3,274 matches
-
presupunere. Putea fi vorba de o simplă Însemnare pentru lucru, care se afla acolo de zile Întregi. Rânduiala gândurilor lui Începea să naufragieze Într-o furtună de ipoteze. Cine a descoperit cadavrul? Întrebă el după o clipă de reflecție. — Un cioban În trecere, care căuta o oaie rătăcită. Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma. Era Îngrozit. Dante Își roti Încă o dată privirile În jur, absorbit. Durerea de cap se Întețea la loc. Junghiurile dinapoia ochiului erau străpungătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cânta cântecele tribului său și-mi povestea despre frumusețea mamei lui. Inventa povești despre cât de frumoși o să fie fiii noștri. Băieți aurii, ca mine. Băieți perfecți, care vor fi prinți și regi. Știu ce credeau toți - surorile mele și ciobanii - dar nici măcar nu m-a atins. Mă rog, doar o dată. Mă ținea la pieptul lui, dar dintr-odată a început să tremure și m-a dat la o parte. După asta, s-a ținut departe de mine. Ceea ce nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Sora mai mare suspina și dădea din cap aprobator în timp ce Rahela îi dezvăluia cât de puține știa despre mecanica sexului. Nu se aștepta la nici o plăcere - doar la durere. Așa că Zilpa i-a spus surorii ei și așa înspăimântate că ciobanii vorbeau despre sexul lui Iacob ca despre un monstru al naturii. - De două ori mai mare decât sexul unui bărbat normal, șoptea ea și-i arăta cu mâinile o lungime imposibilă. Zilpa a dus-o apoi pe Rahela sus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din cort și mă umplea astfel de rușine pentru totdeauna? Dar ceva îmi spunea că avea să mă primească. A fost o petrecere simplă cu câțiva invitați. Cântăreții la flaut din sat au venit și au plecat repede; unul dintre ciobani a adus în dar ulei și a plecat imediat după ce și-a umplut burta. Laban a fost beat de la bun început și o căuta pe sub fustă pe sărmana Ruti. Se clătina pe picioare când a dus-o pe Lea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
afla destul de departe de cortul unde țipa ea. O acuza pe Lea că uneltise cu Zilpa ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în timp ce explorau granițele dintre ele. Se părea că era un fel de egalitate, pentru că la următoarea lună nouă nici Rahela n-a mai avut ce face cu cârpele sau cu fânul. Amândouă surorile erau însărcinate. Recolta de orz era uriașă. Ciobanii îl băteau pe Iacob pe spate și făceau glume pe seama potenței lui. Zeii le zâmbeau. Dar exact când pântecul Leei se rotunjea pe sub tunică, Rahela a început să sângereze. Într-o dimineață, cam la trei luni de la nuntă, a sculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dulce și abundentă. Împrejurimile au fost cruțate de molime și între triburi a fost pace. Turmele au prosperat atât de mult încât Iacob nu s-a mai descurcat singur și l-a angajat pe Șibutu, al treilea fiu al unui cioban din sat, pentru șapte ani. Apoi l-a angajat pe Nomir, care și-a adus și o soție, pe Zibatu și astfel a apărut o față nouă în cortul roșu. Norocul și belșugul familiei nu erau doar rezultatul priceperii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
locuia regele Hamor împreună cu soția lui egipteancă și cu cele cincisprezece concubine avea mai multe camere, în toată splendoarea lui, decât aveam eu frați. Iosif mai spunea că Hamor avea mai mulți servitori decât aveam noi oi. Nu că un cioban plin de praf ca fratele meu ar fi putut spera să arunce o privire în acea casă măreață. Dar eu mă dădeam în vânt după poveștile lui fanteziste. Chiar și minciunile despre acel loc mă entuziasmau și-mi imaginam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau Ruben. Hamor nu era prea nerăbdător să se întâlnească cu acel fiu al lui Iacob, cel certăreț care îl acuzase că-i înșelase familia. De ce s-ar fi supus regele încă unui rând de acuzații din partea acelui băiat de cioban veșnic nemulțumit? Dacă ar fi fost Ruben în locul lui, Hamor l-ar fi primit cu drag, l-ar fi invitat