3,168 matches
-
(pol. Akademia Zamojska; latin. Hippaeum Zamoscianum) (1594-1784) a fost fondată în 1594 de marele cancelar al Coroanei polonο-lituaniene Jan Zamoyski. A fost cea de-a patra instituție de învățământ superior de pe teritoriul Uniunii polono-lituaniane. După moartea fondatorului și-a pierdut treptat importanța fiind degradată în anul 1784 la rangul unei instituții de învățământ mediu, actualul
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
umaniste a tineretului care provenea din rândul micii nobilimi (chiar dacă în primii ani majoritatea studenților erau burghezi și nu nobili), pentru a pregăti o nouă clasă de funcționari capabili să exercite funcțiile publice. A fost fondată în 1594 de marele cancelar al Coroanei polono-lituaniene Jan Zamoyski în orașul Zamość (deasemenea întemeiat de Jan Zamoyski) cu autorul poetului Szymon Szymonowic, cunoscut și ca Simon Simonides (care va deveni unul dintre lectorii Academiei). Fondarea Academiei a fost aprobată de papa Clement al VIII
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
Jan Łaski (născut în Łask, în martie 1456 - decedat la Kalisz, Polonia, la 19 mai 1531) a fost un nobil polonez, mare cancelar al Coroanei (1503-10), diplomat, din 1490 secretar al regelui Cazimir al IV-lea, iar din 1508 ajutor al episcopului de Liov. Din 1510 Jan Łaski a devenit arhiepiscop de Gniezno, deținând astfel funcția de primat al Poloniei. A fost unchiul
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
Jan Łaski, cunoscut promotor al Reformei religioase. Se pare că Jan Łaski a fost autodidact și că ascensiunea carierei sale se datorează în primul rând inteligenței native, care era o calitate ereditară în familia Łaski. În 1495 a devenit secretarul cancelarului Zawisza Kurozwecki, poziție din care a acumulat o mare influență și experiență politică. Bătrânul cancelar i-a încredințat tânărului și inteligentului cleric câteva misiuni importante. În 1495 și 1500 a fost trimis la Roma, iar altădată a fost în Flandra
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
și că ascensiunea carierei sale se datorează în primul rând inteligenței native, care era o calitate ereditară în familia Łaski. În 1495 a devenit secretarul cancelarului Zawisza Kurozwecki, poziție din care a acumulat o mare influență și experiență politică. Bătrânul cancelar i-a încredințat tânărului și inteligentului cleric câteva misiuni importante. În 1495 și 1500 a fost trimis la Roma, iar altădată a fost în Flandra, misiune despre care a lăsat relatare detaliată. De fiecare dată a dat dovadă de înalte
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
tendințelor secesioniste ale Marelui Ducat și a căutat să mențină acolo influența catolicismului, ale cărui poziții erau tot mai mult amenințate de propaganda ortodoxă susținută de Moscova. Atât de impresionat a fost regele de abilitățile secretarului său, încât la moartea cancelarului Poloniei, a trecut peste drepturile vicecancelarului Macics Dzewicki și a i-a încredințat lui Jan Łaski marele sigiliu și cea mai înaltă funcție în stat. Cancelarul Jan Łaski a sprijinit pozițiile nobilimii împotriva claselor inferioare, până într-atât încât a
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
Moscova. Atât de impresionat a fost regele de abilitățile secretarului său, încât la moartea cancelarului Poloniei, a trecut peste drepturile vicecancelarului Macics Dzewicki și a i-a încredințat lui Jan Łaski marele sigiliu și cea mai înaltă funcție în stat. Cancelarul Jan Łaski a sprijinit pozițiile nobilimii împotriva claselor inferioare, până într-atât încât a impus aprobarea unui edict care bloca accesul oamenilor simpli la înaltele funcții eccleziasztice. Noul rege Sigismund I Augustus l-a apreciat la fel de mult și l-a
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
pozițiile nobilimii împotriva claselor inferioare, până într-atât încât a impus aprobarea unui edict care bloca accesul oamenilor simpli la înaltele funcții eccleziasztice. Noul rege Sigismund I Augustus l-a apreciat la fel de mult și l-a numit consilier. În 1511 cancelarul, care ocupa încă doar o funcție eccleziasică minoră (canonic de Cracovia) a obținut demnitatea de arhiepiscop de Gniezno, de care era legată și funcția de primat al Bisericii din Polonia. În timpul negocierilor cu Ordinul Teutonic a fost dispus să renunțe
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
(n. 1542 - d. 1605) a fost un magnat polonez, primul duce de Zamość, secretar (din 1566) și apoi cancelar al Coroanei (după 1576), mare cancelar (din 1578) și hatman (din 1581), staroste al Cracoviei (din 1580 până în 1585), staroste de Belz, Międzyrzecze, Krzeszów, Knyszyn și Derpsk. A fost cel mai important consilier al regilor Sigismund al II-lea August
