3,117 matches
-
trecut din evul mediu în epoca modernă ca un puternic centru comercial și și-a păstrat acest caracter în întreg secolul trecut și în cel actual. În cadrul comerțului, locul principal l-a ocupat, multă vreme, cel cu băuturi. Hanurile și cârciumile au fost primele și cele mai vechi prăvălii ale orașului, unele dintre ele, ca hanul Călugărului, funcționând mai bine de un secol și jumătate. Statistica din 1880 dădea cifra de 448 cârciumi și 33 rachieri. În realitate, acesta era numărul
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
ocupat, multă vreme, cel cu băuturi. Hanurile și cârciumile au fost primele și cele mai vechi prăvălii ale orașului, unele dintre ele, ca hanul Călugărului, funcționând mai bine de un secol și jumătate. Statistica din 1880 dădea cifra de 448 cârciumi și 33 rachieri. În realitate, acesta era numărul celor ocupați în ramură, numărul cârciumilor nedepășind atunci 150; în 1913, însă, erau 287. Unele dintre ele erau restaurante, iar altele asigurau o bună parte din comerțul cu alimente și chiar cu
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
mai vechi prăvălii ale orașului, unele dintre ele, ca hanul Călugărului, funcționând mai bine de un secol și jumătate. Statistica din 1880 dădea cifra de 448 cârciumi și 33 rachieri. În realitate, acesta era numărul celor ocupați în ramură, numărul cârciumilor nedepășind atunci 150; în 1913, însă, erau 287. Unele dintre ele erau restaurante, iar altele asigurau o bună parte din comerțul cu alimente și chiar cu mărunțișuri. De altfel, în secolul trecut, o serie de ramuri comerciale s-au desprins
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Baba-Ana de Jos, Baba-Ana de Sus și Gorgănelele, având 820 de locuitori, o școală cu 61 de elevi (din care o singură fată), și o singură biserică în Baba-Ana de Sus. Comuna s-a înființat după anul 1830, în jurul unei cârciumi unde servea o anume "Babă Ana", de la care și-a luat numele. Comuna Conduratu avea 845 de locuitori și o școală cu 60 de elevi (toți băieți), deși copiii de vârstă școlară erau în număr de 190 (96 băieți și
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
am învățat în timpul ăsta, mi-e dor de pâinea cu untură și cu ceapă, de pachetele de țigări împărțite frățește, de tigăile pline cu carne prăjită și de cartofii rântăliți pe care îi făcea Teo, de 'Căruțași', lângă Cișmigiu, o cârciumă (...) unde beam multă, multă bere și de momentele când o luam spre casă pe jos, fiindcă nu mai aveam nici măcar un leu în buzunar. Am iubit în timpul ăsta și am urât,(...) ne-am bucurat, am suferit, am râs de ne-
Compact (formație) () [Corola-website/Science/310811_a_312140]
-
cea mai mare, Margareta Vasilescu, care, la vârsta de 14 ani, a trebuit să întrețină pe toți ceilalți frați, deoarece tatăl lor i-a părăsit, recăsătorindu-se în Basarabia. Ca să se poată întreține, a învățat singur vioara, cântând prin diferite cârciumi și restaurante din Galați. A studiat la Școala generală din Galați (1921), Școala Normală din Târgu Mureș și Conservatorul de muzică din Târgu Mureș. În căutare de lucru, cutreieră toată țara. La început, găsește un post de învățător suplinitor, în
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
Târgul Moșilor cu curiozitățile lui", lucrare care amintește de pânzele documentare ale lui Carol Popp de Szathmári, Amedeo Preziosi, Emil Volkers sau Henric Trenk, sau ca "Trei băieți diavoli, sorbind ca o picătură profirul din pahare la umbra frunzarului din fața cârciumii", tematică împrumutată din opera lui Theodor Aman, sau ca "Țăranca ducând merinde la câmp". Sava Henția a realizat picturi care au statut documentar, din ele transpare pitorescul iarmaroacelor și a îngrămădirilor comerciale rurale. Acuarela "Bâlciu în Brebu" este o îmbinare
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
varietate de ocupații puteau fi alese sau moștenite din tată-n fiu. Aceasta puteau include, dar fără a se limita doar la ele, tâmplari, fierari și potcovari, croitori, bucătari și preparatori de tăiței, comercianți cu amanuntul, manageri de taverne, ceainării, cârciumi; cizmari, tăietori de etanșare, proprietari ai caselor de amanet, șefi de bordeluri și comecianți bancheri implicați într-un sistem premodern de schimb valutar. Practic, fiecare oraș avea un bordel unde puteau exista femei și bărbați angajați în prostituație. Baieții ținuți
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
