3,719 matches
-
lui mai sorbi o gură din ceai și începu să povestească. Era o dimineață dintr-o zi de lucru și eu eram în oraș la cumpărături. Mă simțeam cam deprimată și m-am dus la cafeneaua Reckham să beau o ceașcă de ceai. Îmi amintesc că era aglomerat și că am stat în picioare cu tava întrebându-mă unde o să mă așez. Un domn ședea singur la o masă, părea foarte trist și m-am întrebat dacă l-ar deranja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
uitat la ceas și nu mi-a venit să cred că mă pregăteam să am o discuție de afaceri la ora asta. Am pus de-o cafea și am așteptat până a dat În clocot, după care mi-am luat ceașca cu mine pe canapea. Era timpul să sun. Nu aveam Încotro. — Bună dimineața, sunt Andrea Sachs, am zis eu pe un ton hotărât, deși vocea mă trăda cu specifica răgușeală dogită de om abia trezit din somn. — Andrea, bună dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea. Nu-i așa că e minunat? Felicitări, draga mea. Cum te simți În calitate de nouă asistentă a Mirandei Priestly? Cred că ești de-a dreptul... Mi se Învârteau creierii. Am Încercat să mă smulg de pe canapea să-mi mai torn o ceașcă de cafea, sau niște apă, sau orice În stare să mă limpezească la cap și să facă În așa fel Încât vorbele ei să sune din nou a engleză, dar nu am reușit decât să mă afund și mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apartament, mobilă și o garderobă nou-nouță? — Ei da, ce să spun, a răspuns ea și mi-a tras În glumă una peste cap cu o revistă În drum spre cuptorul cu microunde, spre care o pornise ca să mai Încălzească două cești de ceai. Nu spusese nu, dar nici nu se repezise să-mi dea un cec. Am petrecut restul serii trimițând tuturor cunoscuților e-mailuri În care Îi Întrebam dacă nu au nevoie de o colegă de cameră sau dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
degrabă un observator al aspectului artistic și estetic decât un consumator, dar fusese cât de cât implicată În lumea modei. — Și noi avem vești grozave, a continuat ea și a Întins mâna spre Kyle. El și-a pus pe masă ceașca de cafea și a Întins spre ea ambele mâini. — O, slavă Domnului, a exclamat mama pe loc și s-a lăsat pe speteaza scaunului, să juri zici că tocmai Îi luase cineva din spinare greutatea de o sută de kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
va fi un prunc Harrison, dar știu că sufletește va fi un Sachs. În cinstea lui Kyle și și a lui Jill, viitori părinți perfecți ai celui mai perfect copil de pe fața pământului. Am ciocnit cu pahare de suc și cești de cafea și am toastat În cinstea cuplului zâmbăreț și a taliei de șaizeci de centimetri a surorii mele. Am strâns masa aruncând pur și simplu tot ce era pe ea În coșul de gunoi, timp În care mama se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a surorii mele. Am strâns masa aruncând pur și simplu tot ce era pe ea În coșul de gunoi, timp În care mama se străduia să o convingă pe Jill să dea copilului numele diverselor rude defuncte. Kyle sorbea din ceașca de cafea și părea mulțumit de sine și, puțin Înainte de miezul nopții, tata și cu mine ne-am furișat În biroul lui, să jucăm Scrabble. El a adus aparatul pentru zgomot de fond pe care Îl folosea când primea pacienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