la masă și l-ar fi găzduit peste noapte. Cu adevărat, dacă ar fi fost oricare dintre ceilalți, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Iosif, ar fi fost bine primit. Lui Hamor îi plăcea de Iosif aproape la fel de mult cât îi plăcea reginei de nevestele lui Iacob. Regele știa că tata își vedea de turme cu atâta pricepere, că ajunsese repede cel mai bogat cioban din văi. Lâna lui Iacob era cea mai moale, nevestele lui erau destoinice, iar fiii, loiali. Nu avuseseră vrajbă cu nici un vecin. Îmbogățise acea vale, iar Hamor era dornic de bune relații. Căsătorii între cele două case erau de dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu părul ei, dezordonat și sălbatic, când alerga după Iosif. Dar era o imagine foarte veche. - O să-i aștept pe fiii mei, a zis Iacob și i-a întors spatele regelui, de parcă stăpânul Salemului n-ar fi fost decât un cioban. L-a lăsat pe seama nevestelor lui să-l trateze cu mâncare și cu bere. Dar Hamor nu vedea de ce-ar mai fi stat, așa că s-a întors la palat, cu darurile după el. Iacob a chemat-o pe Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ridicat glasul împotriva căsătoriei, simțind că poziția lor e amenințată de această alianță. Casa lui Iacob avea să fie înghițită de dinastia din Salem și dacă Ruben se putea aștepta să devină prinț, ei și fiii lor aveau să rămână ciobani, verii săraci, niște nimeni. - O să fim mai jos decât Esau, au mormăit ei unul la altul și către frații asupra cărora aveau influență, Zabulon, Issachar și Naphtali, din pântecul Leei și Gad și Asher ai Zilpei. Când Iacob și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi facă ceea ce vezi. N-am mai vorbit despre asta până acum. Werenro și-a lăsat vălul și a început din nou să se miște. - La primii pași care s-au auzit, m-au lăsat acolo aproape moartă. Câinele unui cioban m-a găsit, împreună cu un băiețel, care a zbierat când m-a văzut. L-am auzit vomitând și am crezut c-o s-o ia la fugă, dar în loc de asta m-a acoperit cu haina lui și a chemat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și apoi am dormit ca doi copii legănați la sânul marelui fluviu, izvor de împlinire. La Tanis, am părăsit fluviul și am început călătoria printre dealurile unde locuiau fiii lui Iacob. În Egipt, agricultorii și chiar tăbăcarii erau considerați superiori ciobanilor, a căror muncă era socotită una dintre cele mai de jos și mai dezgustătoare. Scopul oficial al călătoriei lui Zafenat Paneh-ah era de a face un recensământ al turmelor și de a alege cele mai bune animale pentru masa regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
straniu și nefiresc nu numai trupul negru al omului străin, dar și glasul lui gros în care putea recunoaște și bubuitul tunetului, așa de des în acești munți, dar și ceva ce parcă semăna cu sunetul pe care-l scot ciobanii bătând cu bățul într-o bucată de aramă atârnată de grinzi, când se adună la cină. Ciobanii aveau glasuri puternice, dar nici când cântau glasurile lor nu răsunau ca al acestui om. - Tu știi să cînți? îl întrebă copilul. - Știu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
putea recunoaște și bubuitul tunetului, așa de des în acești munți, dar și ceva ce parcă semăna cu sunetul pe care-l scot ciobanii bătând cu bățul într-o bucată de aramă atârnată de grinzi, când se adună la cină. Ciobanii aveau glasuri puternice, dar nici când cântau glasurile lor nu răsunau ca al acestui om. - Tu știi să cînți? îl întrebă copilul. - Știu! Vrei să-ți cânt ceva? - Da! Copilul lăsă bila în iarbă și, cu degetul între buze, îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l îmbrățișeze. Niciodată nu m-am bucurat că am fost rob, chiar dacă robia mea a fost mai norocoasă și mi-a dezvăluit oarecare înțelepciune. Dar acum mă bucur întîia oară, auzi, Iahuben? Mă bucur că n-am rămas vânător sau cioban la marginea deșertului. Dacă n-aș fi fost luat în robie, n-aș vedea ce văd azi! - Fără tine, nici eu n-aș fi văzut nimic! rosti Iahuben. Gîndește-te, dacă nu