11,186 matches
-
putea șterge rușinea voastră! Se aruncă în luptă, care dură până în zori. — Luna ne-a ajutat să învingem, zâmbi Antonius mișcându-și capul pe pernă. Pe chipul său se așternea paloarea morții. Închise ochii. Văzu câmpul de luptă acoperit de cadavre. Puține erau ale soldaților săi; cele mai multe erau ale dușmanilor. Auzi strigătele victorioase ale soldaților sirieni care, potrivit cultului lor, salutau soarele - zeul soare, Sol Invictus - ce răsărise și risipea negura. În clipa aceea, armata lui Antonius rupse rândurile inamice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Primus înaintau cu mașinile de război și cu vignae, care, fiind construite în grabă, fură repede arse. Din înaltul zidurilor, vitelienii aruncau pietre și săgeți. Ambele armate luptau ca romanii, dar flavienii erau mai îndârjiți; continuau să înainteze, pășind peste cadavre și ridicându-se pe umerii tovarășilor lor, îi apucau pe dușmani de mâini și le luau armele. Cremonezii luptau de partea vitellienilor. Erau mulți, pentru că erau zile de sărbătoare și din satele din jur venise o groază de lume. Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pământul s-ar fi cutremurat. Le porunci alor săi să-l ia în primire pe Caecina Alienus și să-l trimită cât mai repede în Africa, unde avea să-i fie predat lui Vespasianus. Privi în jurul său: orașul, armata lui, cadavrele îngrămădite unul peste altul pe valul de pământ, sângele ce îmbiba pământul... Totul se preschimbă într-o lumină orbitoare. Leșină și se prăbuși de pe cal. Oamenii îl ridicară, organizară în grabă o tabără și îl duseră în cortul Pretoriului. Trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Chipuri desfigurate, pântece spintecate, urechi și nasuri tăiate dintr-o lovitură... La fiecare rană, la fiecare mutilare publicul era în delir. În scurta pauză ce urmă masacrului, câțiva îngrijitori curățară arena de bucățile de carne împrăștiate pe nisip și luară cadavrele. Alții aduseră nisip proaspăt. Își făcură apariția paegnares, care, dând dovadă uneori de mai multă abilitate chiar decât gladiatorii, parodiau cele mai faimoase lupte ce avuseseră loc în ultima vreme, stârnind hohotele de râs ale publicului. Un rețiar aruncă plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mine, îl imploră, ridicând mâinile pline de grăsime. Totul e pierdut... Plec. Auzi un foșnet în stânga lui. Îl văzu pe Ausper ivindu-se din întuneric și întinzându-i o cupă de lut. Vitellius se dădu înapoi, îngrozit. Se împiedică de cadavrul decapitat al lui Galba, apoi de cel al lui Otho. I se păru că sângele lor i se scurge la picioare și-i murdărește încălțările. Își acoperi fața cu mantia și se îndepărtă repede, șchiopătând. Ieși din templu și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Of, Doamne, cred că va trebui să ajung la un medic. Dentistul pe care l-am ales a fost pus nițel la păstrare. Nenorociții ăștia de dinți ai mei, acești dinți englezești - cred că sunt la fel de buni ca ai unui cadavru american obișnuit. Și, pe deasupra, mă vor costa. După cum am mai spus, pentru orice e nevoie să cheltuiești la greu. Trebuie să te înarmezi dinainte cu gândul că limita e cerul. Toți oamenii de pe stradă, staruri sau simpli figuranți, costă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei e mort de zeci de ani. Dacă îi acorzi un dram de atenție, descoperi că tot spectacolul amintește de filmul spânzurat după developare, îmbăiat în aceleași substanțe nesănătoase, are acel lustru de pompe funebre - paralizat, cataleptic, lucios, ca un cadavru. Acum pe ecran se derulează imaginea unui cimitir de mașini, grămezi de fiare vechi strivite în țiuitul urechilor mele, o nouă necropolă a vechilor zeități americane. Am telefonat, dar n-am primit nici un răspuns de nicăieri. Timpul a trecut până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu mâna băieților cu șepci de baseball. Mi-au răspuns, făcându-mi și ei semne încurajatoare. Mergi, mergi, ești pe drumul cel bun. Am alergat cincizeci, șaizeci de metri. Am văzut sacii negri, pântecoși ca sacii în care se pun cadavrele. Uite și ușa de metal spartă a depozitului cu acoperiș plat. Da, era un loc numai bun pentru luptă. Mi s-a părut că țigara s-a aprins singură din ura și așteptarea mea. Nici un strop de frică. Ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost aproape dat de pământ de un nou val de greață ucigătoare. Spasmele pornografiei te izbesc drept în stomac. Te izbesc drept în suflet. Vron stătea pe burtă, cu ochii și gura deschisă, dar seamănă așa de mult cu un cadavru, încât m-am încordat și i-am așteptat următoarea respirație. Briza ei ușoară a fost însoțită de un ticăit slab, umed și regulat. M-am întors. Barry Self stătea în ușa băii. Mesteca gumă. — Uite unde se duc banii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mă filosofie. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir. Cu ce supremă ironie Arăți în fund un cimitir. Cuptor Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Chiar pentru asta am venit să-ți spun; Pe catafalc, de căldură-n oraș, - Încet, cadavrele se descompun. Ce vii se mișcă și ei descompuși, Cu lutul de căldură asudat; E miros de cadavre, iubito, Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat. Toarnă pe covoare parfume tari, Adu roze pe tine să le pun; Sunt
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Cuptor Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Chiar pentru asta am venit să-ți spun; Pe catafalc, de căldură-n oraș, - Încet, cadavrele se descompun. Ce vii se mișcă și ei descompuși, Cu lutul de căldură asudat; E miros de cadavre, iubito, Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat. Toarnă pe covoare parfume tari, Adu roze pe tine să le pun; Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Și-ncet, cadavrele se descompun... Toamnă Răsună din margini de târg Un bangăt
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ei descompuși, Cu lutul de căldură asudat; E miros de cadavre, iubito, Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat. Toarnă pe covoare parfume tari, Adu roze pe tine să le pun; Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Și-ncet, cadavrele se descompun... Toamnă Răsună din margini de târg Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, în fund, la cazarmă. S-aude și-un clopot de școală, E vânt, și-i pustiu, dimineață; Hârtii și cu frunze
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată. Finis Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în vasta gală... Iar sânul ei pierdut în mortuara gală - Pe veci oprit, înmărmurise falnic. Pustiu... Departe, în cetate viața tropota... O, simțurile-mi toate se enervau fantastic... Dar în lugubrul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. Odaia mea mă înspăimîntă... Aici n-ar sta nici o iubită, - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Amurg Crai-nou verde-pal, și eu singur Prin crengile cu sunet de schelet, - Învinețit ca un cadavru... - Vino-n zăvoiul violet. Or, nu! s-aprind luminile-n oraș... Sunt alții, și un alt poet - E mult de când dormeam în umbră, În cimitirul violet... Muzeul nopții Frunzișul acum pornit-a O leneșă, jalnică horă; Și plâng, și cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în ochi pe tine -„se” - tu cerebralul, grațiosul și sublimul, comicul și tragicul, cu corpul, umbra, ticurile, gesturile , gusturile și privirea ta de-o clipă... pentru a se reîntoarce apoi în corpul lui de cuvinte... în acest un ansamblu de cadavre experimentale, reci, invocate - în toată nuditatea realității lor mai mult sau mai puțin virtuale - din substanța celulozică a foii și din mintea care le-a generat, pentru a-și trăi disecțiile succesive într-o altă minte... verdictul disectologului este întotdeauna
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
foii și din mintea care le-a generat, pentru a-și trăi disecțiile succesive într-o altă minte... verdictul disectologului este întotdeauna același: frumos sau urât, îmi place sau nu-mi place... și uite așa, încetul cu încetul, ansamblu de cadavre începe să descrie o traiectorie sinusoidală în frumos și urât și urât și frumos, glisând unul în altul pe marea scenă a vieții, armonizându-se într-un perpetuum striptease invers , performat în fața audienței prin excelență: sensibilitatea umană... Data 7, ...și
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
cap de maimuță și aripi de liliac își așteaptă neputincioasele victime. Un balaur cu limba scoasă pare să împrăștie pucioasă. Coastele lui se desenează dezgustător prin trupul descărnat, cu piele transparentă, a cărui culoare de piatră gălbuie are nuanțe de cadavru. Monștrii cu gheare și labe de animale răsucite veghează cerurile bătrânului oraș alături de imagini mai apropiate de figura umană, dar la fel înspăimântătoare prin urâțenia chipului și dizarmonia formelor. Un diavol cu coarne și urechi de țap se sprijină spre