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
(n. 1542 - d. 1605) a fost un magnat polonez, primul duce de Zamość, secretar (din 1566) și apoi cancelar al Coroanei (după 1576), mare cancelar (din 1578) și hatman (din 1581), staroste al Cracoviei (din 1580 până în 1585), staroste de Belz, Międzyrzecze, Krzeszów, Knyszyn și Derpsk. A fost cel mai important consilier al regilor Sigismund al II-lea August și Ștefan Báthory, dar și unul
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
unui alt candidat ostil Habsburgilor (dar și Otomanilor), principele Transilvaniei Ștefan Báthory, pe care l-a ajutat să își întărească autoritatea. A participat alături de Ștefan Báthory la potolirea rebeliunii Danzig-ului din anii 1576-1577. În 1578 a primit postul de mare cancelar al Coroanei. A contribuit la pregătirea războiului dus împotriva Rusiei din anii 1579-1581 cu propriul contingent de 400 de mercenari. S-a arătat interesat de arta tacticii și a strategiilor militare, pe care le studia asiduu. Având sprijinul lui Ștefan
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
să obțină sprijinul acestora în noua sa campanie de redobândire a tronului suedez. Noul rege era îngrijorat de influența mult prea puternică a lui Jan Zamoyski, dar era obligat să respecte legislația Uniunii polono-lituaniene, care îi interzicea să își demită cancelarul. Zamoyski pe de altă parte îl trata pe rege ca pe un pion al politicii sale, socotindu-l un străin ignorat față de problemele statului. În opoziție cu politica acestuia, Zamoyski era avocatul toleranței religioase împotriva puterii și a influenței crescânde
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
și acțiunile lui Jan Zamoyski urmăreau ca Uniunea polono-lituaniană să evite și apoi să se îndepărteze de tendințele absolutiste care câștigau atunci tot mai mult teren în celelalte state europene. Conflictul deschis între regele Sigismund al III-lea Vasa și cancelarul său a izbucnit în timpul lucrărilor Dietei (pol. Sejm) din 1592, când Zamoyski a dezvăluit planul regelui de a ceda Habsburgilor coroana Poloniei și a Lituaniei în schimbul sprijinului acestora pentru dobândirea tonului Suediei. Zamoyski a eșuat atunci în încercarea de a
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
Bialy Kamien la 30 septembrie 1602. Dificultățile campaniei i-au agravat însă starea de sănătate și l-au obligat să renunțe la comandă. Zamoyski a murit la 3 iunie 1605, datorită unui accident vascular. Având controlul asupra funcțiilor de mare cancelar și mare hatman (pentru prima oară cumulate de o singură persoană), Zamoyski a fost unul dintre cei mai puternici oamenii din Polonia și Lituania. A fost responsabil de majoritatea deciziilor care în această perioadă au implicat politica internă și externă
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
râul Lech. Majoritatea operelor se află acum în biblioteca Universității din Augsburg, cu excepția unei mici colecții de manuscrise deosebit de valoroase, care se află în Arhivele Diecezane din Augsburg. În 1837 biserica fostei abații a fost dăruită Parohiei Füssen. În 1839 cancelarul regal al Bavariei, Christoph Friedrich von Ponickau, a cumpărat restul clădirilor abației Sf. Mang. În 1909 orașul Füssen a achiziționat domeniul Ponickau, inclusiv clădirile fostei abații (în afară de biserică). Aripa de nord a fost folosită ca primărie. În aripa de sud
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
un rol esențial în politica noii Europe și renașterea Germaniei, pregătind terenul pentru Uniunea Europeană și reunificarea Germaniei. Primul dintre aceștia, poate și cel mai celebru, a fost Konrad Adenauer, care a cumulat funcțiile de ministru de externe cu cea de cancelar federal. În această dublă calitate, Adenauer a propulsat țara din punct de vedere economic și a întărit relațiile cu foștii inamici - Franța și Statele Unite ale Americii. Sub conducerea sa, Germania de Vest a devenit membră a NATO; datorită acestui fapt
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]
-
Comunist German. O altă figură marcantă a politicii externe duse de Germania de Vest între anii 1966 și 1969 a fost Willy Brandt. Datorită politicii sale de reconciliere cu Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică, continuată în perioada mandatului de cancelar federal, a fost al doilea ministru german care a primit Premiul Nobel pentru Pace. Acest succes a fost compromis de deconspirarea unuia dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi și care a contribuit la politica de reconciliere ca fiind agent