veci cu ideea, așa că acoperă totul dând buzna să se Însoare cu prima fată ieșită În cale. Ce zici de asta? Casablanca era următorul film pe listă și Lily a trecut cu repede Înainte peste distribuție, În timp ce eu Îmi Încălzeam ceașca de cacao În minuscula bucătărie din garsoniera ei din Morningside Heights. Lenevisem amândouă toată după-amiaza de vineri - ne oprisem din vizionat numai ca să fumăm și să tragem o fugă până la Blockbuster să Închiriem alte filme. După-amiaza de sâmbătă ne găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi pusesem și o pereche de papuci din același material și eram pregătită să mă Înfrupt cu omletă, cornuri, prăjituri, brioșe, cartofi, pufuleți și clătite, care au venit Însoțite de o aromă amețitoare. După ce am devorat toată mâncarea și două cești de ceai, m‑am Împleticit Înapoi spre pat și am adormit atât de rapid, Încât m‑am Întrebat dacă nu cumva Îmi pusese cineva un somnifer În sucul de portocale. Masajul a reprezentat un mod perfect de a Încheia ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fusese scos de la păstrare și era acum aproape lipit de patul meu. — De ce te plângi? Pari Încântată să fii trează la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt trează de o veșnicie, ascult cum plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot să cred că nu l‑ai auzit. A plâns fără Încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din casă.“ „Mi-a zis că nu-i place de prietenii mei“, „Ne-am Întors la hotelul În care ne-am petrecut luna de miere, și n-a mai fost ca-nainte.“ Apa era fiartă. Helen făcu ceaiul și duse ceștile la toaletă. Viv era acolo deja și ridicase fereastra. În spatele clădirii era o scară de incendiu; dacă urcau treptele, puteau ajunge la o platformă metalică ruginită, cu o balustradă joasă. Platforma se zgîlțîia cînd pășeau pe ea, iar scara se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
paginile de modă cîteva minute, apoi se uitară la ceas și oftară. Helen făcu un semn pe tiparul din hîrtie și-și rulă lucrul. Își traseră pantofii, Își scuturară fustele de praf și trecură din nou peste pervaz. Viv clăti ceștile. Apoi scoase pudriera și rujul și se duse spre oglindă. — E cazul să Înviorez vechiul machiaj de război, cred, zise ea. Helen Își aranjă repede fața, apoi se Întoarse Încet În camera de așteptare. Îndreptă teancul de Lilliput și strînse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu contează. Aș putea s-o aranjez, dac-aș vrea. Răsuci cana În mînă, Încîntat de ea. Lui Viv i se părea o vechitură bună de aruncat. Dar de fiecare dată cînd venea, Îi arăta cîte un obiect nou: o ceașcă spartă, o cutie din email ciobită, o pernă din catifea roasă. Ea nu se putea abține să nu se gîndească la gurile care atinseseră porțelanul, la mîinile soioase și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea: Uite, unchiule Horace! Uite ce ne-a adus Viv. Pe tavă era deja o bucată de carne de vită. O adusese data trecută. — Drace! exclamă domnul Mundy. Ne-am ajuns, nu crezi? Traseră tăbliile mesei și aranjară farfuriile și ceștile, senvișurile cu roșii, miezul de lăptucă și biscuiții cu smîntînă. Apoi apropiară scaunele, desfăcură șervetele și Începură să mănînce. Ce mai face tatăl tău, Vivien? Întrebă domnul Mundy politicos. Și sora ta? Cum Îi merge umflatului ăluia mic? Se referea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întinse mînă s-o pună pe capul pisicii. — O să vă zgîrie, atenție, cînd o să-i sară țandăra, nu-i așa, Pisicuțo? Mai aveau de mîncat prăjitura, dar, imediat după ce-o terminară, domnul Mundy și Duncan se ridicară și strînseră ceștile și farfuriile. Viv stătea Încordată, urmărindu-i cum duc resturile, apoi se duseră În bucătărie și o lăsară singură. Ușile casei erau masive și Înăbușeau orice sunet; camera părea liniștită și groaznic de lipsită de aer; lămpile de gaz șuierau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dintre lucrurile care le atrăseseră atunci cînd vizionaseră casa. „O să putem sta acolo Împreună În serile lungi de vară“, au spus. Acum Helen se uita la vălmășagul de haine care ascundea bancheta; aruncă apoi o privire spre patul nestrîns, spre ceștile și cănile și vraful de cărți citite și necitite care erau Împrăștiate peste tot... — Camera asta, zise ea, e insuportabilă. Poftim, sîntem două femei mature, dar trăim ca niște curve. Nu-mi vine să cred. CÎnd eram mică, mă gîndeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
