Bate vântul când e lună, În adânc de apă vie Se văd umbre de stafie Și-n lumina ce inundă Se zbat zeii în osândă, Și de-atâta cer și soare Joacă inima și sare, Zburdă falnic și înoată Pe câmpia-nrourată. Primăvară,-foc de-argint, Niciodată nu te mint, Faci ce faci și mă aduni Dintre frunze și furtuni Și în luna lui april Mă faci să mă simt copil. Lângă orga mea de lemn, Aș vrea ca să mor solemn
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365649_a_366978]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > BINE-AI VENIT, FRUMOASĂ IARNĂ! Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Coboară iarna de la munte În văi adânci, câmpii și râpe, Cu vălul alb ca de mireasă Gătită e, senină și frumoasă. Mătasea fină și-a întins Peste pământul necuprins, Flori de cais și de cireș Dansează lin în univers. De sub stele, de sub flori, Va crește grâul roditor Și
BINE-AI VENIT, FRUMOASĂ IARNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365680_a_367009]
-
nu i-a simțit dulceața? Unde aleargă ea ca un somnambul alături de acest italian plin de transpirația mersului grăbit, cu ochii înroșiți de usturimea picăturilor de sudoare ce-l invadară ca o rouă a dimineților de toamnă târzie, căzută peste câmpiile înverzite din Dobrogea sa dragă? Parcurgerea celor câțiva metri care despărțeau faleza unde Giacomo avea montat șevaletul, de străduța pe unde ea încercase să-l ocolească, i-a dat prilejul Adrianei ca în fracțiuni de secundă, să reflecteze și să
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
toată convingerea că este un scriitor original și ipoteza aceasta o exprim pe baza recunoașterii valorii incontestabile a volumelor scrise și publicate de el până acum. Cine este și de unde vine în peisajul literar? Theodor Răpan vine în literatură din Câmpia Deliormanului, loc magic de unde își trag obârșiile și Gala Galaction, Miron Radu Paraschivescu, Marin Preda și Zaharia Stancu. Prezența sa pe cerul Poeziei a fost și este marcată, azimutal, de atracția către fior și inefabil, preocupat, ca și predecesorii săi
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
în patria viselor./ Scăpărătoare vioară,/ inima dorului ... / Înțeles/ ce-l așez/ azi,/ în capul mesei/ și spun: pace vouă cuvintelor...” Aflat sub protecția unui Daimon generos, Theodor Răpan este într-o continuă însoțire cu mirarea, visul, clipa, dezdurerarea, uitarea, neantul, câmpia, femeia, prietenul nimeni, salcâmul, valul, întristarea, sărutul, restriștea, moartea, vântul, poezia, melanholia, iubirea, firul de iarbă, cântecul, amăgirea, singurătatea, silaba, cuvântul. În pagina de deschidere a volumului amintit, poetul rostește exclamativ: „Binecuvânt Logosul! Cele de față sunt scrise cu acel
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Iar noi pe lângă mama De mult uitarăm jocul”... Recitam această poezie când bunicul ne împărțea darurile, pe care “moșul” le lăsase pe pragul casei. Ne bucuram când bunicul scotea, din “tăgârță”, nuci, mere, gutui, fructe rare în zona noastră de câmpie. Dar el avea prieteni mocani care veneau, toamna târziu, de la munte , și-l aprovizionau cu fructe. Mocanii mai aduceau și prune afumate. Îmi reamintesc și acum tăblița albastră, prinsă la căruțele lor, pe care scria: „Topoloveni”. Gânduri în ajunul Crăciunului
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
NENĂSCUTE EVE ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Trăiam într-o frunză ce se deschidea spre lumină ca spre un nou început... m-au hrănit rădăcinile strămoșilor lutul rămas roditor pe câmpiile ce-și așteptau încleștările... Sevele se grăbeau spre noi aventuri - savurând traversarea prin spațiile înguste ale împlinirii... Ascultam - din când în când fluierul baciului ce-și jelea timpul păstoritului... Respiram într-o frunză dornică să-și crească fructul oprit ca
NENĂSCUTE EVE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365783_a_367112]
-
unde sevele trecutului și ale ființelor sunt căutate, prin plasma organicității pure nealterate de canonul prezentului existent. Poeta trăiește trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată mitologiei spiritului și proiectat în orizontul emoțiilor: “Mă plec,/ Încovoiată/ De povara dorului./ Mamă Câmpie,/ Pe umerii tăi/Pădurea a înfrunzit,“( Mamă Câmpie).Autenticismul profesat de Floarea Cărbune suprimă orgoliile intelectualismului, exaltat de lirica modernă, căutând miezul prin desfolieri succesive ale imaginilor, pentru a evidenția, în numele cititorului, propriile ei trăiri. Floarea Cărbune, autoare a mai
AL. FLORIN ŢENE: FLOAREA CĂRBUNE- ANCESTRALE CHEMĂRI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365782_a_367111]
-
prin plasma organicității pure nealterate de canonul prezentului existent. Poeta trăiește trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată mitologiei spiritului și proiectat în orizontul emoțiilor: “Mă plec,/ Încovoiată/ De povara dorului./ Mamă Câmpie,/ Pe umerii tăi/Pădurea a înfrunzit,“( Mamă Câmpie).Autenticismul profesat de Floarea Cărbune suprimă orgoliile intelectualismului, exaltat de lirica modernă, căutând miezul prin desfolieri succesive ale imaginilor, pentru a evidenția, în numele cititorului, propriile ei trăiri. Floarea Cărbune, autoare a mai multor volume, primind diferite premii, este un suflet
AL. FLORIN ŢENE: FLOAREA CĂRBUNE- ANCESTRALE CHEMĂRI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365782_a_367111]
