3,515 matches
-
literar al acestuia, voința de a birui frumos și căutarea lui permanentă în limba română. I-a fost recunoscător și aprecia 50% din nota de la bacalaureat era meritul lui. Îi bagă limba și literatura română în cap cu finețea unui chirurg, invers cu forcepsul sau bisturiul dar fără să simtă nimic restul 50% a considerat că îl datora domnului Petroniu din clasa 8 a. În toți acești ani a avut la Limba și literatura română numai profesoare care îi inoculau, fără
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cască sub degetul meu mare. Încet ca limba orară a unui ceas. Nu-mi mai aduc aminte dacă este de la vreun muzeu, de la vreo biserică sau de la vreo universitate. Câte case sfărâmate și instituții distruse... E mai degrabă arheolog decât chirurg. Și Mona zice: — Ciudat. Pune coloana alături de celelalte fragmente de pe covor. Se încruntă, aplecându-se din nou cu penseta peste talpa mea, și zice: — Helen mi-a spus același lucru despre tine. Zice că nu vrei decât să distrugi ceaslovul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pătrunde În Împărăția sufletului. Mintea capătă darul blasfemator al unei puteri profetice inspirate nu de Dumnezeu, ci de diavolul verde care o stropește. În acest stadiu, excitația e atât de intensă, Încât corpul poate fi făcut bucăți de instrumentele unui chirurg sau de pumnalul unui asasin fără ca suferința să Îl distragă pe visător de la viziunile sale. În timp ce omul vorbea, numele mixturii stârnea ecouri În capul poetului. — Dacă nu m-aș teme să atrag asupra mea mânia Sfintei Biserici, aș spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
otrava a Început să-mi urce În trup, așa cum hoardele barbarilor urcau pe bastioanele noastre. Iar trupul meu nu rezista, slăbit de luptă, și ceda... Glasul lui Baldo Înghețase. Prin fața ochilor săi păreau să se perinde Încă imaginile acelei ciocniri. — Chirurgii Ordinului au hotărât că, pentru mine, nu exista altă speranță În afară de amputarea mâinii. Și, cu singura Întărire a lotusului, mi-am oferit brațul fiarelor cu care ei lucrau. Privi În jur, fixând cu mândrie pe toți cei de față, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce-ncet îi mănâncă, părinții mei dragi s-au urcat pe fântână și-n urmă izvoarele singure mână Noiembrie căzut (tatălui meu) Nu plâng, n-ajung, dar uite, am lăsat fântâna să se nchidă-n loc de ghizd cu ața de chirurg și apa, ca o margine solidă în care unde roșii, părăsite ca minele de plaur nu mai curg, s-a rupt deaupra ochiului cu zodii, sirenele, de-acum, dublate-n dodii șoptesc interioare labirinturi de cruci albind, sunt morile de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
elimina. Chiar și Ministerul Sănătății al Statelor Unite ale Americii recunoștea acum câțiva ani, într-un acces de sinceritate ieșită din comun, că „peste 90%” dintre americani au în permanență colonul înfundat. Irons citează experiența unuia dintre cei mai celebri și mai respectați chirurgi din istoria americană, dr. Harvey Kellogg din Battle Creek, Michigan, care scria: „Dintre cele 22 000 de operații pe care le-am efectuat personal, nu am găsit niciodată o persoană cu un colon normal”. Iar acest lucru se întâmpla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
stufoasă și pe „oală”. Ca să nu mai vorbim de laibărul verde și de cămașa albă. Își puse ochelarii de miop comandați anume pentru acest drum, dar și pentru ultimul... Când va sosi ceasul. Cu ochelarii pe nas arăta ca un chirurg, iar cu cizmele și pantalonii bürger ca un grof. La anii săi, 75 Împliniți În octombrie trecut, nu avea nici burtă, nici chelie, Înalt, fasza fjú, tuns perie, ar fi putut juca oricând În Dallas. Rol de milionar, de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
