4,790 matches
-
de pilotaj, căpitanul Free începea să piardă din rigiditatea anormală. Gosseyn se răsuci și alergă la Leej. Ajunse la timp. Contracția care o ținea în picioare dispărea. O prinse în brațe pentru a nu se prăbuși. În timp ce o transporta spre canapeaua din fața cupolei transparente, își reprezentă restul navei. Cu sutele, oamenii se prăvăleau. Dacă rămăseseră întinși în momentul critic, acum, erau complet moi, cu mușchii relaxați, ca și cum orice tensiune ar fi dispărut din trupurile lor. Inima lui Leej bătea. Se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Leej bătea. Se lăsase atât de moale în brațele sale încât crezuse că era moartă. Gosseyn se îndreptă, îi văzu pleoapele fremătând și ochii care încercau să se deschidă. Dar îi trebuiră aproape trei minute ca să se poată ridica pe canapea și spuse pe un ton obosit: - Doar n-o să ne mai întoarcem? - O clipă, zise Gosseyn. Căpitanul Free se agita și Gosseyn se temu să nu se arunce peste comenzi, crezând că nava era încă în pericol. Îl ridică numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ne mai întoarcem? - O clipă, zise Gosseyn. Căpitanul Free se agita și Gosseyn se temu să nu se arunce peste comenzi, crezând că nava era încă în pericol. Îl ridică numaidecât de pe fotoliu. Mintea-i lucra în vreme ce-l purta până la canapea, lângă Leej, gândindu-se la ce spusese adineauri. Întrebă: - Vezi că ne întoarcem? Încuviință cu părere de rău. - Dar asta-i tot. Depășește înțelegerea mea. Gosseyn dădu din cap, se așeză și o privi. Sentimentul lui de ușurare se atenua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și clici infracționale. în unele clici se discuta despre atletism, în altele despre mașini, și în altele despre jazz. Unele clici erau strînse în jurul unor anumiți oameni, cea mai mare fiind dominată de Sludden. Clica lui ocupa de obicei o canapea de lîngă ușa balconului. O clică apropiată era formată din oameni care aparținuseră clicii lui Sludden, dar se plictisiseră de ea îdupă cum pretindeau) sau fuseseră excluși îdupă cum pretindea Sludden). Clicile se detestau între ele, și nici uneia nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cafeneaua era deseori aglomerată, dar niciodată goală; o dată însă s-a golit aproape de tot. Bărbatul în pelerină neagră a venit din balcon și a văzut că nu era nimeni în afară de chelner și de Sludden, care stătea, ca de obicei, pe canapea. Bărbatul și-a agățat haina într-un cuier și a comandat o cafea. Cînd s-a depărtat de tejghea, și-a dat seama că Sludden îl urmărește amuzat. — L-ai găsit, Lanark? îl întrebă Sludden. — Ce să găsesc? Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știi cum mă cheamă? — O, dar toți știm cum te cheamă. Unul din noi este, de obicei, la coadă atunci cînd ți se strigă numele la biroul de protecție socială. Ia loc. Sludden bătu ușor locul de lîngă el, pe canapea. Lanark ezită, apoi își puse ceașca pe masă și se așeză. — Spune-mi și mie de ce mergi pe balcon, zise Sludden. — Caut lumina zilei. Sludden își făcu gura pungă, de parcă ar fi gustat ceva acru. — Nu-i deloc anotimpul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dispărut.“ Lanark lăsă manuscrisul să cadă pe masă lîngă Sludden, care ridică o sprînceană și-l întrebă ce era. — O chestie pe care-am scris-o. Ți-am urmat sfatul. Nu era loc lîngă Rima, așa că Lanark se strecură pe canapea, între Sludden și Frankie. Sludden citi două pagini, răsfoi restul, apoi îi dădu manuscrisul înapoi spunîndu-i: — E tern. Probabil că te exprimi mai natural ca pictor. Adică, e bine că ai încercat să faci un lucru, mă bucur, dar ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu clopoțel a unei mici tutungerii, traversă spre o scară și coborî în ceainăria Galloway’s. Localul avea un tavan jos și era mai mare decît prăvălia de sus. Erau multe nișe, unele care comunicau între ele, fiecare cu o canapea, o masă și scaune, și pe perete un cap de cerb fixat pe o placă. Lanark comandă un ceai de lămîie, se așeză în colțul unei canapele și adormi. Se trezi după mult timp. Paharul cu ceai era rece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sus. Erau multe nișe, unele care comunicau între ele, fiecare cu o canapea, o masă și scaune, și pe perete un