3,053 matches
-
chimice care, chiar dacă se admite ponderea atomică drept ipoteză explicativă a afinității lor, rămân totuși multe În ceea ce privește proporțiile În care aceste combinații se Înfăptuiesc. În științele repețirii, de pretutindeni necunoscutul Înconjoară pe cunoscut. Dacă dl Painlevé Întemeiază mecanica pe principiul cauzalității, la care recurge În fiece moment pentru a așeza metoda științei d-sale, este că În adevăr această știință este aproape singura care poate pune temelia unui mare principiu cauzal, acel al gravitației; căci dl Picard o spune chiar anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În raport invers cu pătratul distanțelor” (p. 102). Cu totul altfel stau lucrurile În științele succesiunii: geologia, transformismul, preistoria și istoria, În care cercetarea cauzelor se urcă, prin Înlănțuirea faptelor evoluției, la infinit, eliminând astfel cauza ultimă și stabilind deci cauzalitatea Într-un chip definitiv. Căci nu se poate Întâmpina că o cauză nu poate fi stabilită printr-o Înlănțuire de fapte individuale; deoarece am văzut și am dovedit că ea ia uneori această formă individuală chiar pentru geneza faptelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Noi precizăm Încă mai de aproape gândirea d-lui Monod, adăugând că toate faptele universului, atât ale naturii, cât și ale istoriei, sunt productul legilor naturale sau psihologice; dar Întocmirea În șir a acestor fapte În cursul timpului este opera cauzalității succesive, care nu se mai manifestă sub formă de legi, ci sub formă de serii și În care Întâmplarea intervine adeseori. Ceea ce este sustras imperiului legilor În dezvoltarea universului Îndeobște nu sunt faptele ce-l alcătuiesc, ci succesiunea lor În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
p. 361). Dimpotrivă, ea este o știință care poate cuprinde realitatea trecută prin mijloace și metode absolut particulare. Faptele pe care istoria le stabilește tot cu mai multă siguranță sunt Încadrate În concepțiile obștești ale seriilor prin puternica legătură a cauzalității succesive, și aceste serii joacă În istorie același rol organizator pe care legile Îl reprezintă În științele repețirii. Dacă este adevărat că istoria Înlănțuiește adeseori faptele particulare și că tot atât de des și cauzele care lucrează asupra dezvoltării sunt de natură
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
putem trece peste ceea ce autorul numește „flagelul antisemitismului” european. Și, istoric, antisemitismul european nu s-a redus la cel german, deși acolo a avut, o dată cu regimul hitlerist și În condițiile socioeconomice știute, deplina sa izbucnire. O cercetare extinsă asupra eventualei cauzalități directe Între vechiul antisemitism european și un fenomen precum Holocaustul rămâne În sarcina antropologilor. Interesantă este abordarea din capitolul dedicat „mecanismelor terorii”. Etapizarea de către naziști a Holocaustului este Înfățișată În strânsă legătură cu evoluția politicii externe a Reichului, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
negociabilitatea relației dintre ele. E cît se poate de sănătos să nu le transformăm în mituri, încremenindu-le fantasmatic sau cinic în opoziții eterne, absolute, eschatologice, așa cum procedează ideologia fundamentalistă sau cea totalitară. E firesc să le gîndim potrivit unei cauzalități realiste, cu un bun-simț care ține seama de complexitatea banală a imediatului. Dar, odată situate la locul ce li se cuvine, le putem lua perindarea pestriță, în ansamblul ei, drept material simbolic. Putem privi spectacolul lumii cu un ochi sensibil
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ei, drept material simbolic. Putem privi spectacolul lumii cu un ochi sensibil la analogii verticale. Logica simbolică nu înlănțuie lucrurile potrivit unei productivități cauză efect, pe care se aplică stricta raționalitate. Ea se întemeiază pe o relație mai directă decît cauzalitatea, dar și mai subtilă, între arhetipuri și imediat : ne înfățișează lucrurile lumii ca oglindiri ale principiilor pe diferite trepte de realitate, de la cele mai înalte la cele mai mărunte. Relația de tip simbolic e mai directă decît cauzalitatea, fiindcă mintea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
