4,620 matches
-
personajele sînt executanți sau gînditori, dacă instrumentele și forțele domină în lumea reprezentată ș.a.m.d. Pentru aplicații ale aparatului de analiză a tranzitivității în descrierea personajelor - stări de spirit, capacitatea de a controla lucrurile și de a deduce conexiuni cauzale, sau lipsa de putere - vezi Halliday (1971), Burton (1982) și Kennedy (1982). Lecturi suplimentare Lectura despre personaj și mediul înconjurător e bine să înceapă cu RimmonKenan (1983) și Bal (2006). Fowler (1977: 33-41), citat la 4.4, demonstrează aplicabilitatea demersului
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și indirect (economic) serioase consecințe sociale. Deși tuberculoza este o boală curabilă, prin tratament tuberculostatic, în prezent este cauza a aproximativ 2,5-3 milioane de decese pe an fiind cea mai frecventă cauză de deces determinată de un singur agent cauzal la persoanele tinere între 15-49 de ani [1]. Scrierile sanscrite din 6000 î.Hr. menționau tuberculoza ca fiind suverana bolilor, denumită apoi „phtisis” era cunoscută și de Hippocrate. Tuberculoza pulmonară a fost epidemică în Europa în cursul secolelor XVIII-XIX și luase
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
relativ limitat de tipuri reacționale. În acest caz, corespondența dintre tipul clinic și tipul medicamentos experimental capătă, prin acest mod de înțelegere, o justificare foarte logică, ambele fiind rezultate asemănătoare ale dezlănțuirii acelorași mecanisme fiziopatologice în organismul viu, de către factori cauzali dintre cei mai diverși. Tabloul morbid (sindromul), provocat în organism de cauza morbogenă, este același cu tabloul morbid (patogenezia) provocat de remediu, în doze toxice. În ambele cazuri organismul este factorul comun ce exprimă atât simptomele bolnavului, cât și acelea
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
cosmo-telurice etc. 2. Sintetic (sau biologic sau dinăuntru în afară), adică în factorii ei real determinanți: starea fiziopatologică și capacitatea reacțională a fiecărui organism viu individual. Din punct de vedere analitic, este incontestabil că astăzi cunoaștem mult mai mulți agenți cauzali, decât pe vremea lui Hahnemann, datorită progreselor realizate în ultimii 180 de ani, mai ales în bacteriologie, și în chimia biologică: microbii și ultravirușii, de pildă, care au înlocuit miasmele lui Hahnemann. Mecanicismul nu a putut însă rezolva radical problema
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
problema cauzalității morbide, pentru două motive, care vor continua a fi încă multă vreme valabile, dacă nu chiar întotdeauna: 1. Din punct de vedere cantitativ, pentru că și astăzi știința și medicina continuă să ignore o foarte mare parte a agenților cauzali morbizi (ca și modul lor de acțiune). 2. Din punct de vedere calitativ, pentru că organismal viu s-a dovedit a nu fi o eprubetă de laborator, suportând pasiv și obiectiv, reacțiile patogene ale agențiilor cauzali, ci un factor foarte dinamic
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
foarte mare parte a agenților cauzali morbizi (ca și modul lor de acțiune). 2. Din punct de vedere calitativ, pentru că organismal viu s-a dovedit a nu fi o eprubetă de laborator, suportând pasiv și obiectiv, reacțiile patogene ale agențiilor cauzali, ci un factor foarte dinamic, înzestrat cu o mare capacitate de reacții individuale, factor care aproape întotdeauna se interpune activ între influența pretinșilor agenți cauzali morbogeni și efectelor lor morbide. Iată deci pentru ce se subliniază mereu în medicina biologică
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
a nu fi o eprubetă de laborator, suportând pasiv și obiectiv, reacțiile patogene ale agențiilor cauzali, ci un factor foarte dinamic, înzestrat cu o mare capacitate de reacții individuale, factor care aproape întotdeauna se interpune activ între influența pretinșilor agenți cauzali morbogeni și efectelor lor morbide. Iată deci pentru ce se subliniază mereu în medicina biologică, că factorii morbizi cauzali, deși foarte interesanți, au mai puțină importanță prin ei înșăși, cît mai ales datorită intervenției active a organismului viu, care rămâne
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
foarte dinamic, înzestrat cu o mare capacitate de reacții individuale, factor care aproape întotdeauna se interpune activ între influența pretinșilor agenți cauzali morbogeni și efectelor lor morbide. Iată deci pentru ce se subliniază mereu în medicina biologică, că factorii morbizi cauzali, deși foarte interesanți, au mai puțină importanță prin ei înșăși, cît mai ales datorită intervenției active a organismului viu, care rămâne singurul judecător indicat să hotărască în fiecare caz, dacă acceptă sau refuză să reacționeze într-un anumit sens la
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
să hotărască în fiecare caz, dacă acceptă sau refuză să reacționeze într-un anumit sens la influența lor. Ceea ce predomină aproape întotdeauna în patologie, este deci capacitatea reacțională cu caracter personal a organismului viu, față de diversitatea factorilor morbizi considerați drept cauzali. Din acest punct de vedere, cunoștințele noastre actuale, referitoare la influența diverselor cauze morbide asupra terenului biologic individual, nu sunt aproape cu nimic mai înaintate astăzi decât pe vremea lui Hahnemann. Din punct de vedere biologic sau sintetic, concepția lui