ne trimitea Puarem pe amândoi... Dar au vrut zeii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aveau însă și altceva de făcut. Dintre toți munții văzuți, cel mai prielnic era tot Piscul Sfânt și acolo voiau să-și strămute marea luntre. Auta stătea într-o zi la marginea lanului de grâu din miazăzi. Ajutase pe niște ciobani, muncind câteva zile, și primise de la ei carne de oaie și brânză. Pentru alt ajutor dat, un țăran îl răsplătise cu câteva azimi de orz și cu o ploscă de vin. Așa își dobândea hrana, neputîndu-se deprinde numai cu sîmburașii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
griji și primejdii. De aceea strecurarea prin aceste ținuturi a celor doi oameni negri trecând prin Sumer, prin Akkad, prin Assur și prin alte țări și orașe, prin mulțimea de localnici și de negustori hananei, de oameni rome sau de ciobani închinători ai zeului Elohim nu se lăsa băgată în seamă. Spre a se pune totuși la adăpost de primejdia robiei, amândoi erau îmbrăcați cu hainele argintii ale străinilor. Pielea lor neagră și mersul pe jos îi arăta oameni; hainele ciudate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură, negeluiți de oraș, nepreocupați altcumva decât de a devasta proviziile de băutură ale restaurantului "Hora", prin dreptul Parcului Sportiv "Dinamo", pe deasupra cofetăriei "Perla" și-a librăriei " Lumina", peste prispele reduse la doar două trepte de ciment ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arbitrariului mulțimii. Le mai vorbise, lui și prietenilor lui care alcătuiau grupul aristocrat de discipoli de la Mieza, despre cei dintâi greci care primiseră Însărcinarea de a elabora reguli de conviețuire În interiorul polis-ului, al cetății, despre primii legiuitori, așadar: fostul cioban și sclav Zaleucos la Locri și Charondas În Catania, Licurg și eforul Chilon (poate adevăratul autor al constituției spartane), vestiții Solon și Clisthene, ultimul fiind considerat de Aristotel drept omul care a instituit democrația la Atena, dar și despre dezbaterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu tezauru’. Vreau să-ți cânt din Vîsoțki și tu mă întorci la sentiment cum vrei tu și mă aduci la Chișinău. Dacă mai luăm un rând, ai să începi să reciți și Limba noastră-i limba dulcilor cazanii, cu ciobanii... Nu-i corect, frate Simioane! Zău, dacă te mai înțeleg. O porniserăm atât de frumos în dimineața asta numai a noastră și tu...“ Nu știam dacă glumea sau chiar credea că intenționat adusesem Chișinăul în discuție. De obicei, în nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fugeau repede, ascunzându-se la umbră. Copiii aveau toată ziua în grija lor păsările și, dacă aveau ceva animale pe lângă casă, de obicei erau porcii, vacile, se duceau la păscut dimineața cu cireada, iar oile erau la stână sub grija ciobanului. Mama mea, care era bolnavă și nu putea munci la câmp, făcea ce putea pe lângă casă. Eu eram un copil care mă plictiseam repede și mereu ieșeam din ogradă, fără ca să-i spun mamei, pornind în căutarea aventurilor. Îmi vizitam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la dumneavoastră formalitățile pentru încheierea unei căsătorii? * Azimioară raportă: ― A telefonat locotenentul Ciobanu. Cristescu deveni atent. ― Și? ― Raportează că azi-dimineață sculptorul a scos în curte o statuie de ghips. ― Ce fel de statuie? Locotenentul ridică din umeri. ― După părerea lui Ciobanii ar putea fi un aruncător de disc. ― Interesant... Am să trec să-l văd și eu. * Prin oblonul de lemn se strecura o lumină murdară. În fotoliul unde stătea de obicei Grigore Popa dormea motanul. "Van der Hoph se ține
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă Ca să-mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s într-un an Tot atâția baci avea Cu mii turme - alăturea, Turme mii de mielușele, Ciobănașii după ele, Turme mândre și de oi, Ciobănașii din napoi Cu fluere și cimpoi, Mai avea de mă pricepi, Herghelii de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]