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]
-
său l-a numit duce de Apulia nu este cunoscut, fiind totuși de presupus că acest lucru s-a petrecut după înscăunarea tatălui său din 1154. În 1156, când avea vârsta de trei ani, baronii din regat s-au opus cancelarului Maio de Bari, gândindu-se să îl înlăture nu numai pe acesta, dar și pe regele Guillaume, pe care să îl înlocuiască cu nevârstnicul său fiu. Răsculații considerau că, odată tronul ocupat de un minor, ei ar fi fost liberi
Roger al IV-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328289_a_329618]
-
Constanței, fiica fostului rege Roger al II-lea și soția împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen, fiul lui Barbarossa, deși chiar și el însuși emitea pretenții asupra tronului. El avea de partea sa mulți dintre baronii din peninsulă, însă cancelarul lui Tancred de Lecce, Matei de Ajello, răspândise zvonuri sordide despre viața sa privată, iar sprijinul de care se bucurase contele de Andria s-a erodat rapid. Roger s-a alăturat contelui Richard de Carinola și lui Henric Testa, mareșalul
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
acolo lui Robert și Sergiu, încurajați fiind de vestea sosită din Sicilia asupra îmbolnăvirii fatale a lui Roger sau chiar a morții acestuia. Importanta fortăreață din Aversa, printre altele, a trecut de partea răsculaților, astfel încât doar Capua rezista, sub comanda cancelarului regal Guarin. Cu toate acestea, în 5 iunie Roger a debarcat la Salerno, spre marea surpriză a provinciilor din peninsulă. Armata regală, împărțită în mai multe forțe, a cucerit cu lejeritate Aversa și chiar Alife, baza conducătorului răsculat, Rainulf. Mulți
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
celor trei rebeli. Henric de Bavaria, Robert de Capua și Rainulf de Alife au adunat un numeros număr de combatanți pentru a asedia reședința regală din peninsulă, Salerno. Roger a rămas în Sicilia, lăsând neajutorate garnizoanele de pe continent, sub comanda cancelarului Robert de Selby, în timp ce chiar și împăratul bizantin Ioan al II-lea a trimis subsidii lui Lothar. Salerno s-a predat, iar puternica armată de germani și de rebeli normanzi a pornit în marș mai departe către sud, spre Apulia
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
-lea a murit, în 1189, Tancred s-a răsculat și a preluat controlul asupra insulei, după care a fost încoronat ca rege, sub numele de Tancred I, la începutul lui 1190. Lovitura sa de stat era sprijinită din culise de către cancelarul Matei de Ajello și de alți oficiali, în vreme ce pretențiile rivalei sale, Constanța, fiică a lui Roger al II-lea, și ale soțului acesteia, Henric de Hohenstaufen, se bucurau de sprijinul multor dintre nobili. Tancred era un soldat bine pregătit, însă
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
-lea de Brienne se căsătorise cu fiica lui Tancred de Lecce. Aceasta era sora și moștenitoarea regelui depus Guillaume al III-lea al Siciliei. În 1201, Guillaume a hotărât să pretindă domnia asupra regatului. În 1202, o armată comandată de cancelarul Valter de Palearia și de Dipold de Vohburg a fost înfrântă de către Valter de Brienne. Markward a fost ucis, iar Frederic a trecut sub controlul unui n ou regent, Wilhelm de Capparone, un aliat al pisanilor. Dipold a continuat războiul
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
al pisanilor. Dipold a continuat războiul cu Valter pe continent până când acesta din urmă a murit în 1205. În cele din urmă, Dipold l-a smuls pe Frederic de sub influența lui Capparone în 1206 și l-a pus sub protecția cancelarului, Valter de Palearia. Valter și Dipold au avut apoi o neînțelegere, iar cel din urmă a capturat palatul regal, în care a fost asediat și în final capturat de către Valter, în 1207. După un deceniu, războaiele pentru obținerea regenței și
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
tatăl său a murit, Guillaume încă nu era pregătit să îi preia poziția. Odată cu asumarea puterii, Guillaume a menținut sistemul administrativ pe care tatăl său îl impusese în ultimii ani de domnie. Doar englezul Thomas Brun a fost înlăturat, în timp ce cancelarul Maio de Bari a fost promovat. Puterea reală în Regatul Siciliei a fost exercitată la început de acest Maio, un om de origine modestă, al cărui titlu de "ammiratus ammiratorum" era cea mai înaltă din regat. Maio a continuat politica
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]