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
nici un pic de suflu în trupul tău. Livia Cramm, spaima călătorilor! Păi, gândește-te numai. Te-a învățat să iubești marea ca să-i fie mai ușor să te domine! Sărmane marinar! Sărman matelot drăgălaș ce ești! Nu ești decât un cadavru ambulant ce duce Bătrâna în cârcă, iar ea te strânge cu picioarele, tare, tare de tot, ca un nod care se strânge atunci când încerci să scapi de el, se strânge puternic în jurul, ha, ha, în jurul traheii. Eu nici nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acea profesie. Pentru un timp, răspunse domnul Jones. Pentru un timp. înainte ca evenimentele să conspire pentru a mă aduce aici. Era o muncă destul de plăcută, cel mai plăcut aspect al ei fiind acela că toți cei întâlniți erau fericiți. Cadavrele erau destul de mulțumite și tot așa erau și cei în doliu. Vederea atâtor lacrimi de bucurie, atât de generos vărsate, reprezenta pentru mine o sursă de permanentă alinare. E o remarcă foarte cinică, spuse Vultur-în-Zbor. — Vai, sărmane Yorick! zise Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umeri. — Uită-te la mine, i-a spus el. Ea continua să-și țină capul plecat. — Elfrida! a rostit el aspru, iar ea și-a înălțat încet capul. — Un secret mai puțin, a spus ea. Te iubesc. Se uita la cadavrul lui Ignatius Gribb. Era îmbrăcat impecabil, într-o cămașă de mătase cu cravată, un smoching, o pereche veche, complet nepotrivită, de pantaloni din catifea reiată și papuci de casă. Gura îi era țuguiată și ușor întredeschisă, ca a unui pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a ieșit din casă. Elfrida Gribb se agăță de Vultur-în-Zbor ca și cum viața ei ar fi depins de asta. Și, într-un anumit sens, chiar așa și era. El a ținut-o în brațe și au rămas mult timp așa, lângă cadavrul Legilor din K. PATRUZECI ȘI OPT Pe locul unde Vultur-în-Zbor și Virgil priviseră peste câmpie cu o veșnicie de emoții în urmă se aflau acum patru morminte fără santinele la marginea pădurii, gropi proaspăt săpate în Valhalla.. Era o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ciudate de pe pereți, și s-a uitat spre munte. O muscă i se așeză pe obraz. O îndepărtă. I se așeză pe celălalt obraz. O îndepărtă iarăși. A treia oară o lovi și și-o zdrobi pe față. Apoi mătură cadavrul insectei de pe el. în ciuda urâțeniei sculpturilor, în ciuda prezenței Elfridei Gribb, în ciuda lipsei oricărui simț al direcției, aici Vultur-în-Zbor se simțea în siguranță. Aerul din bordel era încărcat cu mireasma consolării. Dar adăpostul nu i se potrivea - sau, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uman și cu siguranță nu anunța nimic bun. Cu ezitare, Suki se apropie de ușa opacă, bătând ușor. Eu am rămas la distanță. Ultima oară când am cercetat ce se ascunde în spatele unei uși închise de toaletă am găsit un cadavru și mi-am zis că experiența îmi va fi de ajuns pentru mult timp. Ușa se balansă deschizându-se complet și, lovindu-se de peretele toaletei, scoase un sunet înfundat și greoi care se opri, în mod stupid, în gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
stropit cu apă de colonie înainte să le dea voie să iasă din casă. Unul dintre motivele pentru care preferam cartierul Camden era că acolo nimeni nu se simțea obligat să fie vesel; aveam voie să ne prăbușim ca niște cadavre și deprimați din cale-afară. În zona de sud-vest, oamenii se simțeau obligați să se bată pe spate și să râdă zgomotos, plini de voioșie, indiferent de cum s-ar fi simțit. Pun pariu că aici rata sinuciderii e mult mai ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
riscul - ar fi crezut că Joe se poate întoarce în orice moment. În schimb, dacă îl cunoșteai, puteai să te duci puțin mai departe pe coridor și să verifici dacă sforăie în fața televizorului. Nu ar fi luat mult să târăști cadavrul lui Charles de-a lungul holului - a, stai așa, de unde a fost adus? —Brand a conceput o teorie conform căreia se droga în toaleta de jos, cea de lângă hol. E chiar lângă scări, foarte discretă. Ceilalți erau la ultimul etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]