cap de cerb fixat pe o placă. Lanark comandă un ceai de lămîie, se așeză în colțul unei canapele și adormi. Se trezi după mult timp. Paharul cu ceai era rece pe masă, în fața lui, iar el asculta o conversație între doi oameni de afaceri. Urechea îi era la cîțiva centimetri de draperia maronie groasă care despărțea canapeaua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei canapele și adormi. Se trezi după mult timp. Paharul cu ceai era rece pe masă, în fața lui, iar el asculta o conversație între doi oameni de afaceri. Urechea îi era la cîțiva centimetri de draperia maronie groasă care despărțea canapeaua lui de masa lor și, evident, nu-și dădeau seama că erau auziți. — ...Dodd e de partea noastră. La urma urmelor, Corporația nu are altceva de făcut decît să lumineze străzile și să mențină tramvaiele în funcțiune, iar serviciile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și pășiră într-un apartament mare, cu pereți înalți. Tapiserii lucrate în fir roșu, verde și auriu atîrnau de cornișe bogat ornamentate pînă la o pardoseală în tablă de șah, cu dale din marmură albă și neagră. Taburete, scaune și canapele vechi erau risipite în jur, fără o ordine anume, printre instrumente cu coarde, de genul alăutelor și viorilor. Un pian cu coadă era așezat într-un colț, lîngă un aparat de raze mătăhălos învechit, iar în mijlocul încăperii, Lanark văzu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a fi cîntec de pasăre și prea armonios pentru a fi zgomotul unui avion. Nu-și dădea seama ce este, dar, cuprins de o liniște ciudată, adormi lin. La șapte sună ceasul în living, unde părinții lui dormeau pe o canapea. Domnul Thaw își luă micul dejun și-și coborî bicicleta în stradă. Doamna Thaw aduse pe tavă porridge, un ou-ochi, un cîrnat, pîine neagră cu marmeladă și o ceașcă de ceai. îl urmări în timp ce mînca și-l întrebă: — Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea. E foarte solicitată. — Cum arată? — E lată în spate ca un luptător. Are brațe la fel groase ca ale mele și coapse cît mijlocul tău. Cînd o iei în brațe e ca și cînd te-ai afunda într-o canapea mare. — Dar din descrierea ta nu pare atrăgătoare. — June Babana e cea mai atractivă fată pe care o cunosc. Te excită și e și confortabilă. Invit-o la serata dansantă a anului trei. Thaw și-o aminti pe June Haig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
monstrul din Belsen. Nu fi prostuță! spuse Thaw. Nu-i nimic atît de grav, și-o să te vindeci într-o lună. — Știu, fiule, știu. E un proces lung și lent. în tot acest timp, Thaw dormea cu taică-său pe canapea. Nu dormea bine, pentru că salteaua avea o gaură în mijloc, pe care domnul Thaw, fiind mai greu, evident, o umplea, și Thaw nu se putea răsuci fără să nu dea peste el. într-o seară, după ce luminile se stinseră, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw pe un ton repezit. Thaw se așeză pe un scaun confortabil și spuse: — Desigur. Vă rog, continuați. Eu aștept doar. Atunci, ați dori să așteptați afară? îl invită bărbatul cel iute, ridicîndu-se și deschizînd ușa. Thaw se așeză pe canapeaua lipită de zidul coridorului, simțindu-se jignit. Se gîndi că oamenii dinăuntru erau capitaliști care pun ceva la cale. Etajul fabricii era împărțit în birouri separate prin paravane de sticlă care se sprijineau pe ziduri metalice. Sticla era vălurită, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tutun și luxul fanat erau atît de compacte, că Thaw, ca un scufundător într-un salon dintr-un vas de croazieră naufragiat, simțea cum îi apasă urechile. într-un separeu, la dreapta lui, Molly Tierney stătea înclinată pe o canapea zîmbind și trecîndu-și ușor degetele prin bucla care-i atîrna pe frunte. Ceilalți din clasa lui Thaw stăteau la o masă de lîngă ea, sorbind cafea și părînd plictisiți. Thaw se strecură pe un scaun lîngă Macbeth, fără să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