directă decît cauzalitatea, dar și mai subtilă, între arhetipuri și imediat : ne înfățișează lucrurile lumii ca oglindiri ale principiilor pe diferite trepte de realitate, de la cele mai înalte la cele mai mărunte. Relația de tip simbolic e mai directă decît cauzalitatea, fiindcă mintea nu trebuie să parcurgă succesiv tot lanțul inferenței care leagă capetele. Lucrul cel mai comun, în măsura în care poartă o încărcătură simbolică, trimite direct la arhetipul pe care îl reflectă. Pentru a vorbi despre relația dintre idei și existente, Platon
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cât și profesorii au conștientizat că este foarte importantă depistarea precoce a dificultăților cu care se confruntă copiii În activitatea școlară, confirmarea sau infirmarea acestor dificultăți În urma evaluării complexe a acestora și stabilirea unor măsuri de intervenție În acord cu cauzalitatea dificultăților identificate. S-a remarcat faptul că la nivelul unității de Învățământ (cadre didactice și părinți) s-a Înțeles că rolul/scopul evaluării inițiale În cadrul Comisiei Interne de Evaluare Continuă (CIEC) nu este etichetarea copilului și includerea Într-o categorie
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Daniela GURGU, Luciana FRUMOS, Coca-Marlena VASILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2116]
-
care observăm, în mod foarte conștient, relația care există între evenimente, ceea ce, în general, nu este cazul. Clinicianul știe, într-adevăr, care poate fi schimbarea comportamentală pe care o poate declanșa cu brutalitate pacientului prin simpla evidențiere a relațiilor de cauzalitate dintre antecedentele și consecințele comportamentelor sale. „Credința greșită” în unele interrelații poate susține mult timp diferite comportamente, chiar dacă consecințele sunt dezastruoase pentru subiect. Bandura adaugă faptul că principiul după care un comportament este guvernat de consecințele sale este mai pertinent
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
interogarea și observarea sistematică și detaliată a semnelor și simptomelor, completată de investigații paraclinice. Acestea din urmă precizează natura deficienței sau a disfuncției, apoi încearcă să identifice evenimentele biologice interne ce determină boala. Ipotezele explicative descriu mai ales relații de cauzalitate liniare între simptome și fiziopatologie, apoi între acestea și determinantul biologic. Ele se finalizează prin aplicarea tratamentelor validate al cărui obiectiv este fie simptomatic, fie fiziopatologic, fie, la modul ideal, etiologic, vizând eliminarea factorului etiologic. Se vorbește despre „vindecare” atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
viață imaginară...) și pe trecutul cel mai îndepărtat al subiectului. Modul său de viață și stările sale existențiale sunt neglijate și considerate ca fiind secundare. Aparținând tipului „istorico-psihogenetic”, ipotezele explicative descriu, la fel ca și pentru modelul medical, raporturi de cauzalitate lineare: simptomele sunt manifestarea conflictului intrapsihic din interiorul aparatului psihic a cărui origine rezultă din natura și forța unor entități inconștiente, aflate într-un stadiu precoce sau anterior dezvoltării individuale. Analiză critică Intervențiile se conformează sau derivă dintr-o metodă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din cercetările clinice și fundamentale în domeniul psihologiei și în disciplinele strâns legate de aceasta. După ce au insistat asupra sociogenezei tulburărilor apoi asupra psihogenezei lor, concepțiile actuale se înscriu într-o perspectivă bio-psiho-socială. Această perspectivă pune accentul pe raporturile de cauzalitate retroactive caracterizate prin interacțiuni constante, complexe și circulare, între determinanții biologici, psihologici și sociali. Concluziile reținute nu sunt evidențe sau certitudini ci ipoteze care necesită a fi controlate, prelucrate sau schimbate în funcție de elementele noi constatate pe parcursul tratamentului. Tratamentele și evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