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
este alimentată de modalitățile prin care un clivaj poate sau trebuie să fie înscris în istoria țării pe care o avem în vedere. Vom încerca să punem în evidență faptul că metodele utilizate invită la înțelegerea istoriei într-un mod cauzal. Factorii istorici de structurare sunt considerați a fi unități substanțiale și sunt presupuși a orienta cursul evoluțiilor politice în perioada post-comunistă: privind lucrurile prin această optică, clivajele observate astăzi întrețin un raport de filiație directă cu vechile polarități. Identificarea unor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
operarea unei clasificări a principalelor partide din Europa Centrală și Orientală: pot fi observate diferențe structurale față de configurațiile prezente în țările occidentale; acestea nu prezintă caracter sistematic și nu permit operarea unei gradații interne. 1. Identificarea metodelor utilizate: o înțelegere cauzală a istoriei Trei școli distincte utilizează principiile stabilite de Rokkan și Lipset în vederea studierii societăților post-comuniste. Una dintre aceste școli vede în istoria acestor societăți un obstacol în calea structurării clivajele politice. O alta raportează polaritățile prezente la o matrice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
istorice, adepții metodei genetice pun accentul pe varietatea modurilor de structurare politică observate în cadrul democrațiilor populare. Potrivit acestora, experiența comunismului a condus la formarea unor polarități multiple. Pentru a explica această multiplicitate, se convine asupra stabilirii unui "principiu de analiză cauzală retrospectivă" ("a backward looking causal mode of analysis"). Trebuie văzut astfel în ce măsură "structurile moștenite de la regimul comunist" continuă să influențeze "noile reguli democratice". Cercetătorul trebuie să întocmească o tipologie a mecanismelor de putere instituite în trecut și să indice "modelele
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
genetică invită la o distincție între societățile în care o singură problemă monopolizează dezbaterea și cele în care mai multe clivaje se încrucișează. Tendința de a marca asemenea decupaje pornește de la faptul că istoria este întotdeauna abordată într-un mod cauzal: clivajele dintre partide își au rădăcinile într-un teren mai mult sau mai puțin sedimentat; se poate stabili o filiație directă cu conflictele din perioada interbelică ori din timpul regimului comunist. Atunci însă când istoria este abordată dintr-o perspectivă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
nu se pune problema respectării categoriilor de analiză definite de către Rokkan și Lipset. Nu înseamnă însă că trebuie să refacem modelul de analiză. Este suficient să admitem că istoria țărilor studiate se supune unei logici aparte și scapă oricărei înlănțuiri cauzale; rupturile care o jalonează împiedică observarea unei permanențe a antagonismelor. Procesul de modernizare dependentă nu presupune formarea structurilor recurente, astfel încât să se poată degaja o omologie formală între clivajele care izbucnesc în împrejurări distincte. Fie că au un caracter direcțional
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
lor istorică. Această doctrină predetermină într-o anumită manieră opțiunile politice. Comparația între cele șapte țări confirmă opinia tradițională potrivit căreia Bisericile Luterane sunt, din motive doctrinare, mai puțin active politic decît Bisericile Catolice. Dar confesiunea nu e o variabilă cauzală. În țările cu tradiții religioase multiconfesionale, precum Letonia sau Ungaria, diferitele confesiuni tind să se influențeze una pe alta și să colaboreze pentru a-și atinge obiectivele instituționale și doctrinare. 5. A doua constrângere: puterea religiei în societate Sigur că
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
o transformare a sistemului (și nu numai o tranziție) în numele intereselor private și de grup ale elitei superioare a partidului comunist 22. Alte abordări se bazează pe paradigma modernizării. Pentru cazul bulgar, R. Vassilev studiază ruptura din 1989 aplicând relațiile cauzale dintre dezvoltarea politică urmând conceptul lui S.M. Lipset 23. Procesul de modernizare socio-economică în societatea agrară tradițională duce la o transformare structurală radicală care generează cereri de democratizare. Acest proces are un aspect generațional important. Generațiile născute și crescute sub
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Centrale. O dezbatere actuală (Jean Michel De WAELE) / 5 Formarea clivajelor în zona partidelor politice în Europa Centrală și Orientală. În căutarea unei metode de comparație (Jean Michel De WAELE și Antoine ROGER) / 9 1. Identificarea metodelor utilizate: o înțelegere cauzală a istoriei / 11 2. Definirea unei metode alternative: o percepție structurală a istoriei /16 3. Concluzii /24 Note /25 Clivajele politice în Europa Centrală. Analiză comparativă și deriva conceptelor (Daniel LOUIS SEILER) / 29 1. Ce este un clivaj politic? /30