păcii și a victoriei socialismului sau a capitalismului pe tot globul. Băiatul meu Învăța bine și era normal să se facă doctor. Drept pentru care a luat ore de chimie, biologie și ce mai trebuia din greu. S-a făcut chirurg căci avea mână bună. Chiar și nevasta și-a tras-o la sorți cu aceeași mână dintr-o promoție de ateiste. Așa li se spune deși unele cred În Dumnezeu ceea ce la urma urmei e treaba lor. Ce contează e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pus În mișcare nu i-a mai văzut nimeni niciodată. De ce vă scriu toate astea? Pentru că se poate Întâmpla ca un om să se urce În ceva și să nu-l mai vezi niciodată. Când a plecat Teodosie al meu, chirurgul, și cu Ștefania lui, ateista, pentru zece zile În străinătate, cu Eximtur, m-am bucurat. Zece zile trec repede În mod normal. Și zece ani la o adică. Dar n-a fost deloc așa. Din tot autocarul ăla cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din partea lui. Am răsuflat ușurat. Să mai spun că era Cabernet Sauvignon de Recaș și că pe ecusonul ghidului scria cu litere de tipar Flavius-Tiberius Moduna. De ziua nașterii Domnului, am primit un telefon de la Teodosie. E bine văzut, un chirurg apreciat, iar Ștefania e ateistă la două spitale Așteaptă un copil. Ne-au Întrebat dacă avem o preferință pentru nume. Niciuna, am zis noi. Apoi mi-a venit În minte fata desculță din pustă și ne-am spus, după ce nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și lăsați-i să-și facă treaba! Și păstrați liniștea. Ne-am executat. Tehnicienii se aplecară asupra plicului, îl presărară cu praf de amprente, răsfoiră carnețelul cu adrese, examinară fotografiile și anunțară cu voce tare fiecare nouă descoperire, ca niște chirurgi aplecați deasupra mesei de operație: — Două amprente parțiale, neclare pe interiorul clapetei, nu mai mult de unul sau două puncte de comparație, insuficiente pentru o identificare clară, totuși poate îndeajuns pentru a le compara cu suspecții potențiali... Nici o amprentă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mea era prea întinsă. Fiul meu era prea mare. - Aduceți un cuțit, am zis, aproape țipând. Are nevoie de o deschidere mai mare. Re-nefer a tradus, iar Herya i-a răspuns cu o șoaptă plină de îngrijorare: - Nu e nici un chirurg în casă, fata mea. Re-nefer mi-a explicat. - O să trimitem după unul, dar... Vorbele veneau de foarte departe. Tot ce voiam era să mă eliberez de acel bolovan, să se termine cu agonia, să dorm sau chiar să mor. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe prietena mea că i-am ucis nevasta și copilul. S-a repezit în camera de naștere înainte ca eu să am timp s-o acopăr pe biata mamă. - Străina a ridicat cuțitul asupra ei? a urlat el. Doar un chirurg are voie să facă asta. Femeia asta e o amenințare, e un demon trimis de la răsărit ca să distrugă regatul fluviului. S-a repezit la mine, dat Meryt l-a oprit și cu o forță pe care nu știam că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
viciu”, fiind prea slab ca să nu ia forma voințelor mai puternice decât el, chiar când le dezaproba. Vocația lui adevărată nu fusese medicina, ci muzica. Mama lui, o văduvă ambițioasă și energică, trăită la țară, hotărâse însă altminteri: să devină chirurg; și numai o noapte în care, la ski, s-a rătăcit pe munte și i-au degerat degetele a compromis acest plan. Dinu s-a ales cu o ușoară anchiloză a indexului și a inelarului de la mâna stângă, pentru corectarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Chiar de sub cartilaj. - Nu i-o cosești tu măcar numai lui ăsta prăpăditul?!... Șeful. Și care se uită așa de urît?! - I-ai cosit-o binișor muzicantului. I-ai decupat-o ca la carte. Ai sânge rece și vasturi de chirurg. - Arasel!... Atuncea, dacă am vasturi de chirurg! Să n-o lăsăm să se aglomereze pe policlinică... Cordoaico, te mănâncă mai tare și vrei să ți-o fac ție prima pe operație?!... Și, profitând de pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tu măcar numai lui ăsta prăpăditul?!... Șeful. Și care se uită așa de urît?! - I-ai cosit-o binișor muzicantului. I-ai decupat-o ca la carte. Ai sânge rece și vasturi de chirurg. - Arasel!... Atuncea, dacă am vasturi de chirurg! Să n-o lăsăm să se aglomereze pe policlinică... Cordoaico, te mănâncă mai tare și vrei să ți-o fac ție prima pe operație?!... Și, profitând de pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului, grăsanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el indicând-o pe Susan. —Bună ziua. Eu sunt Fiona, prietena care a venit cu ea în ambulanță. Acesta este partenerul ei de viață, Nick. Nick se ridicase deja în picioare și s-a dus până la picioarele patului, de parcă apropierea de chirurg ar fi făcut ca veștile să-i ajungă mai repede la urechi. O să se facă bine? a întrebat el cu o expresie care sugera că era pe punctul să vomite. Doctorul și-a țuguiat buzele și s-a legănat înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