munți fermecați, daruri magice, monștri, prințese și mezini norocoși. Cu un sentiment de încîntare și libertate, descoperi că ea îndrăgea și-și amintea lucruri pe care și el le îndrăgea. La un moment dat, își îndoi din nou piciorul pe canapea și-i zise lui Macbeth: — Jimmy, dă-mi o țigară. Macbeth răsuci o țigară și ținu chibritul în timp ce ea inhala. — Jimmy, vrei să-mi faci un serviciu? Te rog, Jimmy, unul cu totul special? — Ce? Vocea ei căpăta cînd accente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e să ne distrăm. Totuși, aș vrea ca aniversarea a douăzeci și unu de ani a lui Kenneth să-i fie pe plac. Sper c-o să vii, Duncan? Kenneth vorbește deseori despre tine. — Mi-ar face plăcere, zise Thaw. Se cufundase în canapea atît de adînc încît simți cum picioarele îi stăteau întinse pe toată lungimea. Poate că pe vremea cînd era copil, propria lui casă îi păruse la fel de spațioasă și protectoare. La masa de la cantină îi auzea adesea cum pun la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la distanță. — M-am purtat urît aseară, îi spuse el într-o zi lui Thaw. — Cum? — M-am dus cu Judy la o petrecere. M-am cam îmbătat și am început s-o sărut pe fata gazdei pe podea, în spatele canapelei. Era și ea beată. Apoi ne-a găsit Judy și s-a înfuriat. Chestia deranjantă e că mă distram, așa că n-am putut să mă prefac că-mi pare rău. A fost urît, nu-i așa? zise el încruntat. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un ins de nimic și lipsit de scop atunci cînd n-o fac. — îți invidiez scopurile. — Eu îți invidiez încrederea în sine. — De ce? — Te face să fii dorit la petreceri. îți permite să o săruți pe fiica gazdei în spatele unei canapele, atunci cînd ești beat. — Asta n-are nici o valoare, Duncan. Dar numai tu o poți face. — Zece săptămîni înseamnă o vacanță lungă, foarte lungă, spuse domnul Thaw în vara aceea. Ce-are de gînd să facă prietenul tău Kenneth? — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se înveseli. — Nu? Ciudat. Tu și Kenneth sînteți mereu împreună. Credeam că sînteți prieteni. Asta credeam și eu. Se plimbă mult pe străzi în seara aceea și coborî spre casă după miezul nopții. — Tu ești, Duncan? întrebă taică-său de pe canapeaua din living. — Așa cred. — S-a întîmplat ceva? Thaw îi explică ce se întîmplase. — Nu mă împac deloc cu chestia asta. O cunoștință îți devine prieten încetul cu încetul, la modul autentic. Opusul e... șocant. — Ce-i cu zgomotul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gura deschisă. — Lăptăria o să se deschidă curînd, spuse Drummond. Janet, uite o jumătate de coroană. Du-te să cumperi ceva bun pentru micul dejun. Duncan și eu ne pregătim de culcare. Thaw și Drummond intrară într-o cameră cu o canapea desfăcută în mijloc. își scoaseră hainele și rămaseră în chiloți și maieu, își traseră șosetele și se vîrîră sub păturile aspre. O auziră pe Janet întorcîndu-se și făcînd ceva în bucătărie, apoi intră cu trei farfurii cu pere înăbușite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce-i face. — Ei, o să vedem, spuse Marjory nedeslușit. Atelierul era o mansardă lungă și văruită. De la cele două ferestre se vedeau copacii, aleile și pajiștile care urcau spre vilele din Park Terrace. O sobă cu gaz, o masă, o canapea și cîteva scaune erau așezate în jurul unui șemineu, la capătul atelierului. Celălalt capăt era ocupat de o pînză întinsă pe perete, iar pe ea erau primele fuse ale unei versiuni mărite a peisajului cu ecluzele din Blackhill. Mijlocul încăperii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la cabina telefonică din colț și spune-i c-o să iei ceaiul aici. Uite, trei penny pentru telefon. Cînd Marjory se întoarse, masa era aproape gata. Mîncară cu o foame de lup și spălară vasele, apoi Marjory se așeză pe canapea, lîngă foc. Thaw se ducea din cînd în cînd în celălalt capăt al încăperii și revenea cu mape. Le deschise și întinse desenele pe carpetă, la picioarele ei: picturi, desene și schițe, reproduceri și fotografii tăiate din ziare și reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pace. Doi oameni îl duseră jos, cărîndu-l prin casa pustie. Se deschise o ușă și fu dus într-un șopron întunecat cu podea de beton. — E frig aici, țipă el, nu vreau să stau aici. Fu întins pe pielea unei canapele reci, cîteva uși fură trîntite și o voce îl întrebă: — Unde locuiești? — Biserica parohiei Cowliars. — Pentru Dumnezeu, unde locuiește? O voce dădu adresa din Cumbernauld Road și canapeaua vibră și se clătină. Evident, se afla într-o mașină, iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]