erau roz. — Le-au deschis cu o cheie, asta-i tot, spuse ea. Și noi am fi putut s-o facem. — O să știm data viitoare. — Mi-au zis: „Ia-o-ncet, cucoană!“ — N-are a face, spuse Helen. Își luară ceștile de porțelan. Spuma berii se ridică Înnebunitor de repede pînă la marginea curbată a porțelanului. Dedesubt, berea era rece, amăruie, minunată. Helen Închise ochii bucurîndu-se de razele soarelui care-i cădeau pe față, plăcîndu-i la nebunie sentimentul de nepăsare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urcau treptele; brusc i se făcuse groază să vadă cumva piciorul alb al vreunui băiat cu sînge pe el. Își coborî capul și Începu să răscolească din nou plaja. Găsi un pieptăne cu dinți rupți. Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un mîner delicat. Apoi - fără să-și dea seama de ce, poate că cineva Îi pronunțase numele și cuvintele Îi ajunseseră la ureche printr-o stranie legănare a sunetelor voicilor, rîsetului sau apei - Își Întoarse capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu panouri din lemn lăcuit, iar Mickey Își confecționase rafturi pentru bibelouri și cărți. Pentru iluminat folosea lămpi Tilley și lumînări divers colorate. Cambuza era ca o versiune gigantică a unui penar, cu sertare secrete și panouri glisante. Farfuriile și ceștile erau fixate cu bare și curele. Totul era prins bine ca și cum s-ar fi așteptat la valuri uriașe; de fapt, suprafața canalului era destul deliniștită, ușor deconcertantă, dacă nu erai obișnuit cu ea, sau dacă uitai la ce să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea. Tot rîzÎnd, deschiseră fereastra, se cățărară cu dificultate și ieșiră. Se așezară și-și despachetară sanvișurile, Își sorbiră ceaiul și se calmară În cele din urmă; apoi Își Încrucișară privirile și izbucniră În rîs din nou. Viv puse jos ceașca din care se prelingea ceaiul. — Vai, ce-or gîndi clienții? Rimelul se scursese pînă la urmă. Își scoase batista, Îi răsuci un colț, puse colțul pe limbă, apoi ridică o oglindă și-și lărgi ochii, frecînd sub ei la fel de sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
l-a iertat; dar iertarea aceea nu era suficientă... Toate posibilitățile care-o așteptau o făcură să amețească. Poate că n-o să mai facă niciodată lucruri de genul ăla. Dar vai, ce minunat era, numai să știe că putea! Puse ceașca jos și Începu să rîdă. RÎse și Fraser. Totuși, zîmbetul lui avea și o undă de Încruntare, și În timp ce o examina, clătină din cap. Nemaipomenit ce semeni cu fratele tău! zise el. CÎnd Helen se Întoarse În seara aceea, casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei negru pe pernele canapelei și pe podea, espadrilele aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a sunat În timpul dimineții. Mai contează? — Se pare că da, dacă tot Încerci să te strecori și să te furișezi. Dacă trebuie să mă minți... Ei bine, la ce te aștepți? strigă Julia, pierzîndu-și cumpătul În cele din urmă, trîntind ceașca astfel Încît ceaiul se vărsă. Pentru că știam c-o să reacționezi așa! Răstălmăcești totul. Te aștepți să mă simt vinovată. Mă simt vinovată chiar - o, Doamne! Chiar și față de mine! Își coborî vocea, atentă fiind, În toiul răbufnirii de furiei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din camera mică, Întunecată și Înțesată de mobilă. Avu sentimentul oribil al căderii, se vedea căzînd printr-un puț Îngust. Dar panica, la fel ca dezamăgirea, se amplifică și apoi se stinse. Domnul Mundy se Întoarse la timp cu o ceașcă de cacao: Duncan i-o luă din mînă și o bău umil. Duse apoi ceașca În bucătărie și o spălă, Întocînd-o de mai multe ori În jetul de apă rece. Luă laptele rămas În oală și-l puse Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]