și în zilele noastre. Apare Casa de credit reciproc din sat. În 1923 aici se numărau 690 de case, 1.520 de bărbați și 1.597 de femei; aveau o moară, un abator, o farmacie, o școală primară și 15 cîrciume. Înainte de anul 1940 localitatea avea două străzi fără denumiri și fără numerație a caselor, în care trăiau 2.000 de oameni. Orășelul avea un doctor pe nume Gherțovici și trei felceri. Grav bolnavii erau transportați în Cimișlia; unde se afla
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
Căinari cu 1333 ha de pământ. Peste un an aici au fost înregistrați 1659 de bărbați și 1501 de femei, 10 case boierești locuite, o școală medie de plasă și o școală primară, o moară de aburi, agent sanitar, 8 cârciumi, o duzină de prăvălii și dughene. Tot în perioada interbelică a fost construită calea ferată Revaca-Căinari, menită să lege feroviar sudul de nordul Basarabiei fără a fi necesară străbaterea orașului Tighina, aflat la vremea aceea la frontiera cu Uniunea Sovietică
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
de sex feminin. La 1923 Durleștiul avea 920 de clădiri locuite și 6 clădiri nelocuite, avea 1011 menaje și 6985 de locuitori, 3479 - parte bărbătească și 3506 - parte femeiască. Unități economice: grădini de zarzavat, gospodărie boierească, cooperativă de consum, două cârciumi, moară de vânt. Infrastructura socială: 3 școli primare, biserică ortodoxă, post de jandarmi, agent sanitar, agent de percepere, poștă rurală, primărie. Date statistice din 1923 pentru satul Cartușa: clădiri - 42; menaje - 47; populație - 593 (284 bărbați și 309 femei), gospodărie
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
vite. La 27 martie 1918 Sfatul Țării votează unirea Basarabiei cu România. În 1923 în Cașunca locuiau 570 de bărbați și 726 de femei, funcționau: o școală primară pentru băieți și fete, primări, poștă rurală, o carieră de piatră, 2 cârciumi. Documentele din 1924 îl menționează ca primar pe Apetrei Timofte, notar - Trifon Gheorghe. În perioadă interbelică în Cașunca activa și o Societate cooperativă, președintele - Stoianov Constantin. La recensământul general din 1930 în Cașuna au fost înregistrați 1411 de locuitori, inclusiv
Cașunca, Florești () [Corola-website/Science/305116_a_306445]
-
de sub tipar în 1923 la Chișinău, atestă aici 564 bărbați și 572 de femei, o gospodărie boierească, o bancă populară, o carieră de piatră, o moară de apă, o școală primară mixtă, un post de jandarmi, o poștă rurală, 3 cîrciumi, un sălaș de țigani. Pe atunci în sat era primar Nicolae Procopie, notar - Ștefan Ionescu, preot - Serghei Pereteatcov. Școala parohială cu o clasă înființata pe lîngă biserică din 1903, iar școala laică cu patru clase fusese deschisă în 1918 în
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
Însemnări geografice: regiune de colină. Dealul: Chițcanului, pârâul: Răut. Clădiri: - locuite 350, - nelocuite 14,- menajuri 245. Locuitori: bărbați- 586, femei -616, total- 1202. Însemnări economice: o grădină de zarzavat. Însemnări administrative: școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, primărie, trei cîrciumi. Distanța: Chișinău - 80 km, Rogojeni - 30 km, Negureni -1 km."
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
țineau în gospodăriile lor 45 de cai, 40 de vite cornute mari și 127 de oi. Abia în 1922 sunt împroprietăriți 104 locuitori cu 190 ha de pămînt. Satul avea în anul următor 567 de locuitori, școală primară și o cîrciumă. Apoi aflăm că în 1933 Nicolae Semeniuc și Iustin Gavriliuc dețineau aici o moară, iar Onofrei Scripnic - o treierătoare. La recensămîntul din 1940 se înregistrează în Halahora de Jos 803 locuitori, inclusiv 673 de ucraineni și 130 de moldoveni. În preajma
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
predare în limba română. În 1924 funcția de primar era deținută de Gheorghe Arman, ce de notar - de Pavel Iacuboi. În același an, în Corjeuți funcționau: banca populară „Lumina” cu cu un capital de 20.000 lei, 2 băcănii, 5 cârciumei, 4 magazine de manufacturi, o moară de cereale și 2 mori pentru ulei. De asemenea, activau cooperativele: „Ajutorul”, „Potrivirea” și „Sufletul”. La recensământul general din 1930, desfășurat în toată România, în Corjeuți au fost înregistrați 4371 de locuitori, inclusiv: 4117
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
1883 se deschide prima școală frecventată de circa 20 de băieți, predarea era efectuată de preotului Vasile Lupu. Conforma statisticilor din 1878 populația satului constituia 593 de oameni, activau: școală public, 8 mori de vânt și tracțiune de cai, o cârciumă. Fondul funciar includea 2076 de desetine de teren arabil. Localnicii dețineau 140 de cai, 180 de vite, 445 de vite. În 1890 se deschide o școală mixtă, pentru băieți și fete, în care au predat Antip Bragagiu, Nicolae Nitcu, Gheorghe