-
sufletelor de-abia încărcate de binele și frumusețea trăirilor" sale, cu natura "râzând de-atâta verde", șoseaua "ce șerpuia a nesfârșire", munți cu înălțimi "impresionante” sau "variabile", valea "unde bătrânii cedri tronau ca niște împărați printre pini și alți arbori", câmpia "ce se deschidea în fața noastră ca un evantai verde, picurat din plin cu lacrimi galbene, culturi de rapiță înflorite în cel mai superb galben ce-l poți vedea primăvara, pomii încărcați de floare - parcă în același timp în care s-
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva , aici în acest lac cu izvoare de suprafață, se adunau și apele ploilor abundente căzute peste câmpia dobrogeană, scurgându-se prin valea de la Spoială, zonă din care se scotea piatră pentru construirea zidurilor curților, sau temeliilor caselor din comună, o piatră roșie, ca și pământul din care se extrăgea. Viiturile de apă de la ploi se scurgeau, spălând
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
potolit setea veacuri și veacuri. Acest soi de sete nu are nicio legătură cu aspectul psihologic, este pur și simplu o necesitate a organismului de a-și extrage energia necesară lui, din locurile potrivite lui. Am ajuns să văd munții, câmpiile, pădurile de brazi așa cum însetatul vede râuri de ape limpezi, într-un soi de viziune controlată, ca să nu folosesc termenul delir controlat, cu toate că ambele expresii pot fi valabile. Nu știu ce opinie au oamenii de știință despre astfel de situații, dar cu
LUCIAN DUMBRAVĂ ARTA DE A PROMOVA ARTA LA COTELE SUBLIMULUI (I) de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366113_a_367442]
-
își are „Copoul”, Și teiul „Eminescian”... Sighișoara are turnul, Clujul, floarea de castan... Brașovul își are „poiana”... „TURNUL falnic” e la Bran... În deltă peștele și stuful, Și barba unui Lipovean... Munții își îndreaptă creasta, Către bolta infinită... Bărăganul, pe câmpie, Își leagănă iarbă cosită... Ape, râuri și izvoare, Dunărea alimentează, Și se varsă-n Marea Neagră, Care-n vals de val vibrează... Fila mea e Bucureștiul, Așa cum a fost odată... Cartiere vechi și Cișmigiul... Unde mă plimbam ca fată... Lacul, salcia
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
în jos, Alerg prin tot ce e frumos. Printre ninsori sau flori de mai, Alerg prin colțul meu de Rai. Acolo, unde toate-mi sunt “Precum în Cer și pe pământ”. Și cine, Doamne, m-ar opri Din alergat peste câmpii De primăveri, printre caiși, Cu ochii inimii deschiși?! Și tot alerg cu pasul blând, Nu mă opresc, nici nu mă vând. Eu știu. Tot ce-i înălțător Rodește-n colb și crește-n zbor. Alerg în sus, alerg în jos
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
șir! Ploua când trebuia! Ploua când avea nevoie grâul, porumbul, floarea soarelui, să crească, să rodească! Mă văd ieșind în câmp, contemplând lanurile de grâu, cu spic, înalte, aproape că nu mă vedeam din ele, deschizând brațele și îmbrățișând toată Câmpia Bărăganului. În luna mai înfloresc salcâmii. În satul meu era o adevărată pădure de salcâmi iar hotarul care împrejmuia curtea părintească era plină de salcâmi. Dimineața și seara atmosfera te îmbăta de mireasma lor. Acolo, la umbra lor, citeam mult
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
țară, darămite la oraș! Dacă ar ști oamenii că atât frunzele cât și fructele sunt foarte bune pentru sănătatea organismului nostru, ar planta cât mai mulți duzi!” *** Duzii îmi aduc aminte de copilărie. M-am născut într-o localitate din Câmpia Bărăganului, Județul Ialomița, cu veri calde și uneori secetoase și ierni blânde și uneori geroase. Când eram copil, fructele pe care le consumam, începând cu sfârșitul lunii mai, erau: cireșele, vișinele, dudele, corcodușele, zarzărele, prunele, rareori piersicile, și, bineînțeles, pepenii
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
iarbă din anumite versuri, ceea ce o traduc prin anotimpul reînvierii și al speranței, albul invadează poemele în cartea lui Petre Ion Stoica, ceea ce îți dau acea senzație de liniște și candoare: îngerii care aleargă în vis cu poetul pe o câmpie, florile de salcâm asociată cu lumina din privirea senină, lumina zăpezii văzută prin „plicurile albe cu pliuri albastre”, iepure alb, lumina neonului, amintirile ca niște „fuioare albe de lână”, zăpada ca niște „păpădii albe”, „lumina crucilor albe”. Iată, la un
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ELISABETA IOSIF DANSUL TOAMNEI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dansul Toamnei În câmpia arsă, doar lanul de porumb foșnitor mai veghează Frisonul toamnei ruginite. Sperietoarea din par îl mai visează... Se scutură de frig, străfulgerând, Carul Mic Pierdut în stele... În baia de luceferi, apele din adâncuri Sunt tot mai grele... Doar în
ELISABETA IOSIF DANSUL TOAMNEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366169_a_367498]
-
După 1989, televiziunea s-a năpustit pe el. Dădea bine pe sticlă. Nu mai era Petre Țuțea cel adevărat. Era doar o umbră. Dar umbra vârfului. Omul poate declanșa furtuni în depresiunea Carpaților sau poate aduce răcoare zilelor fierbinți din câmpia Dunării. Referință Bibliografică: Petre ANGHEL - FILOSOFUL PETRE ȚUȚEA, DAR NU ÎN CĂRȚI / Petre Anghel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petre Anghel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]