puțin sau deloc directă Interpretarea sensului simptomelor Explorarea factorilor interni și ai istoriei Neglijarea factorilor externi Binevoitoare, paternală, adaptată Descriere precisă a comportamentului problemă Identificarea variabilelor actuale, interne și externe Explorarea istoriei Ipoteză(e) explicativă(e) Deductivă, nomologică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ/sistem (fiziopatologie) ← factor biologic (etiologie) Istorică-psihogenetică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ virtual (conflict intrapsihic) ← factori inconștienți Deductivă, nomologică și dispozițională Raporturi de cauzalitate retroactive, complexe și constante Comportament problemă Determinanți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
externi Binevoitoare, paternală, adaptată Descriere precisă a comportamentului problemă Identificarea variabilelor actuale, interne și externe Explorarea istoriei Ipoteză(e) explicativă(e) Deductivă, nomologică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ/sistem (fiziopatologie) ← factor biologic (etiologie) Istorică-psihogenetică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ virtual (conflict intrapsihic) ← factori inconștienți Deductivă, nomologică și dispozițională Raporturi de cauzalitate retroactive, complexe și constante Comportament problemă Determinanți biologici, psihologici și sociali Tratament Mai ales unimodal (medicamente) Simptomatic, fiziopatologic sau etiologic Valoare terapeutică
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
e) explicativă(e) Deductivă, nomologică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ/sistem (fiziopatologie) ← factor biologic (etiologie) Istorică-psihogenetică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ virtual (conflict intrapsihic) ← factori inconștienți Deductivă, nomologică și dispozițională Raporturi de cauzalitate retroactive, complexe și constante Comportament problemă Determinanți biologici, psihologici și sociali Tratament Mai ales unimodal (medicamente) Simptomatic, fiziopatologic sau etiologic Valoare terapeutică intrinsecă Validare empirică In mod esențial unimodal (regulă fundamentală) Conștientizarea factorilor inconștienți Valoare terapeutică intrinsecă Validare prin consensul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
observate relativ la comportamentele problematice (R) cât și studiul evenimentelor antecedente (S) și ale celor consecutive (C). Modelul integrează, însă, variabilele organismice și evenimentele trecutului (O) dezvoltate de către Bandura în schema S-O-R-C. In planul ipotezelor explicative, el sugerează unele raporturi de cauzalitate bio-psihosociali, multifactoriali și retroactivi, care orientează spre intervenții multimodale și multifocale. Fiind mai mult decât un instrument tehnic folosit pentru rezolvarea problemelor specifice, acest model constituie un cadru conceptual și metodologic care studiază toate aspectele demersului diagnostic și permite analizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
subliniind rolul predispozant al factorilor legați de istoria subiectului. Ele permit explicarea unor noțiuni cum ar fi atribuirile cauzale (teorie personală), motivația sau flexibilitatea subiectului la schimbare, care sunt importante pentru posibilitățile și prognosticul tratamentului. Astfel, convingerea că există o cauzalitate directă exprimată prin evenimente trecute de ordin biologic (ereditate) sau psihologic (relații parentale sau personalitate) poate împiedica acceptarea altor factori explicativi și influența flexibilitatea subiectului la schimbare. Clinicianul nu se focalizează cu prioritate asupra evenimentelor trecute a căror desfășurare poate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și intensitatea comportamentelor problemă selectate. Sunt identificați principalii determinanți externi și interni (variabile contextuale și consecutive) cât și influența factorilor reliefați de istoria individuală. El poate ulterior să efectueze o sinteză a datelor primite și a determinanților evidențiați. Modelul de cauzalitate retroactiv Din perspectiva bio-psihosocială, această sinteză se bazează pe un model de cauzalitate „retroactiv”, integrând ansamblul datelor implicate în geneza și menținerea comportamentului problemă. Acest model postulează faptul că un eveniment dat face parte dintr-un sistem compus din mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