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
expresii primitive de ordin spațial (Hjelmslev 1972 [1935]: 36), de la F. Wülner, care susținuse că orice operație intelectuală se sprijină pe conceptele de spațiu și de timp (Hjelmslev 1972 [1935]: 37), de la antilocaliști, care definiseră cazul ca pe o relație cauzală, reductibilă la conceptul primar de "direcție" (Hjelmslev 1972 [1935]: 46), de la semilocaliști, care împărțiseră cazurile în gramaticale și locale (Hjelmslev (1972 [1935]: 55)59. Înainte de a-și prezenta teoria, Hjelmslev ține să precizeze că identificarea tradițională a cazului cu forma
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și toate construcțiile ergative ( Ședința începe, Fântânile seacă, El îmbătrânește). Definiția largă a pasivului determină identificarea a trei tipuri de pasiv: cu auxiliar, reflexiv și ergativ, ultimele două fiind caracterizate prin nedefinire, rezultată din neexprimarea fie a Agentului, fie a Cauzalului. Diferențele semantice dintre varianta reflexivă și cea nereflexivă (Ploaia pornește/Ploaia se pornește; Copacii îngălbenesc/Copacii se îngălbenesc) sunt foarte mici. În privința ponderii celor trei variante de pasiv, autoarea observă că varianta reflexivă este cea mai productivă în română, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vezi supra, 3.1.), prin compararea verbelor psihologice (de tipul Comportamentul lui Ion mă amuză) cu corespondentele lor cauzative (de tipul Ion mă amuză cu comportamentul lui): ● verbele psihologice: Experimentatorul − Obiect; Tema − Subiect; ● verbele cauzative: Subiectul − Posesorul care cauzează emoția (Cauzalul); Obiectul care cauzează emoția este un grup prepozițional opțional; Experimentatorul este obiect direct (cele două argumente sunt: posibilitatea pasivizării, posibilitatea construcțiilor participiale). Bennis (2004: 105) arată că, în structurile cauzative, Experimentatorul e marcat cu Caz structural, fie prin adăugarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și inacuzative este determinată de specificarea trăsăturilor categoriei v și de prezența/absența argumentului extern. Folli și Harley (2007: 197) susțin că, în analiza cauzativelor afixale, Agentul adăugat al verbelor cauzative apare ca rezultat al adăugării unui vP suplimentar. Morfologia cauzală ar reprezenta rezultatul (engl. spell-out) acestui vP suplimentar. Autorii (Folli și Harley 2007: 207) preiau de la Hale și Keyser (1993, 200246) ideea că v care selectează argumentul extern este diferit, în funcție de construcție − un verb inergativ ca run este parafrazat ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tematică și de acțiune, considerând că un argument poate primi câte un rol aparținând ambelor dimensiuni (vezi și infra, 4.2.3.). Pentru Grimshaw, ierarhia este un principiu de organizare a structurii argumentale. Autoarea propune două ierarhii, tematică și aspectuală/cauzală. (Agent (Experimentator (Țintă/Sursă/Locativ (Temă)))) Ierarhia tematică Grimshaw (1990: 8) Conform ierarhiei tematice, argumentul cel mai proeminent tematic în structura argumentală este cel mai proeminent sintactic, adică este subiect. (Cauză (alte roluri (...))) Ierarhia aspectuală/cauzală Grimshaw (1990: 24) În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ierarhii, tematică și aspectuală/cauzală. (Agent (Experimentator (Țintă/Sursă/Locativ (Temă)))) Ierarhia tematică Grimshaw (1990: 8) Conform ierarhiei tematice, argumentul cel mai proeminent tematic în structura argumentală este cel mai proeminent sintactic, adică este subiect. (Cauză (alte roluri (...))) Ierarhia aspectuală/cauzală Grimshaw (1990: 24) În legătură cu ierarhia aspectuală, Grimshaw (1990: 26) afirmă că fiecare verb are asociată o structură evenimențială, cu două subpărți aspectuale: activitate și stare. Argumentul Cauză este asociat întotdeauna cu primul subeveniment, care este legat cauzal de al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
roluri (...))) Ierarhia aspectuală/cauzală Grimshaw (1990: 24) În legătură cu ierarhia aspectuală, Grimshaw (1990: 26) afirmă că fiecare verb are asociată o structură evenimențială, cu două subpărți aspectuale: activitate și stare. Argumentul Cauză este asociat întotdeauna cu primul subeveniment, care este legat cauzal de al doilea subeveniment. Un argument care participă la primul subeveniment este mai proeminent decât unul care participă la al doilea subeveniment. Conform ierarhiei aspectuale, cel mai proeminent argument din punct de vedere aspectual este realizat ca subiect. Grimshaw (1990
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a simți; cauzează un eveniment sau o schimbare de stare altui participant; se află în mișcare față de un alt participant; există independent de evenimentul denotat de verb. ● Protorolul Pacient: suportă o schimbare de stare; este temă incrementală 68; este afectat (cauzal) de un alt participant; e staționar (față de mișcarea altui participant); (nu există independent de eveniment)69. Dowty (1991) formulează principiul selecției argumentelor: pentru un verb dat, argumentul cu cel mai mare număr de presupoziții/caracteristici pentru Protorolul Agent este realizat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]