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
de sud-vest a Republicii Moldova, în Raionul Cantemir. Este reședința (centrul) comunei Cania. Are o populație de 2816 persoane dintre care 49,86% bărbați și 50,14% femei. Numele satului Cania provine de la o fată pe nume Cană care avea o cârciuma la care veneau mulți drumeți. Comună Cania este situată pe râul Tigheci. În satul Cania funcționează grădiniță "Andrieș" și Liceul teoretic "Ion Creangă", în care învață peste 550 de elevi. De asemenea, Cania este localitatea de la care s-a dezvolatat
Cania, Cantemir () [Corola-website/Science/305145_a_306474]
-
arata că în satul Baraboi funcționau 2 școli primare (nr.1 și nr.2) și o școală medie. În Dicționarul Statistic al Basarabiei din 1923 în Baraboi sunt menționate: cooperativa de consum “Furnica”, înființată în 1917, poștă rurală, primări, 3 cîrciume. Prin decretul regal din 7 decembrie 1929 intervin unele modificări în structura administrației publice locale, potrivit cărora localității Baraboi i se retrage statutul de comună și,în calitate de sat, este inclusă în componența comunei Râșcani. recensământul general din 1930 înregistrează în
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
deschide școala de zemstvă cu o clasă. În 1922 - 573 de locuitori ai satului au fost împroprietăriți cu 2222 ha de pămînt, în 1923 a fost întemeiată cooperativa agricolă ”Luceafărul”. Satul mai avea școală primară, biserică, poștă rurală, primărie, 4 cîrciumi; în 1930 satul avea 752 gospodării, 3 184 locuitori. În perioada sovietică în s.Șuri a fost construită școala medie, casa de cultură, o bibliotecă, punct medical, ateliere de deservire socială, oficiu poștal, ospătărie, magazine, creșe, grădiniță de copii, monument
Șuri, Drochia () [Corola-website/Science/305162_a_306491]
-
110 cai. O mare cotitură în veața sătenilor a fost împroprietărirea lor în 1922, cu pământ fără răscumpărare. În 1923 satul Hlinaia avea 520 de case cu 1488 de locuitori. Satul are deja o moară de aburi, școală primară, 3 cârciumi, post de jandarmi și primărie. În 1940 satul a ajuns la 1897 de locuitori, fiind aproape în totalitate de moldoveni (98,4%), dar în vara anului viitor numără 525 de case, deja cu 2102 locuitori. Recensămînturile din 1979 și 1989
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
cu două case de locuit, cooperativa agricolă „Ardealul” care s-a înființat în anul 1902, două mori cu aburi, o școala pimară, post de jandarmi, poștă cu cai, a zemstvei, 8 cai și două trăsuri, poștă rurală, primaria și o cârciumă. În anul 1902 populația localității era alcătuită din 995 de bărbați și 1012 femei ce posedau 670 de case de locuit. În 1906 pe teritoriul regiunii Fălești a izbucnit o mare epidemie, în urma căreia a avut de suferit și populația
Obreja Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305169_a_306498]
-
runire cu regatul Romîniei, după reforma agrara din 1920. Sărată Nouă avea 122 de gospodării cu 254 de bărbați și 248 de femei; aveau o gospodărie boiereasca, o cooperativa agricolă, care se numea <nowiki>"</nowiki>Sărată Nouă<nowiki>"</nowiki>, primărie, cîrciuma, școala primară. Sărată Veche avea cooperativa agricolă care se numea <nowiki>"</nowiki>Sărată Veche<nowiki>"</nowiki>, primărie, școala primară mixtă, biserica ortodoxă, poștă rurală, post de jandarmi, telefon, o moară cu aburi și o cîrciuma. În sat locuiau 858 de
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Sărată Nouă<nowiki>"</nowiki>, primărie, cîrciuma, școala primară. Sărată Veche avea cooperativa agricolă care se numea <nowiki>"</nowiki>Sărată Veche<nowiki>"</nowiki>, primărie, școala primară mixtă, biserica ortodoxă, poștă rurală, post de jandarmi, telefon, o moară cu aburi și o cîrciuma. În sat locuiau 858 de bărbați, 811 de femei în 400 de gospodării. În afară de boierul Goilav în sat mai aveau pămînt și frații Leomid și Maria Stamerov care locuiau la Chișinău. În toamna anului 1927, obștea "Sărată Veche" a cumpărat
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Gavrileuca. Comparativ cu cealaltă parte a satului, care se numea Rezeși, sătenii din prima parte nu aveau pământul lor propriu. După datele de arhivă în anul 1623 în sat erau 110 case de locuit, 480 bărbați, 473 femei. Funcționau câteva cârciume particulare, o biserică ortodoxă, poșta rurală. În urma reformei agrare, care a avut loc în anul 1868 s-a ridicat puțin numărul gospodăriilor, în schimb a scăzut simțitor numărul populației: bărbați - 271, femei - 223. Se mai păstra biserica ortodoxă. În anii
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]