contextuale și consecutive) cât și influența factorilor reliefați de istoria individuală. El poate ulterior să efectueze o sinteză a datelor primite și a determinanților evidențiați. Modelul de cauzalitate retroactiv Din perspectiva bio-psihosocială, această sinteză se bazează pe un model de cauzalitate „retroactiv”, integrând ansamblul datelor implicate în geneza și menținerea comportamentului problemă. Acest model postulează faptul că un eveniment dat face parte dintr-un sistem compus din mai multe elemente care interacționează între ele. Acesta conduce la formularea ipotezelor care iau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca o „experiență” care permite controlul ipotezelor formulate. Scopul său este modificarea durabilă a comportamentelor care ridică probleme. El este atins prin acțiuni comune sau coordonate în funcție de ansamblul variabilelor, externe sau interne, care le determină. Ipotezele extrase din modelul de cauzalitate retroactiv orientează spre acțiuni multifocale sau multimodale care vizează, în același timp, sau succesiv, toți determinanții conform modalităților adaptate și metodelor validate. Acestea trebuie să fie „croite pe măsură” în funcție de fiecare individ, și nu în funcție de o etichetă diagnostică. Atunci când este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
riturile magice primeau puterea lor direct de la Dumnezeu. Contactul dintre puterile naturale și puterea divină se justifică prin rațiuni de tip mitologic, după cum o arată textele de exorcizare împotriva bolilor și nenorocirilor descoperite în culturile Orientului Apropiat antic. Suprapunerea dintre cauzalitatea naturală și cea religioasă cu privire la boală și vindecare este, așadar, o caracteristică atestată nu numai în Biblie, ci și în toată lumea Orientului Apropiat antic. Un exemplu preluat din vasta corespondență epistolară a regilor asirieni cu specialiștii lor este următorul pasaj
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
teren în satele românești. Sunt aduse argumente care atestă abilitățile gustiene de a înfăptui o sinteză creatoare, originală a unora dintre cele mai reputate contribuții europene - germane, franțuzești și românești. Este prezentat un exercițiu de sinteză gustian centrat pe analiza cauzalității sociologice, îndeosebi a legii paralelismului sociologic și a principiului interdisciplinarității. În „inventarul schematic” al sociologiei clasice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Raymond Boudon remarca trăsătura funciarmente „eteroclită” a disciplinei, care face iluzorie orice
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pură, fără imixtiuni din alte tradiții teoretice. În realitate, edificiul său teoretic este unul de sinteză între tradiții teoretice alternative, fenomenologice și deterministe. Cel mai intuitiv exemplu de sinteză teoretică și creatoare înfăptuită de D. Gusti este concepția sa asupra cauzalității sociologice. Modelul gustian al cauzalității sociologice: sinteză creatoare între tradiția fenomenologică și teoriile sociologice deterministe Punctul de plecare în elaborarea modelului cauzalității sociologice a fost analiza critică cuprinzătoare a științelor sociale particulare și a sociologiilor de ramură, întreprinsă de fondatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
tradiții teoretice. În realitate, edificiul său teoretic este unul de sinteză între tradiții teoretice alternative, fenomenologice și deterministe. Cel mai intuitiv exemplu de sinteză teoretică și creatoare înfăptuită de D. Gusti este concepția sa asupra cauzalității sociologice. Modelul gustian al cauzalității sociologice: sinteză creatoare între tradiția fenomenologică și teoriile sociologice deterministe Punctul de plecare în elaborarea modelului cauzalității sociologice a fost analiza critică cuprinzătoare a științelor sociale particulare și a sociologiilor de ramură, întreprinsă de fondatorul Școlii de la București. Urmând metodologia
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]