intracraniană nu crește. Susan a suferit un traumatism cranian sever și până când nu-și revine nu putem să fim siguri dacă n-a suferit și vreo vătămare cerebrală. Dar vestea bună este că situația putea să fie și mai gravă. Chirurgul s-a uitat iar pe clipboard-ul pe care-l ținea în mână și a mai făcut câteva adnotări. —Se pare că picioarele ei... în special unul dintre ele... au preluat majoritatea șocului provenit în urma impactului. Susan a căzut pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
piciorul va rămâne la locul lui. Dar s-ar putea să dureze luni de zile până când să se poată deplasa din nou și va rămâne cu cicatrici profunde. Ce crudă situație, nu-i așa? a spus Nick uitându-se la chirurg. Susan nu a fost... nu este... foarte sigură pe sine atunci când vine vorba de aspectul ei exterior, dar mândria ei au fost întotdeauna picioarele. Ele erau singura parte a trupului de care era mulțumită... Bărbatul nu și-a încheiat fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
explicat ea, după care s-a uitat la unul dintre tuburile care-i stătea înfipt în mână. Dar presupun că dacă n-ar fi morfina, lucrurile ar sta altfel. Când tu îți luai la revedere de la fete, am discutat cu chirurgul afară, care mi-a spus că e mulțumit de evoluția ta. Dar trebuie să fii supravegheată în continuare. Creierul poate să joace feste. —Mai ales creierul meu. Nu, vorbesc serios. Zilele trecute am văzut un documentar despre un tip care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unei mame" Jill Cooper-Clark a murit liniștită, acasă, În primele ore ale dimineții de luni. Avea patruzeci și șapte de ani. Diagnosticată imediat după ce copiii au terminat școala vara trecută, cancerul i-a răvășit trupul ca un incendiu În pădure. Chirurgii au fost primii, urmați de o echipă de intervenție de farmaciști și radioterapeuți, toți Încercând să stăvilească incendiul. Dar cancerul a fost de nepotolit - sâni, plămâni, pancreas. A fost ca și cum energia lui Jill - ea a fost persoana cea mai plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pălea din nou. După douăzeci și cinci de ore de travaliu, Rich a oprit cronometrul și i-a cerut moașei să aducă un specialist. Acum. În sala de operații, În timp ce-mi făceau o cezariană de urgență, l-am auzit pe chirurg spunând: „Nu ai de ce să te temi, o să te simți de parcă ți-aș spăla burtica pe interior“. Nu a fost așa. Am simțit ca și cum bebelușul era un stejar pe care-l scoteau trăgându-l de rădăcini din pământul clisos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu el? — Camerista suedeză, Bibi Jansen. Ați fost la Înmormîntarea ei. — Am fost... (Am Încercat să mi-i Închipui pe bătrînul milionar și pe tînăra suedeză Împreună În apă.) SÎnteți sigur că era Hollinger? — Categoric, spuse Cabrera, răsfoindu-și agenda. Chirurgul lui din Londra a identificat un tip special de șurub de oțel din șoldul lui drept. — Isuse Cristoase..., făcu Paula. Îmi dădu drumul la braț și trecu pe lîngă Cabrera către chiuvetă. Se privi În oglinda Încețoșată, de parcă Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe care o lua, în ultimul timp, din fața Palatului Alb, ar fi împlinit patruzeci de ani. Bărbatul, în schimb, pe care îl culegea din Piața Vanak bătea clar spre cincizeci și, deși se purta ca un predicator ori ca un chirurg, Omid îl iubea pentru felul în care i se părea că o iubește pe însoțitoare. Degeaba încercase infirmul să glumească, să intre în vorbă. Ei erau ca două pahare pline- ochi cu apă de râu. Într-o zi, un bassidji
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și Mahla prizară o „linie“: — Doar asta mă face să văd colorate chiar și turbanele, care sunt negre! Abia se-adunaseră împrejurul mesei și prietenii aclamau: „Eyvat, Moussavi!“. Fostul prim- ministru rupea cuvintele și părea mult mai rece ca un chirurg. Repeta încontinuu cuvântul chiz, care în persană însemna truc, însă trucul carismei îi scăpa printre degete. Ahmadin surâdea ca un îmblânzitor de pitoni și șuvițe desprinse din părul grăsos îi cădeau excentric pe frunte. Era îmbrăcat ca un salahor la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]